Vis, moarte, nastere

Azi noapte am avut un vis care m-a pus pe ganduri…

Eram putin mai batran decat acum, adica aratam mai batran dar ma simteam mult mai tanar. Tin minte ca sarbatoream ceva, radiam de fericire, alaturi de o femeie de aceiasi varsa cu mine dar care avea ceva ce trecea peste frumusetea umana. Parea o finta divina, incapabila sa capete vreo trasatura umana care sa o urateasca. Si o priveam si eram fericit. Si ea ma privea si parea fericita. Si ne priveam si eram fericiti imreuna. Nu stiu ce sarbatoream dar eram inconujurati de tot felu de oameni, unii pe care ii iubeam, pe altii ii uram iar altii imi erau dragi prieteni. Odata sarbatoarea terminata si cand cei din jur se pregateau sa plece am simtit o durere puternica si am cazut jos. Murisem. O moarte usoara, fericita. Si cei din jur nu plangeau, erau fericiti, si cadavrul meu parea ca rade. Cineva a spus „a dus o viata fericita”. Stiu ca pluteam prin camera si priveam la fiecare in parte. Pe unii i-am recunoscut abia atunci: prieteni, amici, colegi. Si atunci am simtit ca sunt cuprins de o mare bucurie si am inceput sa zbor peste oameni si orase, am vazut toate locurile unde am zambit, toate locurile unde am iubit, toate locurile unde am plans. Mi-am vazut amintirile vesele si pe cele triste, dar nu mai erau ale mele, nu simteam ca le-am trait, nu ma recunosteam in ele, erau ale unui strain, un strain pe care l-am cunoscut candva, demult. Si am ajuns pana la cele mai adanci amintiri ale mele si mi-am adus aminte tot ce am uitat si apoi am simtit ca nu mi-au apartinut niciodata. Eu nu mi-am apartinut niciodata. Un strain in fata unui strain. Apoi am renuntat la tot si am zburat mai departe pana intr-o maternitate, si am renuntat la mine si m-am nascut din nou. De data asta aveam ochii albastri. Si am incercat sa privesc in jur dar nu puteam sa vad nimic, oricat de incapabil sa vad eram nu m-am simtit niciodata orb, era cineva care avea grija de mine. Cand am putu sa vad pentru prima data am gangurit. Si am simtit, din nou, fericirea si siguranta… Si asta m-a speriat atat de mult incat m-am trezit. Nu am putut sa accept sa ma simt in siguranta sa fiu fericit… Nu am putut sa ii omor pe aceia pentru care sufar… Suferinta mea ii tine inca in viata.