Intreaba-ma ceva!

Intreaba-ma ceva. Vreau sa aflu mai multe despre tine. Daca te-as ruga sa imi spui cine esti ai alege sa-mi spui o poveste frumoasa, poate e adevarata, dar uiti sa spui si elementele rele din poveste, poate ca spui tot ceea ce sti despre tine, dar sigur vei uita ceva, si oricum nu te cunosti destul de bine incat sa-mi spui cine esti cu adevarat. Orice intrebare iti lasa un timp destul de mare sa raspunzi, sa te gandesti. Daca vei raspunde cu o intarziere mai mare dacat timpul care cred ca ti-e necesar sa raspunzi, o sa cred ca in spatele raspunsului tau e mai mult decat lasi sa intelegi. Dar poate ca timpul ala a fost necesar sa te hotarasti sa spui adevarul, sau chiar nu stiai ce raspuns sa dai. Nu am incredere in raspunsuri, dar intrebarile sunt mult mai interesante. O sa iti tradeze fiecare stare de spirit, parerea ta despre mine, anumite lucruri care vrei sa le ascunzi. Intreaba-ma ceva si o sa stiu daca vrei sa afli daca sunt ca tine, daca sunt ca fostul sau daca sunt ca cel pe care il vrei. Intreaba-ma ceva si o sa stiu ce te intereseaza, ce vrei sa-ti raspund. Intraba-ma ceva, ca sa aflu mai multe despre tine.

Lake of tears

Stateam azi pe malul unui lac. Imi place sa privesc cum vantul incearca sa creeze valuri dar apa ii refuza acest drept, incercand sa ramana linistita. Asta m-a facut sa ma intreb cate lacrimi umane incearca sa-si gaseasca linistea in aceste ape disperate dupa liniste.

FIecare molecula de apa a trecut de atatea ori prin ciclul “apei in natura” incat e imposibil sa nu fi trecut in atatia ani de cand suntem pe paman ca specie inteligenta, si prin stadiul de lacrima umana. Daca e asa, atunci nu suntem decat un monument al durerii, nu exista vre-un element mai comun in natura decat apa, iar apa daca a fost lacrima mai pastreaza inca durerea celui care o varsat-o, si atunci tot ce ne inconjoara e format din durerea noastra.

Oare cate lacuri/mari/oceane s-ar umple daca am aduna lacrimile care s-au scurs din ochii oamenilor pana acum?

Fisurile pretioasei statui

Timp de cateva saptamani am admirat de la distanta o tipa. Tipa dragutica, vesela, care parea ca traieste la maxim. O admiram de la distanta, nu am avut ocazia sa ma apropii de ea si nici nu am cautat sa-mi fac vre-o ocazie sa ma apropii de ea.

Acum vreo saptamana am stat mai mult timp pe langa ea. In primele 2 secunde am simtit cum se prabuseste totul, toata impresia pe care mi-o facusem despre ea. Nu stiu ce trasatura a iei imi displace atat de mult, dar acum pare stearsa. Desi nu arata batrana deloc ci chiar mai tanara decat e (are vreo 18-19 ani, cred, cel putin asa am inteles), are ceva care face sa para batrana. Si nu ma refer la personalitate sau la comportament, care sunt destul de copilaroase, ci la ceva din aspectul ei.

De ce de la departare vedem total diferit toata realitatea? De la distanta ori ce monument e frumos, inaltator, dar cand te apropii obseri doar un morman de pietre prost cioplite si macinate de timp si de natura, nu mai ramane nimic din ceea ce ea asa frumos, dintr-un monument al curajului, inteligentei, creatiei mai ramane doar un morman de nisip si pietre, un monument al efemeritatii, al dezolarii, al mortii. De la distanta totul pare frumos, dar cand te apropii totul e un morman de praf care te face sa te intrebi cine e acest magician care face din distanta niste oglinzi cu care face fiecare imperfectiune sa dispara.

Distanta creaza mituri, pe care o privire de aproape le distruge. Probabil cand ne uitam de la distanta vedem doar imaginea mare, doar statuia intreaga fara micile crapaturi care o fac doar o banala statuie. Poate distanta ne face sa vedem totul in ceata, si ca sa nu ne recunoastem propriile limitari, desenam in mintea noastra, detaliile care nu se disting, si asa cum sunt, ci asa cum am vrea sa fie, cum ar putea sa fie, cum ar trebuii sa fie intr-o lume perfecta. Avem nevoie de asta, e singura cale de a crea miturile de care avem atat de multa nevoie, poate de asta stam atat de departe de visurile noastre, cum am putea rezista sa vedem ca ceea ce am crezut ca vrem nu are nimic in comun cu ceea ce avem nevoie.

Marci de chitara

Aria
Site: Ariaguitars.com
Romania: M&C musical
Artisti: Robbie Williams Band, Perry Bamonte (The Cure)
Despre: Sunt chitari low-cost. In speciale bune pentru repetiti si pentru cei care canta acasa si nu pe o scena.

Epiphone
Site: http://www.epiphone.com/
Romania: Proguitar
Artisti: John Fogerty, Ace Frehley (KISS), Billy Greer (Kansas), Chris Henderson (3 Doors Down), My Chemical Romance, Tony Iommi (Black Sabbath), Jim Laurey (Motorhead), John Lennon (The Beatles), Bob Marley, Paul McCartney (The Beatles), Lynyrd Skynyrd, John Morris (Judas Priest), Willie Nelson, Eddie Ojeda (Twisted Sister), Nichelback,
Despre: Este o submarca a Gibson

Fender
Site: Fender.com
Romania: ProGuitar
Artisti: Avril Lavigne (Telecaster), Eric Clapton(Stratocaster), Jimi Hendrix(Stratocaster), Sum 41(Telecaster)
Despre: Unele dintre cele mai renumite chitari din lume.

Gibson
Site: Gibson.com
Romania: din cate stiu eu nu exista reprezentanta in Romania
Artisti: Duran Duran,  Angus Young (AC/DC), BB King, Billie Joe Armstrong (Green Day), Billy Gibbons (ZZ Top), Aerosmith, Los Lobos, Chad Gilbert (New Found Glory), Foo Fighters, Lynyrd Skynyrd, The Eagles, Gretchen Wilson, INXS, Joel Madden (Good Charlotte), Neil Diamond, Prince, Richie Sambora (Bon Jovi), Rudolf Schenker (The Scorpions), Shakira, Shania Twain, Sheryl Crow, Slash (Velvet Revolver)
Despre: Sunt considerate cele mai bune chitari de serie din lume.

Gretsch
Site: Gretsch.com
Romania: Proguitar
Artisti: Billy F Gibbons (ZZ Top), Bono (U2), Eric Johnson, George Harrison (The Beatles), John Frusciante (Red Hot Chili Peppers), Malcolm Young (AC/DC), Martin Gore (Depeche Mode), Neil Young, Sheryl Crow
Despre:

Hora-Reghin
Site: Hora.ro
Romania: in mai toate magazinele de instrumente muzicale
Artisti:
Despre: Suna destul de bine doar ca trebuie sa ai grija de ele. Cea mai mare problema a lor sunt cuiele de acordaj care au tendinta sa se strice. Am auzit des acest lucru dar se poate sa fie si din cauza ca hora e o chitara de incepatori si se tinde sa se duca la extreme. 

Ibanez
Site: Ibanez.com
Romania: M&C musical
Artisti: George Benson, Chris Broderick (Megadeth), Brad Delson & Mike Shinoda (Linkin Park),  Cristi Gram (Phoenix), Billy Graziadei (Biohazard), Dexter Holland & Noodles (The Offspring), Jani Liimatainen (Sonata Arctica), Munky (Korn), Mike Mushok (Staind), Matt Roberts (3 Doors Down), Barry Stock (Three Days Grace),
Despre:

Jackson Guitars
Site: Jacksonguitars.com
Romania: Proguitar
Artisti: Phil Collen & Rick Savage (Def Leppard), Adrian Smith (Iron Maiden), Phil Demmel  (Machine Head), Hammish (My Dying Bride), Outkast, Derrick Green (Sepultura), Serj Tankian (System of a Down),
Despre:

Maxine
Site: -
Romania: Se gasesc in magazinul muzica la etajul 1
Artisti: -
Despre: Sunt ieftine si suna destul de curat.

Schecter
Site: Schecterguitars.com
Romania: M&C musical
Artisti: Robert Smith and Simon Gallup (The Cure), Jerry Horton (Papa Roach), Tommy Lee, Evil Jared (Bloodhound Gang), Adam (Three Days Grace), Mark & Frank & Aaron (Crematorium)
Despre:

Squier
Site: Squierguitars.com
Romania Proguitar
Artisti: Sum 41 (Telecaster), Avril Lavigne (Telecaster)
Despre: Chitari facute de Fender pentru low-end user.

Stagg
Site: http://www.staggmusic.com/
Romania: erau importate de M&C musical, acum nu mai apar pe siteul lor
Artisti:
Despre:

Yamaha
Site: http://www.yamaha.com/guitars/home/
Romania: E un magazin pe undeva pe Bdul Victoriei, cum mergi dinspre muzica spre Bdul Regina Elisabeta.
Artisti: Brian May (Queen), Sammy Hagar & Michael Antony (Van Halen), Tony Kanal (No Doubt), Vivian Campbell (Def Leppard)
Despre: 

Suntem o tara de perversi pudici

Exista o moda printre romani de a se lauda ca sunt ospitalieri si harnici. Partea cu harnicia o lasam pentru scriitorii de SF-uri contemporani. Partea cu ospitalitatea nu e o calitate ci doar un mod de tortura a vizitatorilor. Ospitalitatea romaneasca trece peste bun simt si peste rezonabil.

Cand ma uit la poporul roman vad trei “calitati”: curvasenie, slugarnicie, prost gust, prostie, incultura, badaranie si pudicitate. Ca sa dau exemple pentru fiecare in parte ar fi redundant, e de ajuns sa deschizi televizorul, sa te uiti pe geam, sa-ti privesti vecinii, sa te privesti pe tine (e inposibil ca un roman sa nu macar cateva dintre atributele enumerate).

Cel mai mult ma enerveaza impletirea de perversitate cu pudicitate. Vocabularul roman e plin de tot felu de expresii/cuvinte cu caracter obscen (bogatia acestui tip de vocabular e imensa fata de alte popoare, celalalte au cateva cuvinte si pe baza derivatelor lor fac toate injuraturile posibile).

Sa luam de exemplu cuvantul “pula”. De ce este acest cuvant obscen iar cuvantul “penis” este cuvant academic, nu inteleg. Au acelasi inteles, una e forma populara iar cealalta forma academica a aceluiasi organ. Cel mai probabil aceasta delimitare obscen/non-obscen se datoreaza faptului ca sexul e un tabu in mediile populare.

Stiu oameni care nu ar pronunta acest cuvant nici macar sub tortura, dar s-au amuzat strasnic cu celebra melodie spaniola/portugheza “pula, pula, pula” sau cum se mai numea. Apoi au auzit de deja hipercunoscutul oras Pula. Un oras care incanta pe toata lumea din Romania. Apoi a inceput sa umble imaginea cu bacnota din Botswana, acea bacnota cu un nume asa de melodios.

Binenteles ca orasul, bacnota si cantecul au prins la publicul roman doar pentru ca faceau referire la un cuvant tabu. Exista moneda numita “Leone”, care in treducere insemana leu, acel leu care ne sta scris pe moneda nationala, dar nimeni nu stie asta. Nu au de ce, nu e asa melodios ca moneda din Bostwana. Exista orasul Baicoi la noi in Romania, foarte cunoscut in perioada scolii generale/liceului, dar apoi uitat odata cu toata geografia, dar oricum nu suna ca orasul slovenia/croatia/italia (toate au cate unu cu diferente de genu Pula-Pola, pronuntia e la fel).

O tipa canta foarte fericita acel cantecel cu “pula”, dar a fost foarte intrigata de folosirea expresiei 100% romanesti “imi bag p**a”. Intrebata daca cuvantul pula ii starneste repulsie de ce mai canta acel cantec de “dragoste”, a raspuns ca ii place cum suna. Din cate stiu eu, cantecelul e in portugheza, o limba pe care tipa nu o cunoaste, iar cantecul este pentru copii si foarte departe de genurile muzicale pe care le asculta ea. Mi-am incheiat pledoaria, trage-ti voi concluzia.

Un alt exemplu este cantecul lui Huidu, ala care a facut furori doar pentru ca contine cuvantul “muia” in el.

Alte exemple sunt zecile de zambete complice la expresiile uzuale care contin verbe de genu “a trage”, “a pune”.

Si nu pot sa nu amintesc de mironositele care folosesc expresia “imi bag p**a”, “sugi p**a” (Aveti si voi?) dar care se fimt foarte intimidate de subiectul sex.

Concluzie: De ce am spus ca suntem un popor de perversi-pudici? Pentru ca un pudic nu poate sa spuna un cuvant tabu, dar acesta nici macar nu face legatura intre o chestie uzuala si acel tabu, pentru ca pentru el exista doar varianta non-tabu. Un pervers va face intotdeauna legatura intre un cuvant uzual si acel inteles vulgar al acestuia.

Eu nu mai inteleg nimic…

I’ll always remember…

Intr-o discutie cu un amic care a terminat facultatea acum un an, a venit vorba despre ce o sa-si aminteasca din facultate. Cateva momente i-au ramas intiparite in minte si a stiu sa le aminteasca pe nerasuflate. Mi se pare foarte frumos sa sti exact de ce o sa-ti aduci aminte dupa ani din facultate, sa sti de pe acum cauza zambetului vinovat plin de dulceata sau a oftatului dureros care o sa fie declansat de evocarea anilor de facultate.

Ca in orice discutie, intrebarile se intorc si ajung si la ceilalti. Cand a venit randul meu nu am stiut ce sa spun, si asta nu pentru ca nu sunt momente de care o sa-mi amintesc toata viata, dar sunt prea multe, prea multe momente bune, prea multe momente mai putin bune, prea multe momente rele de care o sa-mi amintesc toata viata. Nu am avut niciodata binecuvantarea sa pot sa uit ceva care m-a deranjat, si nu voi uita niciodata momentele de fericire. Majoritatea momentelor de fericire din facultate de care o sa-mi reamintesc sunt legate de acele momente care m-au deranjat, doar pentru ca le-am folosit pentru a pune in balanta si a-mi spori mahnirea. Momentele cu adevarat frumoase, pe care le voi tine minte toata viata si care au legatura cu facultatea sunt putine, e greu sa legi momentele de fericire absoluta cu o institutie (iar ma incapatanez sa iau mot-a-mot expresia si sa elimin acele momente care s-au petrecut in anii studentiei dar care nu au legatura cu facultatea in nici un fel).

Dupa un momente de gandire primul lucru care mi s-a parut ca nu o sa pot sa-l uit niciodata a fost: sesiunea/examenele. Orice as fi capabil sa uit dar niciodata asta. Asta e un lucru pe care o sa-l tin minte chiar daca voi avea vreodata amnezie. Daca o sa ajung sa fiu batran si senil probabil o sa uit unde e baia dar in veci nu o sa-l uit pe Ispas si examenele sale. No sa-l uit pe Leon Zagrean si ale sale teste grila. Nu o sa uit celalalte examene care mi-au albit parul si mi-au accentuat calvitia.

Acestea au fost evenimentele care mau facut sa traiesc intens. Dupa examenele de anatomie cred ca sunt capabil sa fac orice sport extrem, iar dupa examenele de fiziologie sa rezist oricarei situatii tensionate/stresante. Iar din punct de vedere al fericirii ca am luat examenele nu cred ca exista drog care sa iti creeze o stare de euforie mai puternica.

Un alt eveniment de care imi voi aduce aminte e ziua de 24 decembrie 2006. Zilele de dupa, sunt, din pacate (sau din fericire, nici eu nu pot sa-mi dau seama) inceata, asa ca de ele nu o sa pot sa-mi aduc aminte decat fragmentele peste care autoconservarea nu si-a desfasurat valul protector.

Un eveniment poate fara sctralucire, dar care a insemnat mult pentru mine a fost momentul cand am tinut pentru prima data o inima in mana. Stiu ca era la anatomie LP, si ca incepusem sa ma hiperventilez si sa simt ca nu mai pot sa respir. A fost un moment emotionant pentru mine (poate altii l-ar descrie ca fiind macabru, dar… parerea lor). Poate va fi momentul care imi va trasa drumul in viata, acum asa pare.

Restul momentelor palesc pe langa acestea. Micile certuri cu colegii, marile dezamagiri din partea lor nu o sa le uit fiindca asa mi-e firea, nu pentru ca ar fi importante. Iesirile in club, la terasa, in vacanta cu colegii, o sa mi le amintesc, poate pe unele imediat pe altele cu un efort de memorie, dar niciunele nu imi vor veni in minte cand o sa aud cuvantul facultate. Micile “glumite” (©copyright diriguta) din fiecare zi, prostiile din timpul cursurilor, metodele de fentare a cursurilor, minciunile frumoase, astea se vor pierde incet, mai intai cele mai slabe si tot asa pana ce vor mai ramane doar un pumn de amintiri disipate.

In afara facultatii dar in timpul studentiei am facut cele mai mari greseli din toata viata si am luat cele mai importante decizii din viata de pana acum. De ele o sa-mi aduc aminte fiindca mi-au influentat viata de acum incolo, si viata mea imi va aduce aminte de ele in fiecare zi, asa ca e greu sa spun ca nu leo voi uita niciodata, deoarece nu le voi uita fiindca le voi rememora in fiecare zi…

Femeia…

22:23 Ma 08/04/2008
Femeia e un animal salbatic. Important e sa gasesti mancarea ce ii place si atat timp cat o hranesti o sa stea pe langa tine. Cu cat timp va sta mai mult pe langa tine cu atat se va domestici mai mult, si va veni un moment cand nu va mai putea supravetuii in salbaticie.

21:04 Mi 09/04/2008
Partea proasta e ca si brbatul e un animal salbatic…

Cat esti dispus sa dai pentru o clipa?

Azi am fost in spital mai toata ziua. Din fericire eu m-am dus sa invat, nu sa ma tratez. Dupa vreo 7 ore istovitoare prin sala de operatii, pe coridoare, prin cabinete, am ajuns in sfarsit in metrou. Daca o sa mai zica cineva ca exista un dumnezeu al celor obositi, nu o sa-l mai contrazic, am reusit sa prind singurul loc liber din metrou. Stand pe scaun, nu mi-a mai ramas decat sa rememorez toata ziua.

In medicina est europeana exista practica de a nu-i spune pacientului ce are si de a-l lasa sa creada ca o sa se faca bine cand el deja e cu picioarele in groapa. Asa apar zeci sute de pacienti care abia isi mai taraie ultimele zile prin spitale. Am vazut asta pacienti care se supuneau la interventii cel putin sadice. Oameni cu traheoctomii, care se plimbau prin spital cu acel tub, si indicand prin biletele si gafaieli unde trebuie sa ajunga si pentru ce. Oameni care se supun la iradieri si la chimiotearpie doar ca sa mai traiasca inca o luna in plus (asta o stiu doar doctorii si familia). Si luna aceea in plus ii costa celalalte luni, pe care le petrece in spital, in sala de operatie, la terape intensiva, intr-o stare generala proasta si cu dureri pe care nici morfina nu le mai poate ascunde.

Ma intreb daca ar sti ce ii asteapta ar mai face toate acestea. Poate ca pentru unii acea luna ar fi atat de importanta incat ar prefera sa treaca prin iad doar pentru a o castiga. Altii ar pune capat vietii lor inainte de finalul apropiat. Altii insa ar traii asa cum au trait si pana acum, cu durerea ca inconvenient, dar fara sa incerce sa isi lungeasca viata prin renuntarea la demnitate. Mi-ar placea ca eu as fi unul din ultima categorie, sa fiu unul din acei eroi care stau in fata plutonului de executie zambind, si cantand o doina.

Pentru cei care aleg sa sufere si mai mult doar pentru o clipa, nu pot sa nu ma intreb “de ce?”. Adica viata lor e distrusa, tot ce vor face de acum incolo e sa-si astepte moartea. Fiecare clipa pe care o castiga e doar o clipa de suferinta, o clipa de anxietate, o clipa de suferinta pentru cei din jur. Ce te face sa cantaresti si sa pui pret pe inca o saptamana, inca o luna, daca iti pierzi si ultima farama de viata pe care o mai ai?

PS: Cat valoreaza o clipa din viata ta?

O clipa din viata mea nu cred ca valoreaza prea mult, cel putin pentru mine, le pierd in sir indian, si nu imi pasa.

Greseli

Orice om greseste. Uneori mai mult, alteori mai putin. Uneori greselile sunt mai mari, alteori greselile sunt mai mari. De multe ori am iertat greseli foarte mari, iar alteori am atacat oameni pentru greseli minore. De multe ori am fost acuzat ca nu am un sistem de valori si iert doar dupa cat de simpatica imi e persoana. De multe ori mi-a fost contestata decizia de a nu ierta o greseala pe care nimeni nu a observat-o decat dupa ce a atras eu atentia asupra ei.

Sunt dispus sa iert mai repede o greseala mare decat una mica. Micile greseli conteaza mai mult decat cele mari. Pentru inceput daca aduni tot raul pe care ti-l fac acestea intrec cu mult acea mare greseala care poate produce o reactie. De obicei greselile acelea mari sunt gandite intens (atunci cand doar par greseli), sau sunt anuntate de greseli mici si multe. Daca pare ca e spontana si nu e precedata de semne, atunci ori esti orb la faptele lor si daca reflectezi o sa vezi atat de multe gafe in urma ta, ori chiar . Greselile mici sunt 100% involuntare si astfel arata adevarata fata a celui de langa tine. Cel mai simplu mod de a cunoaste o persoana e sa ii observi gesturile involuntare. Actiunile sun gandite, actiunile arata doar o masca. Stiu ca e mai simplu sa cunosti personajul decat actorul, dar acele mici gesturi pe care le face pe scena iti spun multe despre actor, nimeni nu e un actor atat de bun…

Atat de putin timp…

Imi aduc aminte, ca si cum ar fi fost ieri, de fapt chiar a fost ieri, cand eram mic si visam sa cres mare. Tot ce vream atunci era puterea de a face ce vreau, sa nu mai fie nici un adult care sa ma oblige sa fac ceea ce nu vreau. Ma saturasem sa mi se tot spuna ce am voie sa fac, ce am voie sa simt… o viata condusa din spate. Mi-am dorit atat de mult aceasta putere de a decide incat am primit-o, si acum imi place sa am puterea de a zice “Da”, “Nu”, “Fuck off”.

Ca orice lucru care pare bun, a adus si o parte rea. Pot sa imi aleg drumul in viata, pot sa cantaresc consecintele si sa trec la fapte. Dar, acum, nu mai pot sa dau vina pe nimeni pentru esescurile mele, nu pot sa gasesc vinovati pentru ceea ce urmeaza, pentru ceea ce a fost. Cat esti mic timpul trece mult mai greu, dar odata ce am crescut timpul trece intr-un galop atat de amar, un galop spre moarte, un galop spre uitare. Pot sa accept orice, pot sa accept ca sunt muritor, ca pot muri in chinuri, dar nu voi putea niciodata sa accept ca numele imi va fi uitara odata cu inchiderea cavoului. Nu pot sa accept ca din trecerea mea pe pamant sa ramana doar un cadavru ce va sta la radacina pomilor din cimitir. Orice ar fi trebuie sa fac ceva sa-mi ramana numele in amintirea celor ce vor ramane in urma.

Il ascultam pe Johnny spunand ca “God’s gonna cut me down”, si am inceput sa ma intreb cat mai am de trait, cat de mult, cat de putin? Daca as avea de ales as alege sa mor acum, macar nu voi traii o viata spre esec. Macar voi avea o scuza pentru esec. Dar cand timpul imi ramane destul macar sa incerc sa-mi fac numele nemuritor, nu mai pot sa accept sa raman in uitare, trebuie sa las un testament in care numele va fi cea mai valoroasa mostenire pe care as fi putut sa o las in urma mea. Daca am timp, nu pot decat sa ma rog ca sa am destul timp si sa imi termin planurile. Dar la cine sa ma rog? Cine a mai ramas sa-mi mai indeplineasca dorintele? Cine a mai ramas sa ma indrepte spre nemurire? Cine?

“You can run on for a long time
Run on for a long time
Run on for a long time
Sooner or later God’ll cut you down
Sooner or later God’ll cut you down”