Acasă > U.O.d.p.P. > U.O.d.p.P. – Ziua 2 (vis)

U.O.d.p.P. – Ziua 2 (vis)

Merg prin oras, trec pe linga blocuri gri, case albe, masini scumpe, masini ieftine, masini de familie, masini de agatat. Acelasi oras vechi, aceleasi probleme vechi. Totul e la fel. Doar lumea lipseste. Nu mai e nimeni. Nu mai exista oameni, nu mai exista animale. Nu mai exista zgomote, nu mai exista liniste fortata. Totul e asa cum am visat. E atat de frumos. E atat de ireal.

Din departare incepe sa se auda muzica. Stiu melodia, e „Every rose has it’s thorn”. O am pe mobil ca melodie la alarma. Undeva in dreapta o pisica sperie niste porumbei albi care zboara peste piata pustie. „Au aparut si animale. Nu conteaza. Atat timp cat…”. In dreapta incepe sa se auda un ras cristalin. Recunosc sunetul. L-am auzit de atatea ori. Incep sa fug spre el. Alerg spre locul de unde se aude, apoi ma opresc dezamagit. Nu e acel ras de care m-am indragostit e alcineva. O persoana straina. Poate stiu cine e dar nu-mi pasa nu e cine ma asteptam sa fie. Se apropie de mine. Nu e singura, cu ea mai vin si altii, tot mai multi. Un rau de oameni care curge spre mine. Nu mai sunt singur. Nu mai am o lume doar a mea. Am avut o lume care se prabuseste acum, incet, incet, cate o particica odata cu fiecare om care vine. Incep sa tip, dar nu ma aud nici eu, nu mai pot fi auzit in multimea de oameni care curg neincetat spre mine. Incep sa plang, incep sa dispar. Intr-o lume atat de mare reprezinti ceva doar daca esti singurul, daca mai apare un om vei ajunge o suma de valori, suma valorilor pe care ti le da fiecare „celalalt”, si din cineva devii un mediu. Nu pot traii in mediocritate. Totul sau nimic. Incep sa dispar tot mai mult. Lumea incepe sa treaca prin mine. Am ajuns doar o umbra. O umbra intre atatea altele. In jurul meu totul devine gri, doar o lume a griului. „Every rose has its thorn/ Just like every night has its dawn / Just like every cowboy sings his sad, sad song/ Every rose has its thorn”, muzica incepe sa se auda mai tare… e telefonul meu, am uitat sa il opresc. E totul un vis. Ma trezesc repede, fericit ca totul a fost doar un vis. Sunt ultimul om de pe pamant. M-am speriat atat de tare. E asa bine acum. O sa ma culc putin, sa mai dorm, e prea devreme. Mai bine nu. Nu are rost sa ma mai chinui cu un vis de genu asta. Am o zi plina inainte. Trebuie sa fac atatea. Am atatea de facut si atat de putin timp. Acum ca sunt propriul meu sef mi se pare ca am un sef atat de dificil. Dar se pare ca nu pot sa demisionez. „La munca Q! La munca! Nu e timp de pierdut! Acum timpul e si mai valoros.”

Categorii:U.O.d.p.P.
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: