Prima pagină > Blues, File de jurnal > Gandesc, si poate asta e cel mai mare rau pe care pot sa mi-l fac

Gandesc, si poate asta e cel mai mare rau pe care pot sa mi-l fac

Cel mai obositor lucru e sa nu poti sa te abti sa analizezi tot ce se intampla in jurul tau.

Viata e un lucru complicat. Am inteles asta de cand ma duceam la gradinita. Nimic nu e simplu chiar daca pare asa. Cu cat un lucru pare mai simplu cu atat mai multa grija trebuie sa ai. Am invatat asta „the hard way”. De fiecare data cand ma lasam purtat de gandul ca poate, de data asta, lucrurile sunt asa cum par, am fost ranit, uneori mai tare alteori mai usor, de aceea am invatat sa privesc atent la sforile din spatele scenei. La inceput mi-am impus asta, acum e doar un reflex.

Orice se intampla in viata mea e intors pe toate poartile si analizat. Si cu cat am mai mult timp sa le analizez, cu cat sunt mai importante pentru mine cu atat gasesc din ce in ce mai multe lucruri ascunse. Un cuvant fad devine cea mai mare insulta, o vorba de alinare devine un cutit taios. Poate de multe ori aceste cuvinte sunt spuse cu acel sens lipsit de importanta, vorbe marunte fara suport, dar nu pot sa nu ma gandesc ca poate am dreptate, ca poate nimic nu e nevinovat. Poate cei din jur ar trebuii sa incerce sa isi dea si ei seama ca totul are consecinte, orice vorba, orice gand, orice gest nu se judeca niciodata singur, contextul e totul. Multi nu stiu inca asta, pentru ei contextul nu are importanta, conteaza doar cuvantul. Am spus de atatea ori „te iubesc” si am jicnit, am spus de atatea ori „te urasc” si am alintat, incat nimic nu mai e asa cum pare. Refuz sa cred ca tot ceea ce conteaza e pictura intreaga, fiecare urma de pensula e importanta.

Uneori imi pare rau pentru asta. As vrea sa pot sa ma pierd in detalii, sa cred ca totul e asa cum pare, ca nu se ascunde nici un monstru sub pat, dar nu mai pot. Uneori regret asta, dar asta ma tine in viata, asta ma face mai puternic decat ceilalti. Nu mai pot sa risc nimic. Poate ca nu trebuie sa regret nimic, asta imi permite sa privesc in viitor, sa stiu cine imi vor fi prieteni si cine dusmani.

Cunosc putini oameni care sunt exact asa cum par, sau asa cum am crezut ca sunt, si mi-am dat seama ca chiar daca doar ma intersectez cu ei din cand in cand, chiar daca imi sunt dusmani , ii iubesc doar pentru ca nu imi vor insela asteptarile niciodata.

Categorii:Blues, File de jurnal
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: