Cimitirul timpului

Azi m-am intalnit cu un vechi prieten. Am stat jumatate de ora uitandu-en unul la celallat doar ca sa ne aducem aminte numele celuilalt si de unde ne cunoastem. Am vorbit destul de putin, dar la fiecare cuvant, pe care il spunea, ma intrebam daca chiar e chiar cel care credeam ca e sau era doa o coincidenta de nume si infatisare. Nu mai era acel om pe care il stiam.  A imbatranit, dar nu asa cum ma gandeam eu ca va imbatrani. Nu mai are nimic in comun cu acel vechi prieten al meu. Nici chiar acele trasaturi care nu ar fi trebuit sa se schimbe nu mai sunt acolo.

M-am trezit uitandu-ma atent la mainile sale si intrebandu-ma daca amprentele sunt aceleasi. Nu. Nu au cum. Nu mai e el. E imposibil. Cunosc idioti care sunt exact la fel cum erau si acum 20 de ani. Nimic nu s-a schimbat la ei. Dar el? De ce s-a schimbat asa? Cine mi-a omorat prietenul? Ce demon il poseda? Ce femeie i-a secatuit sufletul?

Ma despart de ele zambindu-i si strangandu-i mana. Ne spunem unul altuia „mai vorbim” si „te sun eu”. Nu am numarul lui. El nu are numarul meu. Nici nu vreau sa il am. Nu mi-ar raspunde acel vechi prieten, ci un necunoscut. In timp ce ma indepartez striga ceva. Cred ca zicea ceva de un telefon sau ceva de genul asta. Nu aud, merg mai departe. Adio vechi prieten. Vesnic in inima mea. Vesnic neschimbat. Candva un bun prieten, acum doar un mort fara mormant. Un mort ingropat adanc in inima alcelui necunoscut. Odihneste-te in pace bunul meu prieten….

  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: