Greseli

„I can make my own decisions, my own mistakes. Who the fuck are you to tell me what to do, how to do and when?”

Cand am crescut am crezut ca am scapat de o categorie de atentie care mi se parea ca e atribuita doar copiilor. Ce m-am inselat. Cand eram mic vedeam anumiti oameni care se cred stiutori ai tuturor secretelor lumii, atotstiutori incapabili sa faca greseli, oameni care par a avea ca singur scop in viata, sa caute si sa atace greselile celor din jur.

Cand eram mic ii consideram nedrepti, dar uitandu-ma inapoi cu nostalgie, mi se pare ca au avut si ei un oarecare efect benefic asupra mea. Acum insa sunt destul de mare ca sa iau propriile mele decizii, destul de mare sa imi asum responsabilitatea pentru anumite greseli pe care le fac, si destul de mare ca sa incerc si sa reusesc sa le ascund pe celalalte. Nu stiu de ce, dar se pare ca acesti oameni au reaparut in viata mea. Nu pot sa nu iubesc oamenii care se baga in viata mea si imi spun unde am gresit, de ce am gresit si ce trebuia sa fac ca sa nu gresesc. „Idiotilor! Stiu de ce am gresit cu 2 secunde inainte de a face greseala.” De ce or simti unii oameni ca sunt datori sa devina constiinta unor oameni? Fiecare greseala care o fac, ma costa destul de scump incat sa imi amintesc de ea toata viata, asa ca nu trebuie sa vina cineva sa mi le aminteasca. Daca aveam nevoie de constiinta mi-o lasam in viata pe a mea. Fiecare cu greselile lui, si ei fac greseli, asa ca de ce le vad doar pe ale mele?

Categorii:Realitatea
  1. Februarie 17, 2008 la 3:19 pm

    Pentru că indiferent că le vedem sau nu sensul ri rostul, greşelile au rolul lor, unul bine definit.

    Imaginează-ţi cum am fi dacă nu am greşi niciodată, dacă nimeni nu ar greşi, unde s-ar ajunge? Mai ales dacă ne gândim câte tipuri de oameni există, câte obsesii şi câte concepţii despre viaţă…

    Eu am văzut mereu greşelile ca pe nişte lecţii de viaţă, ca pe ceva ce trebuie acceptat şi nu în ultimul rând înţeles pentru a evita repetiţia.
    Cu cât faci greşeli noi poţi spera că ele se termină şi că ideal ar fi să facem din ce în ce mai puţine.

    Eh.. sunt multe de zis despre greşeli. O să mai revin.

  2. Februarie 17, 2008 la 6:33 pm

    Mie-mi zic de greseli doua tipuri de oameni – ori cei care vor musai sa ma ajute, chiar daca mai fac exces de zel, ori cei carora le place sa faca ordine in vietile altora (pentru ca e mai simplu sau au nevoie sa se asigure ca sunt cu un pas inainte sau doar se plictisesc).
    Iar pe primii incerc sa-i ascult, pe ceilalti nu-i mai bag in seama si gata.

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: