Prima pagină > Dialoguri, File de jurnal > „Stiu ce simti”

„Stiu ce simti”

-Stiu ce simti.

-Serios? Si ce simt? Spune-mi tu! Eu nu mai stiu, totul e in ceata. Ce te face sa crezi ca sti ce simt? Modul cum ma exprim, modul cum plang, modul cum tip? Ce te face sa crezi ca nu tip inauntrul meu de 2 ori mai tare? Ce te face sa crezi ca durerea pe care o simt e mult mai puternica adanc in sufletul meu? Ce te face sa crezi ca sti cat de franta e inima mea? Ai cantarit sangele care se surge din ea? Ce te face sa crezi ca sti ce simt? Ai mers vreodata pe cararea pe care am mers eu atata timp? Te-au ranit vreodata spinii de pe marginea cararii mele? Nu, spinii sunt acolo doar pentru mine, doar eu pot sa ii vad, doar pe mine ma pot ranii, tu nu poti decat sa crezi ca sunt acolo si o sa-i confunzi cu cei de pe cararea ta.  Poate tu crezi ca suferim la fel dar daca ai sa te uiti mai atent nici macar nu suferim pentru aceleasi lucruri. Poate altii cred ca e acelasi eveniment care ne face sa suferim dar ei nu stiu ca pentru noi sunt atat de diferite. Ce daca suferi si tu pentru acelasi lucru si spui ca sti cum sufar eu doar dupa comparatia cu suferinta ta, de fapt nu sti, nu ai cum sa compari, nu sti nici macar o particica din adevar. Cum poti sa compari durerea? Nu e o boala cunoscuta a carui durere poti sa o descrii, iar intensitatea ei o descoperi din modul cum tipa pacientul. De unde sti ca nu tip doar fiindca sunt prea obosit ca sa mai tip, poate am tipat pana acum, poate m-am oprit doar fiindca am vazut ca nu sare nici un doctor sa-mi dea o pastila. Poate ca lacrimile mi-au secat cu mult inainte sa vezi tu ca sufar, cu mult inainte de prima lacrima. De unde sti ca nu sunt doar un actor care joaca rolul bocitoarei intr-o tragedie? Stii ce simt? Nici macar nu ma cunosti, nu sti cum arata sufletul meu, nu sti daca am unul, nu sti daca sunt dur ca piatra sau moale ca un burete. Imi oferi un umar pe care sa plang? Ce te face sa crezi ca am nevoie de un umar sa plang? Pot sa plang si singur, pot sa plang si cu capul drept, iar pentru ca sa-mi sterg lacrimile am o batista, nu am nevoie de alceva. Si ce daca destainuirea ajuta? Poate nu vreau sa ma destainui, poate nu vreau sa fiu ajutat, poate nu vreau sa-mi fie mai usor, poate vreau sa sufar, suferinta e singura dovada a vietii. De ce sa ma opresc si sa plang, iar apoi sa merg mai departe? Poate e mai bine sa raman aici si acum. O viata in care exista o singura secunda repetata la nesfarsit. Sti ce simt? Mai gandeste-te! Poate o sa te razgandesti…

  1. ...dedee...
    Noiembrie 24, 2007 la 4:45 pm

    …..sooper tare……:X:X:X…..ce te face sa simti?

  2. Noiembrie 25, 2007 la 11:50 am

    „ce te face sa simti?” Sa simt ce?

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: