Prima pagină > Thoughts > Am intalnit si oameni care sunt fericiti

Am intalnit si oameni care sunt fericiti

De obicei, cand merg pe strada, drumul pe care il parcurg e deja un reflex, asa ca nu mai trebuie sa ma gandesc la ce traiectorie trebuie sa aleg ca sa ajung unde trebuie. Nefiind ocupat sa ma gandesc la posibilele drumuri, pot sa ma „relaxez” si sa ma gandesc la problemele mele, sa visez sau sa-mi fac planuri. Corpul meu se descurca singur sa se miste, sa faca stanga sau dreapta cand trebuie, sa ocoleasca un obstacol asa ca nici macar nu ii supraveghez miscarile. Asta ma face sa uit cu totul de lumea din jur, sa dispara totul din jurul meu si sa raman doar eu si cu gandurile mele. Din starea asta rar se intampla sa fiu scos de ceva din jurul meu. Asa ca deseori trec pe langa persoane cunoscute fara sa le observ, sau pe langa evenimente „importante” fara sa le inregistrez.

De ceva timp, campul meu vizual e bruiat de aparitia unor oameni care par a fi facuti din fericire. Oameni care radiaza de fericire, fara a avea un motiv clar. Daca ii analizezi, poti sa spui cu mana pe inima ca nu duc o viata fericita. Si atunci ce ii face atat de fericiti? De multe ori am vazut oameni care rad la bancuri proaste, dar asta nu iti aduce un motiv destul de puternic incat sa fi fericit, ci doar o scurta bucurie, care va tine cateva minute, probabil, doar pentru cel mai bun banc din lume, si sincer mi-e greu ca oamenii merg pe strada si isi aduc aminte non-stop, ce bancuri au auzit in pauza de masa, sau au citit pe mail. Mintea umana nu poate tine minte atat de multe bancuri, si oricum un banc e mai bun cand il auzi, decat a mia oara cand iti aduci aminte de el.

Acesti oameni ma deconecteaza de la gandurile mele, si ma fac sa ma gandesc la ce motiv au sa fie fericiti. Cand mergi pe strada nu poti decat sa iti imaginezi prin ce trec oamenii pe langa care treci. Inteleg ca unii sunt fericiti pentru ca li s-a nascut un copil/nepot, pentru ca au castigat la loto, pentru ca si-au luat masina/casa/tv/radio/iubita nou(a). Dar daca analizezi totul iti dai seama ca marea lor majoritate nu se pot incadra in niciuna dintre categoriile astea. Unii sunt prea tineri pentru copii/nepoti, in saptamana aia nu s-a castigat la loto, daca aveau masina noua mergeau cu ea, discutiile „aprinse” cu persoana de langa indica o „iubire” veche. Totul e impotriva lor, si totusi sunt fericiti.

Daca ai sa ii intrebi, lucrul care ii face fericiti e doar o chestie foarte fireasca pentru ceilalti, „fericire de secunda”. Un lucru atat de mic, poate sa ii faca atat de fericiti. „Sunt fericit pentru ca am o ghinda”. De ce sa fi fericit pentru o ghinda cand ai fi putut avea toata padurea, si nu o ai? Prezenta unui lucru marut te face fericit, dar lipsa unor lucruri uriase nu te poate supara. Asta e lipsit de „umanism”. Cum poti sa te numesti fiinta inteligenta si sa uiti de tot ceea ce iti lipseste si sa te concentrezi pe chestiile marunte.

O vedeta autohtona spunea ca „In ziua de azi, e lucru mare sa te poti bucura de lucrurile mici din viata ta.”. Realy? Mie asta mi se pare lipsa de viziune, de idealuri. Cum poti sa fi fericit atat timp cat nu ti-ai atins tintele? Cum poti sa te opresti si sa te bucuri pentru fiecare treapta pe care o urci cand mai e mult de urcat pana la capatul scarii? Asta nu imi spune decat ca tipa nu are nici o tinta pe care sa o atinga, totul e inchis in mica ei lume de lucruri mici si fericite. Nu o sa pot sa inteleg niciodata cum poate fi cineva cu adevarat fericit pentru un lucru marunt. Lucrurile marunte nici nu te ridica nici nu te coboara. Nu au nici o putere, sunt doar niste bucatele de minciuni frumoase, doar niste mici bucurii artificiale.

Categorii:Thoughts
  1. Februarie 11, 2008 la 6:00 pm

    Un lucru interesant: Dintr-o coincidenta ciudata, acest articol are exact 666 cuvinte.

  2. Februarie 12, 2008 la 4:32 pm

    Ar trebui sa pui in calcul si titlul 😛

    back on topic
    fericirea este alcatuita din bucatele mici, nearanjate si primite haotic de acolo unde sta ea (din punctul nostru de vedere)

    a simplifica ceva atat de mult il transforma in banalitate, chiar si fericirea poate sa pateasca asta, daca o descompunem in bucurii banale..

  3. Februarie 13, 2008 la 9:43 pm

    Si oare merita sa astepti toata viata pentru o fericire absoluta sau e de ajuns sa te bucuri de fiecare firicel de iarba?

  4. nume (necasar)
    Februarie 13, 2008 la 10:50 pm

    viata numai pentru a astepta nu e facuta 😛

  5. Februarie 13, 2008 la 11:41 pm

    Si daca cat timp esti ocupat sa te bucuri pentru fiecare fir de iarba, trece adevarata fericire pe langa tine?

  6. Nume (necesar)
    Februarie 13, 2008 la 11:44 pm

    desigur… fericirea circula pe motor!

  7. Februarie 14, 2008 la 4:42 pm

    Nu pe motor, ca de cand s-a acidentat si-a vantut motoru si si-a luat masina.

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: