Prima pagină > Blues, File de jurnal, Thoughts > Amintirile care dor

Amintirile care dor

De ce unele amintiri sunt facute sa te raneasca? Candva le vedeai daor ca pe niste momente efemere, acum ti se par atat de eterne. Candva erau sortite doar sa-ti smulga un zambet. Acum sunt atat de puternice, atat de hotarate sa-ti infiga adanc in carne cutitul ruginit al durerii.

Cu fiecare pagina din albumul cu fotografi durerea devine mai puternica. Am incercat sa ma mint ca timpul vindeca orice, dar daca nu vreau sa fiu vindecat? Daca imi e prea frica sa arunc la cos acele amintiri, acei oameni. Acum sunt umbre dar atunci erau atat de reali. Cum sa pot sa-i las sa moara?? Cu sa pot sa las timpul sa le acopere piatra funerara? Ma simt ca un asasin doar cand ma gandesc. Si dau inca o pagina, si durerea creste si ea. Ma uit la imaginea suprinsa pe film imi aduc perfect aminte, unde eram, cu cine eram, de ce si cand a fost facuta. Daca m-ai fi intrebat a doua zi nu ti-as fi putut spune, dar acum stiu. Poate sunt doar niste amintiri „fabricate”, poate sunt doar niste minciuni facute sa ma faca sa nu uit. Nu-mi pasa. Daca ma ajuta sa nu uit, nu conteaza daca sunt adevarate sau nu. Si notez pe marginea fotografiei tot ce imi aduc aminte. Nu se poate sa uit din nou. De data asta nu va mai fi cine sa imi aduca aminte. Nu va mai invia nimeni… De murit poate voi muri eu, dar de inviat nu mai poate nimeni. Nu mai exista destula putere pentru asta. Dumnezeu e un mit. Doar un mos batran, prea ocupat sa isi caute ochelarii in loc sa se uite si la noi. Si legea talionului nu i se poate aplica si lui…

Luther King avea un vis, imposibil la acea vreme, si i s-a implinit. Mie de ce sa nu mi se implineasca doar fiindca toti zic ca e imposibil? Ce bine ar fi sa poti sa dai timpul inapoi. Cand eram mic stateam in mijlocul camerei si ma invarteam sperand ca o sa intorc timpul. Tin minte ca uneori cadeam aproape lesinat de la atat invartit. Si de fiecare data nu reuseam sa ma intorc in timp. De fiecare data esecul era mai dureros. De fiecare data vream sa schimb mai multe. De fiecare data vream doar sa nu ma nasc. Poate totul ar fi fost mai bine. Poate totul ar fi fost alb si negru. Poate acele amintiri nu ar mai fi existat. Nici pentru mine, nici pentru altii.

Nu regret ca nu exista dumnezeu ci daor ca nu exista un diavol caruia sa-mi vand sufletul… Sunt lucruri in viata pentru care merita… Stiu si eu unul… Dar nu exista daivol… Si eu stau singur cu albumul in brate… Si nu pot decat sa plang si sa regret. Si dumnezeu nu exista ca sa ridic pumnul spre cer si sa blestem. Nu am pe cine da vina. Nu am la cine sa ma rog pentru a doua sansa. Nu am la poarta cui sa bat pentru o farama de mila. Nu are cine sa sa irige desertul nesfarsit din sufletul meu.  Nici un mal pentru oceanul de suferinta. Si totusi daca as vedea malul nu m-as indrepta spre el ci as inota puternic inapoi in larg. Vesnic naufragiat intr-o mare nesfarsita pana cand va seca marea. Atunci voi fi vericit. Toate amintirile nu vor mai exista. Sper sa nu le uit eu. Sper doar sa nu fi existat niciodata.

  1. Septembrie 25, 2007 la 10:46 pm

    „I know tonight that there’s an angel
    Up on heaven’s highest hill
    And no one there can hurt you baby
    No one ever will

    Tell me it was just a dream – august 7 4:15
    God closed his eyes and the world got mean”

    (Bon Jovi – August 7 4:15)

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: