Prima pagină > Tristete > LI1/5: Cui i-ar pasa?

LI1/5: Cui i-ar pasa?

Plimbandu-ma cu metroul in singuratate am vazut o scena care m-a facut sa ma intreb „cui i-ar pasa daca as disparea/murii?” Nu am reusit sa gasesc un raspuns care sa ma multumeasca. Poate ca melancolia mea ma face sa ma simt ca un vierme neinsemnat, dar poate am dreptate. Poate chiar sunt un vierme neinsemnat. Cine poate afirma contrariul? Eu nu pot, oricat as incerca.

Poate am dreptate si nimanui nu i-ar pasa. Nici chiar mie. Poate sunt doar o frunza care cade toamna fara sa o observe careva. Poate voi fi uitat imediat dupa ce lespedea va fi asezata pe mormantul meu. Poate nu sunt nici macar acel punct pe radar, acel punct care mi-a fost frica toata viata ca voi ajunge. Mereu am sperat ca nu voi fi doar un punct si acum mi s-a indeplinit visul in singurul mod care nu am crezut ca e posibil: Nici macar nu am aparut pe radar, macar pentru o cipa. Am fost doar zgomot de fond in viata multora, dar in a nimanui mai mult de atat. Mereu am visat singur intr-o lume si visul mi s-a implinit: sunt singur intr-o lume a nimanui. Si, spre nefericirea mea, nici macar de linistea pe care mi-ar fi oferit-o singuratatea nu am parte. Singur intr-o lume atat de zgomotoasa. Atatea voci de ascultat in singuratate, atatea maini de strans in singuratate, atatea maini a nimanui, atatea maini intinse din mila, din dispret, din ura, din compasiune niciodata din dragoste.

Hallelujah, Liviu a murit acum mult timp. Hallelujah, a pierit demult. Macar bine ca nu atrait sa ma vada asa. Hallelujah Liviu a murit si am ramas singur, el a murit doar ca sa ma nasc eu. Oare e posibil sa mor eu si sa invie el?

Q, sinucigas in numele linistii

Categorii:Tristete
  1. Noiembrie 18, 2007 la 12:45 pm

    la cit de cinica e lumea asta, sa stii ca le-ar pasa daca mori doar in cazul in care nu ti-ai facut abonament pe viata la metrorex, si dupa aia s-ar bate pe el, care sa il ia. Cel mult ar pune pe mormintul tau sigla metrorex, aia ieftina si comunista:)
    Chiar mergeam saptamina trecuta, iesisem la victoriei si un oom a cazut, se impiedicase alergind sa prinda usile deschise. Ca si mine, toata lumea se uita la el, inca misca… Dupa aia am realizat cit de mult m-am salbaticit, si eu si oamenii din orasul asta, am devenit niste animale, care stringem hoitul eventual. Intr-o lume normala s-ar fi repezit oamenii sa il ridice pe pensionarul ala, sa vada daca e intreg…

  2. Noiembrie 19, 2007 la 10:44 am

    Nu te-ai salbaticit, nici tu nici ceilalti, asa e omul de la adam si eva. Tot ce s-a schimbat e ca s-au marit asezarile umane si nu se mai cunosc oamenii intre ei. Si nu trebuie sa il mai ridici pe nenea Costel, care sta trei case mai incolo, ci pe un strain. Si toata lumea e acum egala, nu mai exista domni si sclavi, exista doar cunsocuti si necunoscuti. Tratamentul a ramas acelasi, tratezi ca pe niste nobili pe cei de pe urma carora ai ceva de castigat si ca pe niste sclavi pe cei care nu inseamna nimic pentru tine. Concluzie: de ce sa ridice un nobil un sclav care a cazut? Poate sunt eu mai cinic dar asa vad lumea. Poate ma insel si lumea e doar grabita.

  3. Noiembrie 20, 2007 la 12:53 am

    e grabita a dracului…

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: