E mai simplu sa ii salvezi pe altii

E mai simplu sa ii salvezi pe altii decat sa te salvezi pe tine. Asta am observat in cel mai urat mod cu putinta. De fiecare data cand trebuie sa fi salvat ajungi intr-o depresie care te face sa nu mai vrei sa te mai salvezi, sa nu mai poti sa gasesti in tine acea putere de care ai nevoie. Si atunci ar trebuii sa intervina un prieten care sa devina exact aceasta forta de care ai nevoie.

Cand vrei sa te salvezi, gasesti in tine prea multe probleme, si incerci sa le rezolvi pe fiecare in parte, mai intai pe cele mai mici, pentru ca celalalte ti se par de ne trecut. Cand incerci sa salvezi pe altu, tu vezi doar o problema din cele multe pe care le are. Si incepi sa te concentrezi asupra acelei probleme si il faci pe om sa devina puternic si sa creada si el ca aceea e singura lui problema, si o va rezolva, si se va crede fericit pentru cateva minute, ore, zile, pana cand isi va da seama ca totul porneste dintr-un loc mult mai adanc. Dar tu l-ai salvat, pentru un moment era salvat, dupa aceia a aparut ceva care l-a adus inapoi, si tu nu vei sti niciodata ca acel ceva nu a aparut, ci era prezent acolo de ani.

Cand incerci sa salvezi pe cineva tu vezi doar varful aisbergului, doar acea mica parte care pluteste deasupra suprafetei oceanului. Si din miopia ta intelectuala/informationala ajungi sa incerci imposibilul si se poate sa reusesti, imposibilul e doar multimea lucrurilor pe care nimeni nu s-a incumetat sa reuseasca sa le obtina. Din interior totul pare apocaliptic.

E mult mai usor sa te gandesti ca lupta e cea mai buna solutie cand esti in afara problemei. Cand esti in interior nu mai vrei decat sa gasesti o scapare, un loc unde sa poti dormi linistit, fara sa te impiedice gandurile sa adormi. Si orice loc unde poti sa te intinzi si sa dormi e bun, ce conteaza ca patul pe care ti l-ai ales este un esafod, iar perna ti-e buturuga, iar noapte buna iti va mai spune doar securea calaului.

Pastele la romani

Romanul e credincios. Dumnezeu este prezent in orice face. Si in fericire: ”ma ajutat dumnezeu” si in tristete “asta a fost voia domnului” si in suparare “tu-ti dumnezeii mati”…

Romanul e credincios. Cele zece porunci sunt tinute cu sfintenie. Nu se fura. Nu se omoara. Nu se ia numele domnului in desert, bla, bla, bla. (Si marmota invelea ciocolata in staniol, de fapt acum nu mai invelsete ca nenorocitii au renuntat la staniol. Sa facem greva pentru saracele marmote disponibilizate.)

Romanul e credincios. Sigur, cum zici tu. De fapt propozitia corecta e: romanul e un ateu care se crede credincios. Daca iei biblia si iei fiecare calitate a unui bun crestin, nu o sa gasesi prea multe care sa corespunda si romanului de rand. Romanul injura, fura, preacurveste si considera ca e normal. Ca asa se face. Am vazut oameni care se duc in fiecare duminica la slujba foarte evlaviosi, cerand iertarea pentru pacate. Si ei chiar considera ca nu pacatuiesc, si viseaza la rai. Pana si cel mai mare pacatos roman considera ca locul lui e in rai. Eu am spus de multe ori ca o sa ajung in rai imediat dupa ce ajunge si Lucifer sfant, si totusi am facut mai putine pacate decat “sfintii” care imi trec prin cale in fiecare zi.

In multe religii exista o carte sfanta care trebuie citita de fiecare credincios. In religia romanilor nu exista asa ceva, sau poate a ajuns Libertatea sau Compactul carti sfinte, cine mai stie. Eu sunt ateu si totusi am citit biblia. Recunosc ca doar de 4 ori dintre care de 4 ori versiunea prescurtata, versiunea full mi s-a parut prea groasa ca sa o citesc de mai mult de odata. Dar asa suntem noi ateii nu avem carti sfinte si de asta ne simtim frustrati si le citim pe toate ale celorlalte religii.

Oricum ar fi romanul, odata in an, de paste devine cel mai mare “credincios” dintre toti. Ma refer la “credinciosii” care merg sa “ia lumina”. Asa ca in fiecare an apare fiecare om cu mic cu mare pleaca in seara de inviere spre biserica. La coltul bisericii se intalneste cu grupul de prieteni mai apropiati, iar apoi pleaca cu toti prin multimea tot mai mare de “credinciosi” ca si ei, sa se intalneasca cu ceilalti prieteni. Intalniti cu toti se pun pe fumat, si pe glume, alea deocheate se spun cu voce inceata, sa nu auda dumnezeu. Dupa jumatate de ora de ras pe saturate, si de barfit la adresa marilor absenti ai grupului, pe seama ultimelor cuplari a cunoscutilor, se mai admira creatia domnului, mai ales cand trasaturile blugului strans scot in evidenta curbele create de dumnezeu (sau poate de satan, dar cine mai tine evidenta? ce-i frumos si lui dumnezeu ii place). Dupa jumate de ora de la intalnire, vine ora 12, ora cand vine lumina. Fiecare incepe sa il imbranceasca pe celalalte: “Se vede ceva? Vine?”. Dupa ce lungesc gaturile spre intrarea in biserica (noroc ca e biserica de cartier si vin multi oameni si nu trebuie sa intre in biserica: “Fato iti dai seama sa stai in biserica, sa te imbranceasca babele. Ca le-a apucat credinta cand le cauta moartea acasa”, “Da fato, ce dobitoace. Sa le ia dracu pe toate. Da-le-n pula mea ca vine lumina, si sa luam mai repede ca ma dor picioarele.” (discutie inregistrata cand ma lasam tarat la inviere). Dupa ce vine si randul lor sa ”ia lumina”, si isi apind lumanarile, incep sa plece spre casa. Unul dintre ei incepe sa devina glumet, isi stinge lumanarea si o aprinde cu o bricheta ordinara, si altu incepe sa stinga lumanarile la cei pe care ii vede singuri, si cel cu lumanarea aprinsa cu bricheta apare binevoitor si le da el lumina. Ce gluma buna. Toti rad de se prapadesc. Apoi tipu cu lumanrea aprinsa cu bricheta o stinge si isi aprinde lumanarea de la unu care o aprinsese la biserica. Si toti pleaca fericiti spre casa. Ajung acasa, isi pun lumanarea intr-un pahar jegos, ca alea bune se murdaresc, si apoi pleaca grabit la prieteni ca sa inceapa o distractie pe cinste. “Frate, vine si curva aia de ******. Se fute usor boarfa. Poate ne scoatem si noi un futai in seara asta.” Si toti petrec, se duc acasa dimineata si se culca. Si cand se trezesc sunt cei mai curati mielusei ai domnului.

Asa vad eu tot pastele la romani. Poate ca cei pe care i-am prezentat mai sus sunt doar o suma a pacatelor romanilor, dar in 99% din romani se gaseste cel mai impur lucru din lume, se crede ca lumina de care vorbeste preotul e doar o flacara de la lumanare si nu un sentiment ce se poarta in suflet. Cel putin asta am inteles eu. Mi se pare logic, flacara de la lumanare e doar o flacara fara importanta, doar un simbol a ceva imaterial, dar in epoca moderna acel lucru imaterial a fost uitat si a fost confundat simbolul cu elementul simbolizat.

Dar pana la urma eu sunt ateu, ce stiu eu? Poate asta inseamna credinta. Daca exista un dumnezeu si astia ajung in rai, doamne trimite-ma in iad.

Hristos a inviata… sursa mediafax…

Traim intr-o tara in care suntem atat de flamanzi dupa informatie incat acceptam orice mizerie de stire primita de la media, indiferent de cat de ireala e/pare. Si asa am ajuns intr-o tara in care media ia orice barfa fara sa o verifice, iar fiecare om ia orice stire fara sa o cantareasca. Si asa s-a ajuns ca media sa inceapa sa nu mai spuna stiri ci pareri, iar oameni sa nu mai asculte si sa isi faca pareri ci sa asculte pareri si sa le adopte.

In spiritul acestei epoci am auzit si eu ca azi e pastele, de la mediafax desigur…

-Paste fericit!
-Cine?

Pauza de reclame 1

“Locuri de pelerinaj”

Nu o sa inteleg niciodata ce ii atrage pe romani la inmormantari.

In viata mea am fost la foarte putine inmormantari, datorita unui principiu foarte simplu: moarte=durere, inmormantare=oficializarea mortii=> suferinta maxima. Pentru mine e foarte dificil sa vad pe cineva suferind. Mi se pare sadic sa stai acolo si sa asisti la durerea altora. Oricat de mult te-ar durea fata de altii, durerea ta pare asa mica, tu esti unul singur ei sunt atat de multi, prea multa durere in jurul tau ca sa ti se pare durerea ta cea mai mare, si atunci incepi sa suferi si pentru suferinta celorlalti, incepi sa simti ca durerea ta e prea mica fata de a celorlalti, si durerea ta sporeste, se aduga pe langa cea dinainte si bucati din durerea celorlaltora, si totul devine prea greu de suportat. Din cauza asta am preferat sa lipsesc de la inmormantarilor multor oameni, mi s-a spus ca era bine sa ma duc sa ii vad pentru ultima oara, dar ei mai erau acolo? Doar o umbra din ei a mai ramas acolo. O urma a trecerii lor pe acest pamant infect. Ei erau plecati de acolo. Oare plange fluturele pentru coconul fratelui sau? sau doar pentru ca nu il va mai recunoaste printre ceilalti fluturi?

Din cauza asta nu ii inteleg pe cei care merg la inmormantari a unor oameni pe care abia ii cunosc, sau care prefera sa mearga la inmormantari doar ca sa fie prezenti. A devenit inmormantarea doar un ritual de pelerinaj?

Fiecare inmormantare pe langa care trec a ajuns sa mi se pare penibila. Mie mai mila de mort decat de cei din cortegiul funerar. Si asta ma doare pentru ca stiu si ca inmormantarea mea va fi asa, mai ales ca prin viata mea trec multi idioti care mi se considera dusmani. Si la imoramantari dusmanii sunt cei care vin cel mai des, vin sa isi arata compasiunea, vin si plang fiindca cred ca sufera cu adevarat, cred ca le pasa ca nu mai esti. Ce idioti, macar daca ar veni doar ca sa se asigure ca sunt mort… Cum sa mai poti sa mori cand sti ca vei deveni actor principal intr-un asemenea circ?

Doamne, fa-ma nemuritor ca sa scap de inmormantare, sau lasa-ma sa mor printre straini cand nu mai e nimeni care sa ma planga, ca sa scap de idiotii de la inmormantare…

I miss you…

Am citit putine carti de dragoste. Spre rusinea mea nu mi-au placut niciodata cartile siropase despre un el si o ea care se iubesc si treiesc fericiti pana la adanci batraneti. Happy end-urile sunt doar niste povesti neterminate. Am trecut prin atatea momente care mi s-au parut ca sunt drumul spre rai, care mi se pareau “happy end”-ingurile mele. Momente cand povestea era perfecta, dar imediat totul revenea pe pamant, imi aduceam aminte cine sunt, cine e, cine suntem, ce suntem, de ce suntem. Si basmul incepea sa se destrame, si happy-endul era doar acel moment frumos din film care te face sa uiti ca te uiti la o drama.  Spre durerea mea am trecut prea repede peste fiecare sad-ending si am revenit de fiecare data in picioare. Totul e in regula atat timp cat nu-ti pasa sau te prefaci ca nu-ti pasa.

Incetul cu incetul mi-am tabacit pielea, asta am crezut, dar cat de tare m-am inselat. Nu m-a durut niciodata ca par un monstru, un om fara sentimente, am fost tot timpul un om inchis in mine, asta a fost visul meu, sa nu poata sa ma vada nimeni plangand, un vis pe care acum, cand s-a materializat, il regret. Nu mi-a pasat ca par un monstru, nu as avea de ce atat timp cat stiu ca nu sunt un monstru. Dar a venit vremea si mi-am dat seama ca chiar sunt un monstru. Nu stiu daca am fost un monstru de la inceput sau doar am invatat sa fiu si pe interior asa cum vream sa par pe afara. Asta ma doare. Cand eram mic era foarte sensibil, plangeam din orice, eram ranit de orice, simteam orice adiere. Si acum sunt asa. Sensibil la orice adiere, dar am invatat sa rezist la orice, sa sufar in tacere si sa plang in ploaie. Poate de asta imi place sa merg prin ploaie, fiindca mi se pare ca picaturile sunt lacrimile pe care am vrut sa le vars atat de mult dar care au ramas adanc in mine. Dar sensibilitatea mea, slabiciunea mea au devenit, sau poate au fost de la inceput, radacinile monstrului pe care il vad acum in mine. Monstru care a devenit protectorul meu. Un monstru cu inima de piatra blestemat sa nu ii pese de nimic atat timp cat inca poate fi ranit. Un monstru care nu poate fi iubit. De fiecare data cand am simtit ca sunt iubit, nu mi-a pasat atat de mult de acea persoana incat sa o las sa patrunda in sufletul meu. De fiecare data cand am iubit nu m-am lasat sa patrund in sufletul ei. Si asta poate e cea mai mare greseala pe care am facut-o in viata. Plang de prea mult timp pentru aceiasi persoana. Planga pentru fiecare lucru pe care l-am facut sau nu l-am facut. Plang pentru ca nu pot sa plang. Si ea imi lipseste…

 

Intreaba-ma ceva!

Intreaba-ma ceva. Vreau sa aflu mai multe despre tine. Daca te-as ruga sa imi spui cine esti ai alege sa-mi spui o poveste frumoasa, poate e adevarata, dar uiti sa spui si elementele rele din poveste, poate ca spui tot ceea ce sti despre tine, dar sigur vei uita ceva, si oricum nu te cunosti destul de bine incat sa-mi spui cine esti cu adevarat. Orice intrebare iti lasa un timp destul de mare sa raspunzi, sa te gandesti. Daca vei raspunde cu o intarziere mai mare dacat timpul care cred ca ti-e necesar sa raspunzi, o sa cred ca in spatele raspunsului tau e mai mult decat lasi sa intelegi. Dar poate ca timpul ala a fost necesar sa te hotarasti sa spui adevarul, sau chiar nu stiai ce raspuns sa dai. Nu am incredere in raspunsuri, dar intrebarile sunt mult mai interesante. O sa iti tradeze fiecare stare de spirit, parerea ta despre mine, anumite lucruri care vrei sa le ascunzi. Intreaba-ma ceva si o sa stiu daca vrei sa afli daca sunt ca tine, daca sunt ca fostul sau daca sunt ca cel pe care il vrei. Intreaba-ma ceva si o sa stiu ce te intereseaza, ce vrei sa-ti raspund. Intraba-ma ceva, ca sa aflu mai multe despre tine.

Lake of tears

Stateam azi pe malul unui lac. Imi place sa privesc cum vantul incearca sa creeze valuri dar apa ii refuza acest drept, incercand sa ramana linistita. Asta m-a facut sa ma intreb cate lacrimi umane incearca sa-si gaseasca linistea in aceste ape disperate dupa liniste.

FIecare molecula de apa a trecut de atatea ori prin ciclul “apei in natura” incat e imposibil sa nu fi trecut in atatia ani de cand suntem pe paman ca specie inteligenta, si prin stadiul de lacrima umana. Daca e asa, atunci nu suntem decat un monument al durerii, nu exista vre-un element mai comun in natura decat apa, iar apa daca a fost lacrima mai pastreaza inca durerea celui care o varsat-o, si atunci tot ce ne inconjoara e format din durerea noastra.

Oare cate lacuri/mari/oceane s-ar umple daca am aduna lacrimile care s-au scurs din ochii oamenilor pana acum?

Fisurile pretioasei statui

Timp de cateva saptamani am admirat de la distanta o tipa. Tipa dragutica, vesela, care parea ca traieste la maxim. O admiram de la distanta, nu am avut ocazia sa ma apropii de ea si nici nu am cautat sa-mi fac vre-o ocazie sa ma apropii de ea.

Acum vreo saptamana am stat mai mult timp pe langa ea. In primele 2 secunde am simtit cum se prabuseste totul, toata impresia pe care mi-o facusem despre ea. Nu stiu ce trasatura a iei imi displace atat de mult, dar acum pare stearsa. Desi nu arata batrana deloc ci chiar mai tanara decat e (are vreo 18-19 ani, cred, cel putin asa am inteles), are ceva care face sa para batrana. Si nu ma refer la personalitate sau la comportament, care sunt destul de copilaroase, ci la ceva din aspectul ei.

De ce de la departare vedem total diferit toata realitatea? De la distanta ori ce monument e frumos, inaltator, dar cand te apropii obseri doar un morman de pietre prost cioplite si macinate de timp si de natura, nu mai ramane nimic din ceea ce ea asa frumos, dintr-un monument al curajului, inteligentei, creatiei mai ramane doar un morman de nisip si pietre, un monument al efemeritatii, al dezolarii, al mortii. De la distanta totul pare frumos, dar cand te apropii totul e un morman de praf care te face sa te intrebi cine e acest magician care face din distanta niste oglinzi cu care face fiecare imperfectiune sa dispara.

Distanta creaza mituri, pe care o privire de aproape le distruge. Probabil cand ne uitam de la distanta vedem doar imaginea mare, doar statuia intreaga fara micile crapaturi care o fac doar o banala statuie. Poate distanta ne face sa vedem totul in ceata, si ca sa nu ne recunoastem propriile limitari, desenam in mintea noastra, detaliile care nu se disting, si asa cum sunt, ci asa cum am vrea sa fie, cum ar putea sa fie, cum ar trebuii sa fie intr-o lume perfecta. Avem nevoie de asta, e singura cale de a crea miturile de care avem atat de multa nevoie, poate de asta stam atat de departe de visurile noastre, cum am putea rezista sa vedem ca ceea ce am crezut ca vrem nu are nimic in comun cu ceea ce avem nevoie.

Marci de chitara

Aria
Site: Ariaguitars.com
Romania: M&C musical
Artisti: Robbie Williams Band, Perry Bamonte (The Cure)
Despre: Sunt chitari low-cost. In speciale bune pentru repetiti si pentru cei care canta acasa si nu pe o scena.

Epiphone
Site: http://www.epiphone.com/
Romania: Proguitar
Artisti: John Fogerty, Ace Frehley (KISS), Billy Greer (Kansas), Chris Henderson (3 Doors Down), My Chemical Romance, Tony Iommi (Black Sabbath), Jim Laurey (Motorhead), John Lennon (The Beatles), Bob Marley, Paul McCartney (The Beatles), Lynyrd Skynyrd, John Morris (Judas Priest), Willie Nelson, Eddie Ojeda (Twisted Sister), Nichelback,
Despre: Este o submarca a Gibson

Fender
Site: Fender.com
Romania: ProGuitar
Artisti: Avril Lavigne (Telecaster), Eric Clapton(Stratocaster), Jimi Hendrix(Stratocaster), Sum 41(Telecaster)
Despre: Unele dintre cele mai renumite chitari din lume.

Gibson
Site: Gibson.com
Romania: din cate stiu eu nu exista reprezentanta in Romania
Artisti: Duran Duran,  Angus Young (AC/DC), BB King, Billie Joe Armstrong (Green Day), Billy Gibbons (ZZ Top), Aerosmith, Los Lobos, Chad Gilbert (New Found Glory), Foo Fighters, Lynyrd Skynyrd, The Eagles, Gretchen Wilson, INXS, Joel Madden (Good Charlotte), Neil Diamond, Prince, Richie Sambora (Bon Jovi), Rudolf Schenker (The Scorpions), Shakira, Shania Twain, Sheryl Crow, Slash (Velvet Revolver)
Despre: Sunt considerate cele mai bune chitari de serie din lume.

Gretsch
Site: Gretsch.com
Romania: Proguitar
Artisti: Billy F Gibbons (ZZ Top), Bono (U2), Eric Johnson, George Harrison (The Beatles), John Frusciante (Red Hot Chili Peppers), Malcolm Young (AC/DC), Martin Gore (Depeche Mode), Neil Young, Sheryl Crow
Despre:

Hora-Reghin
Site: Hora.ro
Romania: in mai toate magazinele de instrumente muzicale
Artisti:
Despre: Suna destul de bine doar ca trebuie sa ai grija de ele. Cea mai mare problema a lor sunt cuiele de acordaj care au tendinta sa se strice. Am auzit des acest lucru dar se poate sa fie si din cauza ca hora e o chitara de incepatori si se tinde sa se duca la extreme. 

Ibanez
Site: Ibanez.com
Romania: M&C musical
Artisti: George Benson, Chris Broderick (Megadeth), Brad Delson & Mike Shinoda (Linkin Park),  Cristi Gram (Phoenix), Billy Graziadei (Biohazard), Dexter Holland & Noodles (The Offspring), Jani Liimatainen (Sonata Arctica), Munky (Korn), Mike Mushok (Staind), Matt Roberts (3 Doors Down), Barry Stock (Three Days Grace),
Despre:

Jackson Guitars
Site: Jacksonguitars.com
Romania: Proguitar
Artisti: Phil Collen & Rick Savage (Def Leppard), Adrian Smith (Iron Maiden), Phil Demmel  (Machine Head), Hammish (My Dying Bride), Outkast, Derrick Green (Sepultura), Serj Tankian (System of a Down),
Despre:

Maxine
Site: -
Romania: Se gasesc in magazinul muzica la etajul 1
Artisti: -
Despre: Sunt ieftine si suna destul de curat.

Schecter
Site: Schecterguitars.com
Romania: M&C musical
Artisti: Robert Smith and Simon Gallup (The Cure), Jerry Horton (Papa Roach), Tommy Lee, Evil Jared (Bloodhound Gang), Adam (Three Days Grace), Mark & Frank & Aaron (Crematorium)
Despre:

Squier
Site: Squierguitars.com
Romania Proguitar
Artisti: Sum 41 (Telecaster), Avril Lavigne (Telecaster)
Despre: Chitari facute de Fender pentru low-end user.

Stagg
Site: http://www.staggmusic.com/
Romania: erau importate de M&C musical, acum nu mai apar pe siteul lor
Artisti:
Despre:

Yamaha
Site: http://www.yamaha.com/guitars/home/
Romania: E un magazin pe undeva pe Bdul Victoriei, cum mergi dinspre muzica spre Bdul Regina Elisabeta.
Artisti: Brian May (Queen), Sammy Hagar & Michael Antony (Van Halen), Tony Kanal (No Doubt), Vivian Campbell (Def Leppard)
Despre: