Prima pagină > File de jurnal > Atat de putin timp…

Atat de putin timp…

Imi aduc aminte, ca si cum ar fi fost ieri, de fapt chiar a fost ieri, cand eram mic si visam sa cres mare. Tot ce vream atunci era puterea de a face ce vreau, sa nu mai fie nici un adult care sa ma oblige sa fac ceea ce nu vreau. Ma saturasem sa mi se tot spuna ce am voie sa fac, ce am voie sa simt… o viata condusa din spate. Mi-am dorit atat de mult aceasta putere de a decide incat am primit-o, si acum imi place sa am puterea de a zice „Da”, „Nu”, „Fuck off”.

Ca orice lucru care pare bun, a adus si o parte rea. Pot sa imi aleg drumul in viata, pot sa cantaresc consecintele si sa trec la fapte. Dar, acum, nu mai pot sa dau vina pe nimeni pentru esescurile mele, nu pot sa gasesc vinovati pentru ceea ce urmeaza, pentru ceea ce a fost. Cat esti mic timpul trece mult mai greu, dar odata ce am crescut timpul trece intr-un galop atat de amar, un galop spre moarte, un galop spre uitare. Pot sa accept orice, pot sa accept ca sunt muritor, ca pot muri in chinuri, dar nu voi putea niciodata sa accept ca numele imi va fi uitara odata cu inchiderea cavoului. Nu pot sa accept ca din trecerea mea pe pamant sa ramana doar un cadavru ce va sta la radacina pomilor din cimitir. Orice ar fi trebuie sa fac ceva sa-mi ramana numele in amintirea celor ce vor ramane in urma.

Il ascultam pe Johnny spunand ca „God’s gonna cut me down”, si am inceput sa ma intreb cat mai am de trait, cat de mult, cat de putin? Daca as avea de ales as alege sa mor acum, macar nu voi traii o viata spre esec. Macar voi avea o scuza pentru esec. Dar cand timpul imi ramane destul macar sa incerc sa-mi fac numele nemuritor, nu mai pot sa accept sa raman in uitare, trebuie sa las un testament in care numele va fi cea mai valoroasa mostenire pe care as fi putut sa o las in urma mea. Daca am timp, nu pot decat sa ma rog ca sa am destul timp si sa imi termin planurile. Dar la cine sa ma rog? Cine a mai ramas sa-mi mai indeplineasca dorintele? Cine a mai ramas sa ma indrepte spre nemurire? Cine?

„You can run on for a long time
Run on for a long time
Run on for a long time
Sooner or later God’ll cut you down
Sooner or later God’ll cut you down”

Categorii:File de jurnal
  1. catiusa
    Aprilie 2, 2008 la 9:01 am

    Eternitatea noului este constanta universală,absolut valabilă pentru toate fiinţele umane care defineşte omul în lumina unuia dintre adevărurile Iluziei Vieţii.Mai mult decât atât,Iluzia Vieţii la nivel uman se definşete ca fiind eternitatea noului.De aceea Omul nu poate fi fericit decât dacă aleargă printre clipe asemeni unui atlet,întreaga sa viaţă.Viaţa este un joc dur şi halucinant, viaţa înseamnă salturi cu paraşuta, înseamnă risc, înseamnă să cazi şi să te ridici, înseamnă alpinism, înseamnă voinţa de a ajunge în punctul tău cel mai înalt şi a te simţi nemulţumit şi neliniştit când nu reuşeşti să o faci.

  2. catiusa
    Aprilie 2, 2008 la 9:03 am

    Moartea este cea care a scris mai multe poveşti de iubire decât şapte vieţi la un loc,dar şi altele de spaimă.
    Întreaga operă a omenirii se rezumă într-un fel sau altul la moarte, chiar şi atunci când glorifică viaţa, fiindcă Viaţa este o altă faţă a Morţii!
    Fără Viaţă nu am şti ce este Moartea precum fără Moarte nu am şti ce este Viaţa.Una nu face altceva decât să o determine pe cealaltă .

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: