Victoria invinsului

“Si cand a vrut sa isi sarbatoreasca victoria a vazut ca e singurul in viata din toata armata”.

Era dimineata, soarele tocmia isi imprastia primele raze asupra campiei. In lumina palida, tot peisajul prindea viata. Florile isi deschideau petalele imbracand pajistea intr-o multitudine de culori. Fluturasi de diverse marimi si culori incepeau sa isi deschida aripile. Un peisaj de basm. Un teritoriu de poveste. Un teritoriu tranversat de o sosea. O sosea strajuita, de pe marginea sa, de o cruce veche, cu scrisul sters si rescris de atatea ori. Pentru toti care trec pe acolo, e un peisaj de vin. Pentru batranica care vine, duminica, pe jos, sa aprinda o lumanare, un loc unde un copil a refuzat sa piarda o lupta prosteasca.

Suntem invatati ca victoria e totul. Auzim prin filme cate un om care spune “nu conteaza daca castigi, ci ca participi”, dar cand suntem in fata unei provocari, luptam pana la ultima suflare, fara sa ne pese pentru ce ne luptam, cum ne luptam sau peste ce cadavre calcam pentru victorie.

Intram in lupta dupa lupta, fara sa stam sa ne gandim, ajungand, intr-un final, sa ducem, din inertie, lupte pe care nu le vrem, lupte pentru lucruri pe care nu le vrem, lupte in locuri unde nu vrem sa fim. Si, in mijlocul luptei, ne uitam in jur, si nu mai recunoastem nimic din ceea ce a fost initial. Ne vedem luptand impotriva dusmanilor reali, dumanilor imaginari, prietenilor si chiar impotriva noastra. Ne ridicam privirea, tipam ca nu asta vrem… un tipat mut pe care ne e frica sa il aratam. Un tipat, pe care nu il auzim nici noi. Si apoi… repornim lupta, lupta unei persoane in care nu ne recunoastem. O lupta pe care o ducem doar de frica de a pierde. Suntem programati sa fim invingatori, niciodata invinsi.

Sun Tzu spunea ca cea mai mare victorie e acea obtinuta inainte de inceperea luptei.

Ne clasificam conducatorii in functie de luptele castigate pe campul de bataie, rar dupa victoriile din spatele cortinei.

Astazi am vazut ca nu conteaza cine e declarat invingator de popor. Conteaza mai mult lupta pe care o duci, scopul pentru care duci batalia, raportul intre ceea ce castigi si ceea ce pierzi. Conteaza daca la final, te simti invingator sau pierzator.

Pana acum nu am refuzat nici o lupta. Nu mi-a pasat cat pierd pana ce ajung la victorie. Acum, sper, ca am inteles in final ca victoria reala si cea declarata sunt doua lucruri diferite.

Gardul Parlamentului

Anumiti oameni, printre care si Presedinta camerei deputatilor, doresc daramarea gardului din jurul Palatului Parlamentului si crearea unui parc in gradina acestei cladiri.

Daca e o idee buna sau proasta, nu stiu. Parerile sunt impartite. Personal nu prea as vedea sa se poata face un parc in acea zona din lipsa de spatiu si a inclinarii terenului.

Intrebarea care imi vine in minte, nu este daca acest proiect este ok, daca e util un parc acolo sau nu, ci e o intrebare putin mai practica: Nu suntem in criza?

1. Cat ar costa un asemenea proiect? Acel gard care exista acum, din cate stiu eu, este un gard foarte “subtire”, care o sa dea de furca oricarui om care incearca sa il darame. Din cate stiu eu gardul ala a fost facut sa reziste la multe. Nu ma pricep la constructii, dar am o impresie vaga, ca daramearea acelui gard o sa manance cam multi bani.

Dupa daramearea acelui gard, trebuie reamenanjat tot terenul. Crearea de alei, instalarea bancutelor, cosurilor de gunoi, diverselor atractii. Plantarea de flori, mutarea unor copaci, etc. Toate astea se platesc cu bani. Bani multi. Stiu ca un parculet de cartier de aproximativ 40 metrii patrati, costa enorm. Reamenanjarea unui spatiu la nivelul celui din jurul cladirii parlamentului…

2. Cu mult inainte de inceperea crizei, un coleg de partid a doamnei Roberta Anastase, un om care doar teoretic a renuntat la conducerea PD-L-ului pe durata mandatului sau, a sarit sa spuna: Vine criza, e de rau. Din acel moment, si pana acum, singurul lucru care a fost evident a fost crearea unui mediu propice crizei (Eu inca mai ma intreb cat la suta din criza se datoreaza crizei mondiale si cat proastei conduceri si a creerii unei psihoze paranoice nationale).

Avand in vedere ca inca suntem in criza, si toti zic ca trebuie sa strangem cureaua, de ce dracu se arunca astia la o asemenea investitie?

Tanti, lasa asta pentru boom-ul economic de dupa criza, acum hai cu legile anti-criza. Da niste actiuni reale, ca faze de genu “sa nu mai dam alocatii la copiii cu parinti cu venituri mari”… mi se pare putin cam inutila.

2012

Stiu ca deja s-au discutat tot felu de aberatii si teorii pe baza acestui subiect, dar o sa ma hazardez si eu sa imi expun cateva pareri.

I. O sa incep cu calendarul Maya. O sa fie sfarsitul lumii in 2012? S-ar putea sa fie sfarsitul lumii in 2012. Se poate sa fie si chiar azi (daca nu citesti acest articol pe 20 aprilie 2012, inseamna ca nu a fost azi). E adevarat ca se termina brusc, si ca asta e suspect. Dar asta poate sa insemne ca:

1. o sa fie sfarsitul lumii
2. calendarul ala mare de 5125 de ani e ciclic, si anul 5126 e exact la fel ca si anul 1, asa ca ar fi ilogic sa te repeti si sa faci si anii 5126-10250.
3. s-a terminat hartia si nu au mai avut loc si pentru anul 5126.
4. A murit tipul care a facut calendarul inainte sa il termine
5. S-a pierdut restul calendarului
6. Regele lor nu a mai avut bani pentru ca sa plateasca restul calendarului

Din astea 6 posibilitati, una e prea finala pentru gustul meu, una e logica, iar restul sunt doar supozitii.

II. Trecem la apocalipsa crestina. Oricat de mult ne-ar place sa credem intru totul in Biblie, nu putem sa nu observam ca e mai mult o carte plina de metafore decat o carte istorica. Tot episodul cu fiara, cu batalia intre bine si rau, poate sa fie un episod imens cu mii de diavoli si ingeri, sau poate sa fie o batalie interioara a fiecaruia dintre noi, dupa care, daca o castigam, sa devenim toti, fiinte superioare, inteligente si bune/pure.

In ultimul timp tot auzim de eruptii vulcanice, cutremure, inundatii, razboaie, etc. Stiu ca pare apocaliptic, dar nu e cu nimic diferit fata de alte perioade din istoria pamantului.

Au fost razboaie mondiale, razboaie de 100 de ani, lupte seculare care au durat 20 de ani, etc. Au existat sute de ani, in care popoare au fost continu in razboi. Si atunci popoarelor implicate li se parea sfarsitul lumii.

La fel de sfarsitul lumii li se parea si celor care traiau eruptii vulcanice, cutremure, etc.

Singurul problema e ca privim cu ochii omului modern. Acum avem televiziunea care ne arata, in timp real, ce se intampla oriunde pe glob. Pana acum, daca se intampla ceva in asia, deja devenea legenda pana sa ajunga la urechile europenilor.

De asemenea, suntem foarte multi acum. Daca acum se intampla ceva intr-un oras, pier cateva milioane de oameni. Daca se intampla aceeasi catastrofa acum 2000 de ani, pe aceiasi zona afectata, mureau 10-20 de oameni. Cand privim in urma, si vedem o catastrofa care a lovit toata lumea, nu vedem decat ca au murit cateva mii de oameni, nu intelegem ca acele cateva mii, reprezentau 3-4% din populatia pamantului.

Ciuma bubonica din secolul 17, a omorat 31000 de englezi. Daca ne gandim, in primul razboi mondial Anglia a avut 994000 decese. Un om normal o sa zica ca primul razboi mondial a fost o tragedie mai mare. Statistica spune ca ciuma a omorat 15% din populatia Angliei, Primul razboi mondial abia a ajuns la 2,19%.

III. Schimbarea polilor magnetici.

E o ipoteza interesanta, perfect justificata. Cum polul magnetic al pamantului se misca mai ceva decat o libelula alcoolica, e normal ca uneori miscarea asta sa fie mai brusca. Normal ca uneori miscarea o sa fie mai brusca.

IV. Omenirea si 2012

Acum 5000 de ani, omul era vanator si culegator. Daca trebuia sa plece din teritoriul sau mergea pe jos.

Acum ne plimbam cu avionul, vanam cel mai apropiat “mec” si culegem banii de la ATM.

Acum omul e evoluat, dar… a devenit doar sclavul unei societati tehnologizate. Daca se intampla o chestie banala pentru pamant, omul e la pamant. Daca un vulcan arunca cu niste cenusa in aer, nimeni nu mai merge nicaieri. Acum 5125 de ani, nici macar nu ar fi fost observat.

Sfarsitul lumii… posibil. Dar nu datorita unei calamitati naturale, ci doar ca urmare a unui eveniment care ne va lasa fara avion,telefon si atm. Partea proasta e ca acum 5125 ani (la ultimul ciclu) oamenii stiau sa isi procure mancarea, acum… poate ca inca mai avem instincul de vanatoare. undeva adanc in memoria noastra.

Communications in the IT age

News (IT seminar workshop)

1)  How to be in maximum shape at work.

Anchor 1: Studies show that a good night sleep, sport activities and healty meals can improve your work efficiency.

Anchor 2: The Romanian workers still wonder way they  need to be efficient at work.

2) Strike at Carlsberg Copenhagen

A1: The workers from the Copenhagen branch of Carlsberg are in strike because a council decision to limit the beers that a worker can drink in the working hours. The president of the company declared that they decided that a worker is allowed to drink only 3 beers and only in the lunch break.

A2: The president of the syndicate, is trying to obtain a limit of about 7 beers/day for factory workers, and a 5 beers/day for drivers.

A1: From about 800 strikers on Wednesday, today remains only 250.

A2: The rest are at the local bar, trying to fulfill the syndical requirements in the free time.

3) Requalification training for unemployed

A1: The Romanian govern allocated 10 millions of euro for requalification of the unemployed.

A2: The field in which the unemployers will be trained are spatar, paharnic, stone tools manufacturer.

4) Viagra for woman

A1: The movement for the women rights achieved success in the research for a feminine version of the men Viagra.

A2: The association for the men rights announced progress in men pregnancy.

5) Friedrich Newman Foundation Seminar

Today began the seminar for Political Communications in the IT age organized by the Friedrich Newman Foundation in Bucharest. The seminar will last for three days and the participants will learn about social media, and how to send a message with the help of a blog, podcaster or a facebook account.

News by Chiperi Liviu. The news are part of a project of the News work-group at the “Political Communications in the IT age”. Seminar hosted by Friedrich Naumann Foundation.

The news are real news but with some ironic phrases included.

“Femeia, inger sau demon?”

Cum in copilarie (care neoficial inca continua) eram maniac sa imi fac sute de adrese de email, sa ma abonez la orice site care avea 2 articole interesante, acum cativa ani, m-am inscris pentru newsletter-ul unui site adresat tanarului urban. Din nefericire pentru mine pentru 2 -3 articole interesante dar prost documentate pe care le primesc pe luna, mai trebuie sa primesc inca 27 de mailuri cu articole penibile, si 28-31 de emailuri cu cele mai interesante discutii de pe forumul lor. Ca sa scurtez problema: Azi, printre discutiile de pe forum, se aflau si doua teme interensante: “Barbatii iubesc?” si “Femeia, inger sau demon?”. Sa le luam pe rand:

“Barbatii iubesc?”

Am uitat sa va spun: Desi siteul asta e dedicat barbatilor, majoritatea utilizatorilor sunt femei. Cealalta parte e formata predominant din barbati pusi pe glume. Discutiile ajung sa fie penibile, asa ca, rareori dau click pe linkul spre post.

Sub acest titlu-intrebare, o domnisoara/doamna nascuta, nascuta in 1984 si mandra ca e romanca(conform pseudonimului sub care scrie: *1984ro) scrie: “Sunt curioasa … multi vorbesc de prima iubire… iubita mea dar iubirea la voi cat tine??”

“Femeia, inger sau demon?”

Asta e intrebare capcana. Stai sa ma gandesc… inger sau demon? … femeia, cand o intalnesti pentru prima data e frumoasa, inteligenta, logica, te asculta, te aproba… Ce inger… Dupa aia te invita in patul tau ei si iti arata raiul. Apoi te duce in iad: intalnirea cu parintii ei. Apoi… daca scapi din iad, capeti iar o portie de “rai” ca ai  fost dragut cu ai ei, i-ai cumparat flori demonei sefe, ai ras cand demonul sef a zis ceva de tortura intr-o propozitie care ti se referea, ca ai ras jenat cand cainele casei iti soptea: “fugi, ca astea te castreaza”. Portia o primesti de la prietena nu de la mama-demon. Sa nu apara neintelegeri de tip Penthouse.

Apoi vine perioada mutatului impreuna, pre-marital. Toate bune si frumoase, doar ca… nu se mai aranjeaza pentru tine, ca tu oricum o iubesti asa cum e. Se epileaza inainte sa mearga la cumparaturi, dar nu si cand planuiesti o seara “romantica” la orizontala. Nu mai te roaga sa faci ceva, ci iti cere. Nu mai doarme dezbracata/imbracata foarte sumar. Odata cu trecerea timpului neglijeul devine pijama deux-pièces icu pantaloni largi, si camasa la baza gatului, iar satinul si dantela se transforma in bumbac 100%.

Si, intr-o zi nefasta, dintr-o judecata proasta, sau impins de la spate prieteneste, amical sau ntr-un mod mai putin prietenesc, cumperi una bucata inel, si o ceri de nevasta. La prieteni le spui ca “mama e batrana si trebuie sa am si eu pe cineva care sa imi spele si sa imi faca de mancare”, dar de fapt ai cerut-o doar pentru ca esti idealist si abia astepti sa iti treci numele si pe buletinul ei. Asta e o remanescenta a barbatului cuceritor, a barbatului care lupta si cucereste satul vecin. Cum totul e cucerit si aparat de lege, casatoria a incetat sa mai fie aranjata si s-a trecut la conceptul de “cucerire” (vedeti vre-o asemanare: cucerire a unei teritoriu, cucerire a unei domnisoare). Ea fericita zice: “Da”, ea fericita gandeste: “l-am prins pe idiot. de acum nu ma mai epilez decat cand port fusta”.

Apoi… pregatirile de nunta. Iti zice zilnic ca nunta e pentru voi doi si nu intelege cum de poti sa fi atat de delasator incat sa alegi sa mergi la munca in loc sa o ajuti sa isi caute rochie de mireasa. Daca seful e insurat cu prima sau a doua nevasta, te intelege si iti mai daca cate o zi libera, dar nu cand e de predat cate un proiect. Daca seful e la a treia nevasta, atunci e ca un soldat bine tabacit care nu intelege de ce nu pot recrutii sa sape transee si sa traga in acelasi timp.

Nunta… frumoasa poveste in care nu esti decat de decor. Daca s-ar putea sa spui da prin telefon la starea civila, nici macar nu ai fi inviatat. Petrecerea de dupa: cursa de 8 ore fara intrerupere  (voua nu vi se pare ciudat obiceiul ala cu fiecare nuntas trebuie intampinat de miri si nasi? Mi se pare normal ca nuntasii sa ii intampine pe miri, nu ca cei doi proaspat casatoriti sa vina intr-o sala goala, si sa alerge timp de 2-3 ore din 5 in 5 minute pana la usa ca sa mai intampine cate un intarziat. Recunosc ca toata chestia asta face ca mireasa sa primeasca mai multa atentie, si ca o ajuta sa mai dea jos caloriile provenite de la bomboanele de ciocolata pe care le-a mancat de suparare cu o seara inainte cand a vazut ca rochia e putin cam stramta. Iar nasii trebuie sa se simta bagati in seama. Dar mirele ce vina are?

Luna de miere… saptamana de vacanta pe care o petreci in Antalya pentru ca in Mamaia era prea scump. O perioda minunata pe care o strica doar faptul ca atunci i-a venit ciclul… Legile lui Murphy pentru Luna de miere.

Casnicia…. E greu de descris. Oricum, cel mai important e ca femeia nu iti mai cere sa faci ceva, ci iti ordona.

Stai putin. de la ce am plecat? Aaaaaa.. Femeia, inger sau demon? Pai.. De unde sa stiu eu? Din povestea mea nu reiese prea bine daca femeia e inger sau demon, ci doar ca barbatul e masochis.

Se merita sa iubesti o femeie? Poate ca da, poate ca nu. Dar ce alta optiune ai? Ca barbati, eu vad ca avem doar doua optiuni: sa fim heterosexuali sau lesbiene.