Prima pagină > File de jurnal, Thoughts > De ce m-am apucat de chitara

De ce m-am apucat de chitara

Ma uit la reflexia primei mele chitari in oglinda si ma intreb de ce m-am apucat de chitara.

Pentru ca sa ma dau mare? Poate, nu stiu. Nu am inceput niciodata sa ma laud cum deschid gura: „am chitara”. Da imi place sa vad oamenii ca ma intreaba curiosi: „ai chitara?”, „sti sa canti la chitara?”. Dar nu am inceput niciodata sa vin peste tot cu chitara si sa incep sa cant doar ca sa vada lumea ca am chitara, da asta poate sa fie fiindca mi-e lene sa o car cu mine. La petreceri nu ma duc cu ea din simplul motiv ca eu nu cant ceea ce merge la o petrecere, urasc sa cant folkuri romanesti, toate suna la fel, daca vrea careva sa ma puna sa-i cant orice folk romanesc e de ajuns sa cant 3 acorduri in orice ordine, nimani nu isi va da seama.

Ca sa cuceresc fetele? Poate, nu stiu. Candva poate credeam ca a canta la chitara e ceva cool. Nu e. Intotdeauna va fi cineva care va sti sa cante un cantec mai prost ca tine dar in asa fel incat sa dea mai bine. Eu nu am voce, si vocea face 80% din cantec, daca ma apuc sa cant orice melodie complicata o sa zica ca sunt un dobitoc.  Daca e complex vrei sa te dai mare, daca e simplu, fara voce nu spune nimic. Niciuna nu da bine. Daca vrei sa cuceresti fetele apuca-te de pian.

Nu stiu ce m-a determintat sa ma apuc de cantat, poate nici unul „nobil”, dar, acum, singurul motiv pentru care cant, e ca imi place, m-am indragostit de cutia aia de lemn si de sarmele alea. Imi dau senzatia ca totul nu mai conteaza, cat cant doar eu sunt cel care stabileste limitele, pot sa cant orice vreau. 6 strings for freedom.

Nu imi place sa cant pentru altii, atunci nu mai cant pentru mine, strainii imi rapesc libertatea pe care mi-o da chitara, ma gandesc sa nu gresesc, si totul iese gresit.

Chitara este singurul lucru care ma face sa simt ca am controlul fara sa ma chinui sa il castig si sa il pastrez. Voi stie exact ce sunet va scoate chitara, de fiecare data, nu ma va dezamagii niciodata. Orice greseala pe care o fac nu va avea represalii care nu se pot repara.

Traiesc cu teama ca odata nu voi mai putea sa cant. How can I live when i can’t strum my pain anymore?

  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: