Acasă > Blues, File de jurnal > Cimitirul viselor (Sinuciderea sperantei)

Cimitirul viselor (Sinuciderea sperantei)

Incaperea imi parea cunoscuta. Totul imi era asa familiar. O mai vazusem odata. Sau poate doar  o visasem. Privelistea din fata mea imi era atat de familiara. Atat de dureroasa insa atat de cunoscuta. Sutele de cadavre din fata mea imi aduceau aminte de celalalte sute. Toate erau ale mele. Erau visurile, sperantele, planurile mele. Candva atat de vi. Candva ma faceau atat de fericit prin simpla lor prezenta. Ac um erau doar niste cadavre asezate cu grija intr-o ordine macabra care imi impunea sa le privesc pe toate deodata. O priveliste atat de dureroasa. O priveliste capabila sa-mi invie atat de alte suferinte de mult uitate. Durerea e prea mare. Un moment de neatentie, o serie nefericita de evenimente si totul sa prabusit Un monument al renasterii transformat in catacombe ale disperarii.

Lacrimile nu ma elibereaza. Nu mai am puterea sa ma faca inconstient. Luciditatea e grea, insuportabila, dureroasa. Printre lacrimi imi vad trecutul dar mie imposibil sa mai vad viitorul dincolo de panza neagra care sa asezat pe el. Pot sa vad cat am muncit sa recladesc cladirea vietii mele. Cat de falnic a renascut. Cum era totul atat de perfect. Perfect pana si in imperfectiunile sale. Cum am pus in el cutiile cu toate sperantele si visele mele si cum din ele au renascut altele. Un moment de neatentie si totul sa prabusit din nou. Candva putea sa trec peste orice. Acum ma impiedic la orice obstacol nu pentru ca mie greu sa trec peste el ci doar ca sa ma intreb daca are rost sa il trec. Acum nu mai mi-a ramas nimic. Nici macar visul de a reinvia. Nu-mi mai ramane decat sa o iau de la capat, insa de data asta nimic nu va ma fi la fel. Nu mai pot construii castele. Nu mai are rost. Acum totul se rezuma la o simpla casuta. Doar pentru mine si noile mele prietene: depresia, tristetea si suferinta. Nu mai e loc pentru nici un vis, pentru nici o speranta. Acum sunt doar eu si suferinta. Atat de buni prieteni, atat de vechi prieteni…

Categorii:Blues, File de jurnal
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: