Prima pagină > Octombrie, Roman > Octombrie – capitolul 2

Octombrie – capitolul 2

Vantul rece incepu sa sufle cand tanarul iesi pe usa mare a garii. Ii intra adanc in oase si il facu sa-si incheie nasturii de la palton si sa-si bage mainile in buzunare cautand caldura din patul de acasa.

In fata sa se intindea orasul. Un oras mare si strain. In lumina diminetii de octombrie parea atat de ostil incat tanarul facu un pas inapoi. Nu era prima data cand il vedea, dar de data aceasta il privea cu frica. Nu mai era doar un loc in care venea cu tatal sau, un loc in plin de vitrine frumos luminate si lucruri minunate. Acum era viitorul sau. Un viitor atat de nesigur, atat de sumbru.

Era prea devreme pentru a face orice si prea tarziu ca sa caute un loc de dormit.

Incepu sa mearga cu pasi grabiti. Stia ca e acolo. Parca pe aici si apoi stanga. Ba nu. Era dreapta. Sigur dreapta. Zambi cand se vazu in fata protii mari a parcului orasului. Putea simti gustul dulciurilor pe care le vindeau acei batrani cu zambetul bland.Putea auzi suntetul caruselului din partea cealalta a parcului. Se duse la banca preferata a tatalui sau. Spunea ca e singura banca din parc in care mirosul, linistea si privelistea erau in dozele perfecte.

Se aseza pe ea si incepu sa se uite imprejur. Abia acum isi dadu seama cat de mare dreptate avea tatal sau. In fata sa vedea, printre copaci, lacul cu salciile sale plangatoare. Daca privea inainte putea simti mirosul de mare. Inchise ochii si isi aduse aminte de satul bunicilor. Daca intorcea capul simtea mirosul de iarba verde si de flori. Era acelasi miros pe care il simtea cand statea si privea rasaritul in diminetile de octombrie de acasa.

Acum frigul nu il mai deranja. frisoanele date de fiecare adiere il faceau sa se revigoreze. Il facea sa creada ca totul are un sens. I se parea ca acel vant bate pentru el, ca e acolo ca sa-l apere. La rasarit, soarele incepu sa se inalte incet. Isi aduse aminte ca nu pierduse pana atunci nici un rasarit de octombrie. Nimic nu se schimbase, era acelasi soare dintotdeauna. Asta il facea sa simta ca e in siguranta, si ca totul va fi bine. Isi aduse aminte brusc de un btran librar care statea in oras. Stia ca deschidea foarte devreme asa ca se ridica de pe banca rece si se indrepta pasind incet spre acea mica librarie de la marginea orasului.

Categorii:Octombrie, Roman
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: