Jurnalismul in Romania – ep 2
Scriam intr-un post anterior cat de lipsiti de profesionalism sunt unii dintre jurnalistii nostri. Am invatat sa trec cu vederea greselile de exprimare si cele care arata o lipsa totala de cultura (broscuta nevertebrata). Am invatat sa trec cu vederea intrebarile penibile ale reporterilor dar incepe sa ma enerveze modul lor de a hartuii martorii si oficialitatile pentru a scoate nu adevarul ci o stire buna.
S-a produs zilele astea un eveniment neplacut intr-un oras din tara, si la care am avut acces prin surse neoficiale de la fata locului. Si cu o ureche la telefon, una la radio si ochii la televizor, am reusit sa captez doua povesti total diferite. Iar dupa interviurile cu cadrele oficiale, a aparut a treia varianta a realitatii.
Oricat de sumbra era realitatea, vazuta obiectiv de oameni care stiau cum stau lucrurile, media a reusit sa o amplifice desi se baza pe informatii subiective si incomplete venite de la martori, si informatii manipulate si “miniminzate” ale organelor oficiale.
Pe langa aceasta lansare de zvonuri, o reporterita de la o televizune centrala, a inceput sa agaseze primarul orasului cu intrebari din ce in ce mai acuzatoare/impertinete/haotice spre a-l face pe saracul om sa confirme anumite zvonuri si impoteze imposibil de verificat in acel moment. Toate astea au creat o senzatie ca vine apocalipsa si statul ascunde aceste informatii.
Sunt enervante aceste incercari jurnalistice de a cauta un vinovat si a pune la zid orice persoana care pare a avea o legatura cat de mica cu un anumit eveniment.
Comments