Acasă > Blues, Thoughts > Insomnie

Insomnie

Niciodata nu am fost un fan al somnului. Cand eram mic il uram fiindca imi era impus. Il uram deoarece auzisem ca moartea e doar un somn vesnic. De unde sa stiu ca somnul ce va urma nu va fi unul vesnic. Cand am mai crescut, ziua a inceput sa para prea mica. 24 de ore nu mai erau de ajuns, trebuia sa reorganizez totul, asa ca am renuntat la somn. Dupa aceia am devenit melancolic, am inceput sa gandesc in loc sa dorm. Cum sa pierzi un timp atat de propice meditatiei? Atatea ore irosite pentru un lucru atat de nefolositor.

Apoi am inceput sa visez cu ochii deschisi. In loc sa dorm trebuia doar ca sa inchid ochii si sa incep sa un „somn viu”. Un vis treaz. Am inceput sa onstruiesc castele, biserici, poduri, am inceput sa inalt munti si sa dancesc mari. O lume intreaga doar a mea. O lume perfecta pentru acei putini alesi.

Dupa aceea a inceput sa-mi fie frica si am construit ziduri, cetati si turnuri de aparare. Si atunci a inceput insomnia. O insomnie vesnica, o insomnie in care somnul e partea cea mai grea. Insomnia mea nu ma priveaza de son, ci doar de linistea pe care mi-o aducea acesta. Insomnia mea nu ma inchide intr-o lume a mea ci ma face constient de tot ce se intampla in jurul meu. Nimic nu mai e asa cum era candva. Totul e asa de real.

In insomnie simt ca traiesc si asta ma sperie. Toate cosmarurile mele devin realitate fiindca ele au pornit din realitate. Adrenalina ma face sa ma simt nemuritor. Cum sa accept ca exista cineva etern pe acest pamant? Cum sa accept ca acel nemuritor rece sunt eu cand in jurul meu totul e efemer, cand lucrurile la care tin sunt efemere, cand tot ce m-a format e efemer?

Si apoi ma indrept spre somn ca spre singura scapare. Poate e acel somn vesnic de care imi era frica in copilarie. Nu pot sa sper decat ca e acela. Inainte sa adom imi vin in minte toate lucrurile efemere pe care le-am pierdut, toate lucrurile efemere pe care o sa le pierd, toate amintirile pe care am vrut sa le fac pierdute. Si daca dimineata o sa ma trezesc? Daca maine e prima zi a unei vesnici? Daca somnul vesnic e doar o logenda pentru mine? Daca sunt cu adevarat nemuritor? Cum sa rezist o eternitate privind la efemeritatea din jur??

  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: