Prima pagină > File de jurnal, Thoughts > M-am indragostit din nou

M-am indragostit din nou

M-am indragostit din nou. Nu stiu de cine. Nici macar nu stiu daca m-am indragostit de cineva, de mine sau de viata. Oricum ma incearca acel sentiment pe care il ai cand te indragostesti de cineva.  Acea senzatie ca totul e diferit, ca totul s-a schimbat. Orice lucru din jurul meu e mai luminos, orice zgomot e melodios. E un sentiment placut. Pacat ca maine dimineata e alta zi. Pacat ca o sa adorm si o sa-mi treaca. Sau daca persista atunci o sa vreau sa aflu spre cine e indreptat. Initial zbuciumul cautarii o sa-l umbreasca. Iar apoi cand o sa descoper spre cine e indreptat acest sentiment o sa-l fac sa dispara. O sa gasesc niste motive pentru a-l ingropa. De ce trebuie sa gandim atat de mult? Nu o sa stiu niciodata. Asta cred ca e cel mai mare defect al meu: gandesc prea mult. Am uitat sa ma las purtat de val.

Acum nu-mi pasa de maine. Imi place acesta stare euforica. Pentru un moment o sa traiesc clipa. O sa ma las purtat de val. Nu pot sa dorm, nu mie foame si nici sete si totusi simt dorinta sa dorm un somn vesnic. Acel somn in care fiecare clipa e o vesnicie in sine, fiecare secunda naste un vis, fiecare minut naste o dorinta, fiecare ora naste un suspin. Mi-e foame de ambrozia zeilor, mi-e sete de vinul uitarii.

Fiecare gand imi arde sufletul lasand in urma sa o rana din care rasar trandafirii fericirii. Fiecare ticait al ceasului de perete ma infoara dandu-mi sentimente confuze: „a mai trecut o clipa din viata mea” , „am mai trait o clipa”. Era o clipa fericita, dar si asta este, dar si cea care vine e la fel de fericita. Sau poate mai fericita. Nu stiu. Nu am timp acum sa compar. Traiesc clipa. Traiesc un sentiment ce pare ireal, dar nu-mi pasa. Visez oare? E acel sentiment euforic dinainte de a muri? Am senzatia ca as prefera sa fie asa. Ar fi mai putin dureros decat trezirea la realitate. Si totusi acum cel mai mare chin sufletesc pare redus la marimea unui simplu regret.

Si totusi de cine m-am indragostit? Nu vreau sa stiu. Oricum e vorba de un concept, nu de o persoana. Sunt incapabil sa ma indragostesc de ceva atat de efemer ca o persoana. Si totusi acum as confunda persoana cu conceptul ei.

Nu pot gandi. Sentimentul de iubire e incompatibil cu concentrarea. Se zice ca in aceste momente te candesti doar la persoana iubita si totusi eu nu ma pot gandi decat la cat de stralucitor pare totul. Totul pare nou pentru mine… As putea trai toata viata cu acest sentiment… Oare??

  1. Christi
    Iulie 22, 2008 la 12:12 am

    Lasa-ma ca dragostea e cea mai naspa senzatie posibila! Iti ia toata pofta de viata, pofta de mancare, iti ia si puterea de a mai face ceva. Stai toata ziua si-ti pierzi vremea gandindu-te la persoana iubita.

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: