Prima pagină > Thoughts > Oamenii reali

Oamenii reali

In viata nu intalnesti intotdeauna acei oameni care sa-ti placa, si niciodata pe cei de care ai nevoie.

Viata, soarta sau dumnezeu, oricine sta deasupra noastra si ne „pazeste” are un umor foarte sadic. De multe ori mi s-a intamplat sa ma gandesc ca nasterea mea a fost programata gresit. Fiecare om are trasaturi care l-ar fi putut ajutat foarte mult daca ar fi trait intr-o epoca trecuta si altele care l-ar ajuta daca ar fi nascut intr-o epoca viitoare. Putini sunt acei oameni perfect adaptabili pentru epoca lor, si asta doar datorita ca natura lor este una atat de primara incat va fi vesnic in caracterul oricarui om. Acesti oameni sunt exact acel tip de om care nu vrea sa ajung nici un om, oameni pentru care singura filozofie de viata este „a fi”, incapabili sa invete din propriile greseli, decat cum sa faca unele si mai mai, oameni incapabili sa se uite la viitor si sa poata zari ceva dincolo de mica lor lume.

Categorii:Thoughts
  1. Februarie 19, 2008 la 2:52 am

    „In viata nu intalnesti intotdeauna acei oameni care sa-ti placa, si niciodata pe cei de care ai nevoie.”
    In viata intalnim oameni care ne plac sau nu, care ne sunt placuti sau nu… Dar se intampla UNEORI sa intalnim oamenii de care avem nevoie, chiar atunci cand avem nevoie; mai rar, ce e drept; dar se poate…
    „De multe ori mi s-a intamplat sa ma gandesc ca nasterea mea a fost programata gresit.”
    Si eu spun adesea ca, probabil, barza m-a scapat din cioc intr-un timp gresit sau intr-o tara, alta decat ar fi trebuit…😉 Dar sunt nevoita sa supravietuiesc, cumva, acestui lucru… cat mai bine cu putinta, pana cand va sosi momentul sa ajung acolo unde trebuie…🙂

  2. Februarie 19, 2008 la 11:41 am

    „In viata intalnim oameni care ne plac sau nu, care ne sunt placuti sau nu… Dar se intampla UNEORI sa intalnim oamenii de care avem nevoie, chiar atunci cand avem nevoie; mai rar, ce e drept; dar se poate…”

    Chiar ii intalnim pe cei de care avem nevoie sau doar invatam sa avem nevoie doar de oamenii pe care ii intalnim?

  3. Februarie 19, 2008 la 12:56 pm

    Eu te intreb altceva: de unde stii tu ce ai nevoie cu adevarat si daca oamenii din viata ta sunt acolo la intamplare?

    Asa ziceam si eu ca tine dar in doi ani, viata mi-a demonstrat cu varf si indesat ca toti oamenii au acolo sensul si rostul pentru care exista aproape de mine.

    Inca un aspect, niciodata nu o sa intelegem pe moment care este ratiunea evenimentelor, pana nu trece putin timp, ca ele sa se aseze.

    Totul este continua invatare, parerea mea. Nu ne putem naste cu lectiile invatate dar sunt convinsa ca avem toate resursele necesare, important e sa vrem sa facem cev, sa schimbam, sa punem totul in miscare!

  4. Februarie 19, 2008 la 3:08 pm

    Am spus „se intampla UNEORI sa intalnim oamenii de care avem nevoie, chiar atunci cand avem nevoie” – formularea mea era corecta si verificata (nu o singura data!). Chiar mi s-a intamplat (Slava Domnului!), si in urma cu foarte scurt timp am avut inca o experienta de genul asta… prefer sa nu dau detalii, totusi…😉

  5. Februarie 19, 2008 la 3:22 pm

    @Sorina: am citit, stiu ce ai vrut sa spui (si eu am citit de 2 ori😉 ). Era doar o ipoteza, bazata pe ce se intampla in vitata mea.

    @ anaAyana: Totul e legat, dar nu pot sa inteleg sa ma supun unui plan cosmic doar pentru ca e mai greu sa lupti contra curentului. Nu pot sa ma las fiindca sti soarta/dumnezeu ce e mai bine pentru mine. E bine pentru mine si sa-mi fie bine ACUM, nu pot sa stau si sa sper ca maine o sa fie mai bine. Cei care au asteptat salvarea au murit asteptand.

  6. Februarie 20, 2008 la 4:34 pm

    Faza e ca nu poti sti pana nu incerci. O sa mai suferi mult pana cand o sa intelegi ca viata nu inseamna lupta cu sine ci cu raul din ea (sau din tine).

    „E bine pentru mine si sa-mi fie bine ACUM, nu pot sa stau si sa sper ca maine o sa fie mai bine. Cei care au asteptat salvarea au murit asteptand.”

    – viata nu inseamna asteptare sau sa crezi in salvarea ta ACUM, daca singur nu schimbi ceea ce nu-ti convine la ea, degeaba!

    Oricum ma agit aiurea scriind pe aici, nu numai ca nu vrei sa fii inteles, refuzi orice gand din partea altui om, esti inchis, crezi numai in tine apoi negi asta. Cu scuzele de rigoare, am zis ce cred si sunt sanse sa ma-nsel (ar trebui sa crezi si tu ca te poti insela)!

  7. Februarie 20, 2008 la 6:23 pm

    „viata nu inseamna lupta cu sine ci cu raul din ea”. „daca singur nu schimbi ceea ce nu-ti convine la ea, degeaba”

    In viata sunt lucruri care nu pot fi schimbate, si nu poti decat sa le ignori, si sa traiesti in ignoranta, sau sa stai si sa speri ca poate se va schimba ceva de la sine.

    „Oricum ma agit aiurea scriind pe aici, nu numai ca nu vrei sa fii inteles, refuzi orice gand din partea altui om, esti inchis, crezi numai in tine apoi negi asta. ”

    Nu refuz nici un gand, ci doar il combat cu argumente valide. Ti se pare ca spun prosti? Orice discutie se bazeaza pe argumentare si contraargumentrare, eu am pus niste argumente, iar tu mi-ai dar niste argumente pe care am putut sa le contraargumentez, da-mi niste argumente cu care sa fiu de acord si iti voi da dreptate.

    Sunt multe idei la care am renuntat in viata fiindca mi s-a dovedit ca gresesc. Ai uitat o optiune, pot sa ma insel eu, poti sa te inseli tu, dar la fel de bine putem sa ne inselam amandoi.

    Am spus in alt post ca nu cred nici in mine dar nici in altii. Cred in ideile mele doar atat timp cat experienta imi dovedeste ca am dreptate.

    PS: nu-ti cere niciodata scuze pentru ideile tale. Nu poti sa iti ceri scuze decat daca iti pare rau cu adevarat pentru ceva, si nu poate sa iti para rau pentru ceva in care crezi…

  8. Februarie 20, 2008 la 9:36 pm

    @gyzzard: „@ anaAyana: Totul e legat, dar nu pot sa inteleg sa ma supun unui plan cosmic doar pentru ca e mai greu sa lupti contra curentului. Nu pot sa ma las fiindca stie soarta/dumnezeu ce e mai bine pentru mine.”
    OK, sa comentam un pic chestia asta: Crezi ca sa lupti contra curentului (=vietii) e mai greu decat sa te supui planului lui Dumnezeu?! Iarta-ma, inseamna ca nu ai inteles mare lucru…😦 In viata reala, greutatile inseamna probleme pe care sa le depasesti; DAR: liberul arbitru este activ! Ai libertatea de a lua oice decizie doresti, privind cursul vietii tale. Sa te supui vrerii (planului) lui Dumnezeu inseamna sa renunti DE BUNAVOIE la liberul arbitru! Sa nu mai ai dorinte personale si sa te supui DEPLIN SI NECONDITIONAT vrerii altcuiva (=Dumnezeu). Ai incercat vreodata sa faci chestia asta? Ai idee, macar, de cata vointa si putere ai nevoie? Ma indoiesc, sincer… Altfel, nu ai mai afirma ca este mult mai greu sa infrunti viata… E mult mai greu sa te infrunti pe tine insuti!!! Si sa reusesti sa si biruiesti!😉
    Si inca un „mic” amanunt: daca vei reusi sa renunti la tine insuti, la dorintele tale, si vei urma drumul pe care El l-a trasat pentru tine, vei ramane uimit de cum se vor desfasura lucrurile in viata ta! Vei vedea probleme incredibil de grele, imposibile, rezolvandu-se „ca printr-o minune”, vei ajunge sa te intrebi „Dumnezeule, oare ce se intampla cu mine si cu viata mea?!”, vei ajunge sa te intrebi daca este reala succesiunea evenimentelor din viata ta, ori visezi… Si toate astea au chiar si o justificare logica: atunci cand Dumnezeu ti-a trasat un drum pe care sa il urmezi ca sa implinesti ceva, NIMENI si NIMIC nu te poate impiedica! El va avea grija ca toate obstacolele sa iti fie spulberate din drum, astfel incat sa atingi scopul pentru care El te-a pregatit. DAR, ATENTIE! Sa nu cumva sa uiti de faptul ca Planul Lui pentru tine e foarte posibil sa arate cu totul altfel de ce ti-ai putea dori tu pentru tine! Si inca un lucru sa nu uiti: daca esti devotat firmei in care lucrezi sau femeii de langa tine, acest lucru va fi apreciat de cei pentru care faci sacrificii. Ei, bine, rasplata pe care o primesti de la Dumnezeu nu poate fi comparata cu rasplata primita de la oameni (oricat de importanta ar fi aceasta), pentru simplul motiv ca ea depaseste orice imaginatie! Mintea noastra nu o poate cuprinde, macar…

    „E bine pentru mine si sa-mi fie bine ACUM, nu pot sa stau si sa sper ca maine o sa fie mai bine.” Imi este bine acum – e o chestie atat de trecatoare! ACUM = O CLIPA. Imi va fi bine DUPA ACEEA = O VESNICIE . Este ca si cum ai face o investitie ale carei roade le vei culege in viitor. Asadar, ce ar fi cel mai „rentabil” sa alegi?! Oare, ce ar fi CU ADEVARAT BINE pentru tine? Ce intelegi prin BINE?
    „Cei care au asteptat salvarea au murit asteptand.” In primul rand, uiti ca suntem cu totii destinati mortii; in al doilea rand: au asteptat, e adevarat; important e ca NU AU ASTEPTAT DEGEABA; deja si-au primit rasplata, asteptarea lor s-a incheiat de cand au trecut DINCOLO. Cum pot sa iti dovedesc asta? Nu pot, cu genul de argumente pe care le-ai astepta tu. Dar asta nu inseamna ca tu imi poti dovedi contrariul, nu?! EU STIU, sunt sigura de afirmatiile mele; dar tu, oare, esti la fel de sigur? Ai fi in stare sa platesti cu viata ca sa dovedesti ca aceasta (viata) e mai valoroasa decat ceea ce va urma? Ei, bine, acei oameni care au murit asteptand, au platit si cu viata, si cu moartea lor pentru a-si sustine convingerile… Salvarea sufletului nu se face intr-o clipa, trebuie multa „munca” si sacrificii pentru asta… DAR MERITA!

  9. Februarie 21, 2008 la 10:13 am

    @Sorina: Nu exista liber arbitru, exista doar o iluzia lui. CUm poti sa spui ca poti sa faci ce vrei cand corpul tau te limiteaza sa-i satisfaci nevoile? Cum poti sa spui ca ai liber arbitru cand orice decizie pe care o iei se bazeaza obligatoriu pe ce ai trait inainte, pe cum ai fost crescut?

    „Sa te supui vrerii (planului) lui Dumnezeu inseamna sa renunti DE BUNAVOIE la liberul arbitru! Sa nu mai ai dorinte personale si sa te supui DEPLIN SI NECONDITIONAT vrerii altcuiva (=Dumnezeu). Ai incercat vreodata sa faci chestia asta? Ai idee, macar, de cata vointa si putere ai nevoie? Ma indoiesc, sincer… ”

    Asta e o extrema. Si ca sa faci asta, da, ai nevoie de vointa si putere, dar astea vin tocmai dintr-un liber arbitru mai puternic decat al celorlalti. Cele mai mari ingradiri ale liberului arbitru sunt legate de corp si minte, calugarii isi neaga aceste legaturi, corpul lor e doar un vas care le transporta sufletul, nu trebuie sa aiba grija de el ca un om „real”, ei renunta chiar si la modul lor de gandire dinainte. Daca astea nu sunt realizate prin manipulare, atunci aici chiar se poate pune problema, cu adevarat, a existentei liberului arbitru.
    Nu trebuie sa te faci calugar ca sa te supui lui dumnezeu. E de ajuns sa te cosideri fiecare problema ca pe un test, un test peste care daca vei trece vei primi o recompensa uriasa. Un test din care vei iesi bine deoarece dumnezeu vegheaza. E mai usor sa dai un test cand sti ca nu poti pica si primesti o rasplata mare la final, decat sa dai un test care sti ca poate iesi super prost, si daca il treci nu vei face decat sa mai ai ocazia sa dai alt test, care la fel poate iesi prost.

    Recunosc am scris comentul inainte sa iti citesc al doilea paragraf, si uite ca imi dai dreptate😉 .

    Referitor la ultimele doua paragrafe: Sunt ateu, si am motive serioase pentru asta, asa ca nu pot sa traiesc in speranta ca maine va fi mai bine, ca asa vrea dumnezeu, nu pot trai sperang la o viata vesnica.
    Oricum daca exista un rai si un iad, noi toti o sa ajungem in iad. Nu stiu daca ai auzit de „The church of satan”. E o secta prin america care are o ideologie foarte interesanta. „Satanistul” lor e doar un om cu o viata normala pentru secolul asta. Ca sa ajungi in rai ar trebuii sa traiesti cumva ca secta amish.
    Deci de ce sa ma las in voia sortii si sa sper la o rasplata vesnica cand singura alegere care mi se da este in ce cerc din iad sa imi duc viata vesnica.

    „La cum arata lumea in secolul asta, mi-e greu sa cred ca exista minte umana sau divina care sa poata desena un loc mai rau.”

  10. Februarie 21, 2008 la 7:55 pm

    @gyzzard: „In viata sunt lucruri care nu pot fi schimbate, si nu poti decat sa le ignori, si sa traiesti in ignoranta, sau sa stai si sa speri ca poate se va schimba ceva de la sine.”
    Consider ca ambele abordari ale problemei sunt gresite! „Politica strutului” nu a rezolvat niciodata probleme, e doar o amagire! Negarea realitatii (respectiv, a existentei problemelor) nu determina disparitia acestora; dimpotriva (si viata mi-a dovedit acest lucru de nenumarate ori), problemele nerezolvate se agraveaza in timp; si, pana la urma, tot trebuie sa le rezolvi, numai ca intr-o faza in care „costa mult mai scump”…😉

    Spui ca „Nu exista liber arbitru, exista doar o iluzie a lui. ” Apoi, afirmi ca „…ca sa faci asta, da, ai nevoie de vointa si putere, dar astea vin tocmai dintr-un liber arbitru mai puternic decat al celorlalti.” Mi se pare mie, sau te contrazici singur?! Deci, exista sau nu liber arbitru?!
    „Cele mai mari ingradiri ale liberului arbitru sunt legate de corp si minte” – cred ca iarasi nu suntem de acord… Corp: poti sa iti invingi foamea, setea, somnul, chiar nevoia de sex (se zice ca asta e grea de tot!😉 ). Minte: poti sa te plafonezi, poti sa inveti continuu, poti sa iti modifici felul de a gandi etc. Ai uitat esentialul: SUFLETUL. Exemplu: ai incercat vreodata sa iti smulgi din suflet o iubire neimpartasita si cumplit de puternica? In momentul in care vei experimenta asta… o sa intelegi despre ce e vorba…😉 Atunci, chiar ai nevoie de un „liber arbitru” infernal” de puternic…;) Sufletul nu poate fi manipulat…😉
    „Nu trebuie sa te faci calugar ca sa te supui lui dumnezeu. ” A pomenit cineva de calugarie?! Eu sunt un om normal, cu o viata normala, in plin Bucuresti… Ai avut impresia ca sunt calugarita, cumva?!🙂
    „E mai usor sa dai un test cand stii ca nu poti pica ” Daca nu ai fi ateu, poate ai sti ca poti pica „testul” IN ORICE CLIPA!😉 Si e cel mai important test al vietii…😉 In plus, nu ai posibilitatea sa „mai platesti o data taxa, mai incerci o data”… Serios!😉
    „Recunosc am scris comentul inainte sa iti citesc al doilea paragraf, si uite ca imi dai dreptate” Ma rog, nu prea am inteles in ce privinta… dar nu ma deranjeaza daca, din cand in cand, mai avem si pareri similare!😉
    „Oricum daca exista un rai si un iad, noi toti o sa ajungem in iad. ” Imi pare sincer rau pentru pesimismul care te domina! Sincer, prefer optimismul meu (neintemeiat, din punctul tau de vedere!) care imi ofera ocazia de a ma mai si bucura de viata, macar din cand in cand!😉
    “La cum arata lumea in secolul asta, mi-e greu sa cred ca exista minte umana sau divina care sa poata desena un loc mai rau.” Pariem ca se poate si mult mai rau? Mai asteapta cativa ani, poate mai avem ocazia sa discutam pe tema asta!😉 Si, cu toate astea, repet: SUNT O OPTIMISTA! Si nu ma contrazic singura!😉

  11. Februarie 21, 2008 la 10:52 pm

    @Sorina: „Consider ca ambele abordari ale problemei sunt gresite! “Politica strutului” nu a rezolvat niciodata probleme, e doar o amagire! Negarea realitatii (respectiv, a existentei problemelor) nu determina disparitia acestora; dimpotriva (si viata mi-a dovedit acest lucru de nenumarate ori), problemele nerezolvate se agraveaza in timp; si, pana la urma, tot trebuie sa le rezolvi, numai ca intr-o faza in care “costa mult mai scump”… ”

    Da ai dreptate, problemele trebuie rezolvate, dar eu vorbeam de lucruri care nu pot fi schimbate. Ceea ce poti rezolva trebuie sa rezolvi, dar sunt lucruri care nu pot fi rezolvate.

    „Spui ca “Nu exista liber arbitru, exista doar o iluzie a lui. ” Apoi, afirmi ca “…ca sa faci asta, da, ai nevoie de vointa si putere, dar astea vin tocmai dintr-un liber arbitru mai puternic decat al celorlalti.” Mi se pare mie, sau te contrazici singur?! Deci, exista sau nu liber arbitru?!”

    Stiu, pare ca ma contrazic, dar e doar fiindca m-am exprimat gresit. Liber arbitru nu exista, ceea ce numeam eu liber arbitru dupa aceia e o urma de liber arbitru=”puterea de a lua propriile decizii fara constrangeri exterioare puternice(determinante)”. Stiu ca nici acum nu m-am exprimat prea clar, dar sa-mi spui daca tot nu intelegi ce vreau sa spun ca sa reiau.🙂

    Tu vad ca prin liber arbitru intelegi vointa, auto-educatie. Ceva destul de diferit fata de ceea ce inteleg eu🙂 .

  12. Februarie 21, 2008 la 11:15 pm

    “Cele mai mari ingradiri ale liberului arbitru sunt legate de corp si minte” – cred ca iarasi nu suntem de acord… Corp: poti sa iti invingi foamea, setea, somnul, chiar nevoia de sex (se zice ca asta e grea de tot! ). Minte: poti sa te plafonezi, poti sa inveti continuu, poti sa iti modifici felul de a gandi etc.”

    Pentru cat timp poti sa iti invingi foamea, setea, somnul? 5-6-7 zile? Pana mori? Omul e construit in asa fel incat daca nu isi satisface aceste nevoi fundamentale isi simte sfarsitul aproape si ia masuri, si asa apar manifestarile extreme in timpul foametelor. Nici un om sanatos mental nu o sa moara de foame in mod voit. La un momentdat o sa sara alte mecanisme si tipul o sa manace fara sa stie :d .

    Mintea… „Lupul isi schimba parul dar naravul ba”😉 Poti sa schimbi parti din tine dar nu si pe cele fundamentale.

    Sufletul tot din minte face parte. E legat de dorinte, nevoi sociale si personale…

    „ai incercat vreodata sa iti smulgi din suflet o iubire neimpartasita si cumplit de puternica? In momentul in care vei experimenta asta… o sa intelegi despre ce e vorba…” Din pacare inteleg…😦
    Doar ca aici te contrazic, nu poti sa ti-o smulgi, doar ca odata cu trecerea timpului se diminueaza intensitatea amintirii, se pierde amintirea sentimentelor de atunci. Cum sa suferi cand nici macar nu-ti mai aduci aminte ce te atragea la acea persoana?

    „“Nu trebuie sa te faci calugar ca sa te supui lui dumnezeu. ” A pomenit cineva de calugarie?! Eu sunt un om normal, cu o viata normala, in plin Bucuresti… Ai avut impresia ca sunt calugarita, cumva?! ”
    Nu, ceea ce ai zis tu mi s-a parut a fi o extrema, ca sa renunti la tine ca sa te supui orbeste unui dumnezeu, mi se pare a fi calugarie.

    „Ma rog, nu prea am inteles in ce privinta… dar nu ma deranjeaza daca, din cand in cand, mai avem si pareri similare!”
    Tu scrisesei: „El va avea grija ca toate obstacolele sa iti fie spulberate din drum, astfel incat sa atingi scopul pentru care El te-a pregatit.” Si asta mi s-a parut ca imi da dreptate referitor la „drumul mai simplu cu dumnezeu in frunte”…

    „“Oricum daca exista un rai si un iad, noi toti o sa ajungem in iad. ” Imi pare sincer rau pentru pesimismul care te domina! Sincer, prefer optimismul meu (neintemeiat, din punctul tau de vedere!) care imi ofera ocazia de a ma mai si bucura de viata, macar din cand in cand!”
    Nici eu nu sunt pesimist, doar un optimist bine informat :)) . Conform bibliei, viata moderna e exact acel tip de viata care asigura un loc in vagonul de clasa I spre cercurile lui Dante.

    „“La cum arata lumea in secolul asta, mi-e greu ca exista minte umana sau divina care sa poata desena un loc mai rau.” Pariem ca se poate si mult mai rau? Mai asteapta cativa ani, poate mai avem ocazia sa discutam pe tema asta!”
    Citatul a fost spus pe undeva prin 1800 asa ca… se pare ca s-a putut si mai rau, asa ca o sa poata fi si mai rau… Oricum citatul se refera la incapacitatea mintii, umane sau divine, de a-si imagina un loc mai rau, nu la incapacitatea omului de a transforma lumea intr-un loc mai rau.

  13. Mihaela
    Aprilie 3, 2010 la 1:21 am

    Eu simt ca m-am nascut in epoca potrivita.😀 Daca m-as fi nascut cu mult timp in urma, nu m-as fi adaptat ideilor preconcepute, iar daca m-as naste in viitor nu cred ca m-as adapta tehnologiei care progreseaza cu pasi repezi. Deci, m-am nascut in anul potrivit! :D:)

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: