Prima pagină > Thoughts > Nu vreau sa fiu nemuritor, vreau doar sa traiesc vesnic

Nu vreau sa fiu nemuritor, vreau doar sa traiesc vesnic

Nu stiu de ce tuturor le e frica de moarte, pana la urma e ceva normal, un efect al nasterii. Visul tuturor oamenilor e sa fie nemuritori, si probabil o sa reuseasca, intr-un anumit procent, prin inginerie genetica, medicatie, sau cine stie ce procedeu ciudat ( mai era un film in care incercau asta prin transfer de matrice cerebrala ). Din partea mea pot sa reuseasca, sunt destul de increzator sa cred ca o generatia mea o sa ramana muritoare, partea buna e ca nu o sa fiu nevoit sa vad consecintele acestei dorinte idioate a confratilor mei.

Sunt trei lucruri care ma fac sa nu-mi placa moartea: 1) faptul ca nu o sa ma lase sa mor cu stil (sunt snob); 2) Faptul ca sigur o sa doara. Urasc durerea. Se poate insa sa fie mai putin dureroasa decat viata. 3) Faptul ca nu ma voi putea apara de parerile celor care raman. Nu o sa pot sa le spun: „Idiotilor, nu am fost inger, am facut multe lucruri rele, poate faceam si unele groaznice doar ca nu am avut ocazia. Nu ma iubiti acum, urati-ma, si eu v-am urat pe voi.

Doar atat e tot ce ma face sa nu-mi placa moartea, poate nici nu sunt niste motive prea frumoase, poate sunt egoiste, da asta e adevarul. Nu mi-e frica de moarte, e ceva normal, nu mi-e frica de vesnicia ei, e singurul lucru perfect si vesnic pe care il voi primi. Eu nu vreau sa fiu nemuritor, vreau doar sa traiesc vesnic. Un om care moare la 20 de ani dar va traii vesnic in catile de istorie si in inimile unor oameni pe care nu i-a cunoscut e mai presus decat un porc ce va traii vesnic.

Singurul lucru care impiedica un om sa traiasca e moartea. Daca devi atat de obsedat de moarte incat sa o doresti eradicata nu devi cumva tocmai sclavul ei? Cum poti sa traiesti cand singurul lucru cand te gandesti tot timpul la moarte? „Live and let die”. Se chinuie atat de mult sa ivinga moartea dar nu-si dau seama ca aceasta nu va fi invinsa niciodata.

Omul poate fi sigur doar pe doua lucruri in viata, suferinta si moarte. Daca renunti la moarte iti ramane doar suferinta. Poate cea mai mare suferinta e tocmai lipsa mortii.

Nu pot sa inteleg de ce ar vrea cineva o viata lunga si fara sens, fara scop, fara directie, fara ramasite. Cum sa faci ceva care sa-ti faca numele cunoscut cand ai timp si maine. Viata imblanzeste spiritul, moartea il salbaticeste.

Vreau sa traiesc doar atat cat e necesar ca sa-mi fac amintirea vesnica, sau pana cand acest lucru nu va mai fi posibil. Cum sa mai traiesti cand ai ajuns deja pe cele mai inalte culmi posibile? Cum sa mai traiesti cand niciodata nu iti va fi permis sa urci muntele din fata ta?

  1. Ianuarie 7, 2008 la 10:16 am

    Frica de moarte apare cand tii prea mult la viata, cand traiesti si ai senzatia ca nu ai facut mare lucru cu ea.

    Oricum, nimeni nu stie ce se afla dincolo de moarte pentru a-i fi frica de ea, de faptul ca este posibil sa disparem cu totul sau sa traim vesnic. Ideea generala este frica de necunoscut, una explicabila.

  2. Ianuarie 7, 2008 la 2:22 pm

    Frica de moarte apare cel mai mult la oameni simpli care cred ca daca esti casatorit si ai copii esti un om realizat. Frica de moarte e tocmai un semn ca nu cunosti fenomenul.

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: