Singur

Am inceput sa ma simt atat de singur. Tot in jurul meu a iceput sa-si schimbe infatisarea, doar ca sa-mi adanceasca singuratatea. O poza cu mine si inca cateva persoane, doar eu si niste statui invechite a celor care candva mi-au fost familie, prieteni, cunoscuti. Ei sunt undeva in lume. Eu, aici, in mica mea cetate. Nici macar nu stiu cand am construit-o si pentru cine. Dar acum nu mai sunt importante ci doar daca o voi darama vreodata. Si daca da cand? de ce? pentru cine? Candva era de ajuns sa aud un sunet sa nu ma mai simt singur. Acum e de ajuns ca sa-mi adanceasca singuratatea. Cand sunt in mijlocul unei multimi e de ajuns sa inchid ochi ca sa ma inchipui singur intr-un desert nesfarsit. Un desert nu de gheata sau nisip ci de amintiri, vise, dorinte, sperante.

Nu ma sperie ca nu-i vad marginile ci ca stiu ca e marginit. Atat de mic, de neinsemnat sunt? Poate oameni at trebuii judecati dupa ce au realizat ci dupa desertul de vise si sperante neimplinite din spatele sau.