Basme si iubire

Sunt atat de multe melodii cu “everything will be allright, cause I’m by your side” si derivatele ei incat am ajuns sa credem ca e adevarat, ca totul in viata consta in a cauta persoana ideala, in a ne indragosti nebuneste de ea si in a fi  impreuna cu ea pentru tot restul vietii. Necazurile unui om dispar odata cu primul sarut din dragoste si apoi vor traii fericiti pana la adanci batraneti. Totul in viata consta in iubire. O poveste atat de frumoasa incat te intrebi cum poate fi adevarata. Raspunsul e simplu: nu e. Astea sunt doar basme, citate din basmele pe care ni le citea mama inainte de culcare. Dar atunci eram mici, acum suntem mari, poate ar fi cazul sa renuntam la a mai crede in basme, suntem prea mari pentru asta. Noaptea a trecut, e timpul sa ne trezim. Nu exista iubire. Nu exista si nici nu a existat. Iubirea e doar un titlu nobiliar pe care il daruim unor sentimente banale. Nu exista un sentiment atat de inaltator, doar ca oamenii prefera sa nu vada sforile din spatele scenei.

Sunt atatea definitii ale acestui cuvant incat nu pot sa nu ma intreb daca este atat de personalizabil sau sunt multe definitii false. Orice alt sentiment este atat de clar definit, firca e frica, mila e mila, fericirea e fericire indiferent de cine o simte, toti le simt la fel, difera doar intensitatea. Iubirea nu e asa, nu exista doi oameni care sa o simta la fel, exista doar un centru comun si multe detalii care schimba povestea. Asadar cum poti sa numi sentiment ceva ce e atat de departe de definitie? Sau iubirea e un sentiment fad pe care fiecare il impodobeste cu alte sentimente, idei, dorinte care ii apar in momentele de revelatie romantica? Si atunci ce e fals? Acele mii de detalii personale sau insusi acel centru in jurul caruia graviteaza acestea?

Peste tot se spune ca iubirea e pura si totusi cum poate sa-si apstreze puritatea un lucru care este tavalit in noroiul omenirii atat de mult? Iubirea nu e un sentiment ci o afacere, cea mai profitabila afacere din lume. Cine nu a cheltuit niciodata bani pentru a daruii ceva din dragoste? Cine nu a cheltuit bani vreodata pentru a cumpara iubirea cuiva? Poate ca la ultima intrebare toti o sa raspunda ca ei nu au cumparat niciodata iubirea cuiva, dar se mint singuri. Ai cumparat vreodata ceva pentru a impresiona pe cineva, pentru a te face placut cuiva? Totul e legat de un proces continu de “agatare” si “pastrare”: haine, parfumuri, pantofi, masini, mers la sala, cantat le un instrument. Putine lucruri putem zice ca le facem doar pentru supravetuirea noastra, restul e pentru ceea ce consideram noi ca fiind iubire.  De ce iti cumperi parfumuri scumpe cand tu nu iti poti detecta propriul miros? De ce iti cumperi haine care sa te faca sexy sau cool daca rolul lor e doar sa iti tina de cald? De ce te duci la sala sa iti lucrezi muschii cand cantitatea de care ai nevoie in activitatile zilnice se lucreaza singura prin insusi acele activitati? Atat de multi bani pentru a arata bine? Si arati bine pentru ce? Pentru tine? Cersetorii sunt imbracati prost, miros urat si nu fac sport si totusi traiesc si au si prieteni. Pentru increderea in sine? Si asta la ce-ti trebuie? Sunt oameni care nu au deloc incredere in sine si traiesc, au prieteni, unii sunt casatoriti. Nici macar motivul “pentru relatii interumane” nu poate fi folosit. Totul e doar o incercare de a cumpara iubirea haitei celei mai puternice, de a cumpara iubirea unui exemplar cat mai reusit.

Dovada cea mai clara ce Iisus e evreu e ca doar un evreu ar fi putut crea o afacere atat de profitabila precum cea a craciunului. Probabil tot un evreu a inventat si acel pseudo-sentiment pe care il numim iubire.

Universul ne-a daruit naivitatea
Lumea ne-a inzestrat cu cinismul