Prima pagină > Realitatea > Cat esti dispus sa dai pentru o clipa?

Cat esti dispus sa dai pentru o clipa?

Azi am fost in spital mai toata ziua. Din fericire eu m-am dus sa invat, nu sa ma tratez. Dupa vreo 7 ore istovitoare prin sala de operatii, pe coridoare, prin cabinete, am ajuns in sfarsit in metrou. Daca o sa mai zica cineva ca exista un dumnezeu al celor obositi, nu o sa-l mai contrazic, am reusit sa prind singurul loc liber din metrou. Stand pe scaun, nu mi-a mai ramas decat sa rememorez toata ziua.

In medicina est europeana exista practica de a nu-i spune pacientului ce are si de a-l lasa sa creada ca o sa se faca bine cand el deja e cu picioarele in groapa. Asa apar zeci sute de pacienti care abia isi mai taraie ultimele zile prin spitale. Am vazut asta pacienti care se supuneau la interventii cel putin sadice. Oameni cu traheoctomii, care se plimbau prin spital cu acel tub, si indicand prin biletele si gafaieli unde trebuie sa ajunga si pentru ce. Oameni care se supun la iradieri si la chimiotearpie doar ca sa mai traiasca inca o luna in plus (asta o stiu doar doctorii si familia). Si luna aceea in plus ii costa celalalte luni, pe care le petrece in spital, in sala de operatie, la terape intensiva, intr-o stare generala proasta si cu dureri pe care nici morfina nu le mai poate ascunde.

Ma intreb daca ar sti ce ii asteapta ar mai face toate acestea. Poate ca pentru unii acea luna ar fi atat de importanta incat ar prefera sa treaca prin iad doar pentru a o castiga. Altii ar pune capat vietii lor inainte de finalul apropiat. Altii insa ar traii asa cum au trait si pana acum, cu durerea ca inconvenient, dar fara sa incerce sa isi lungeasca viata prin renuntarea la demnitate. Mi-ar placea ca eu as fi unul din ultima categorie, sa fiu unul din acei eroi care stau in fata plutonului de executie zambind, si cantand o doina.

Pentru cei care aleg sa sufere si mai mult doar pentru o clipa, nu pot sa nu ma intreb „de ce?”. Adica viata lor e distrusa, tot ce vor face de acum incolo e sa-si astepte moartea. Fiecare clipa pe care o castiga e doar o clipa de suferinta, o clipa de anxietate, o clipa de suferinta pentru cei din jur. Ce te face sa cantaresti si sa pui pret pe inca o saptamana, inca o luna, daca iti pierzi si ultima farama de viata pe care o mai ai?

PS: Cat valoreaza o clipa din viata ta?

O clipa din viata mea nu cred ca valoreaza prea mult, cel putin pentru mine, le pierd in sir indian, si nu imi pasa.

Categorii:Realitatea
  1. Aprilie 11, 2008 la 10:47 am

    Daca ma gandesc la anul trecut si la ce am realizat, as putea ingramadi usor totul intr-o perioada mult mai scurta. Dar daca ar exista cate o minune in fiecare secunda, poate nici nu as mai fi in stare sa o apreciez la adevarata valoare. Mult timp pierdut pentru restul de cateva clipe care se merita.
    Fiecare se agata atat de mult de viata si pentru ca le e frica de moarte, dar si pentru ca, nu stiu, ca un copil te gandesti ca trebuie sa existe totusi Mos Craciun (sau un Dumnezeu al celor obositi ;o)) pentru ca altfel ar fi prea trist, sau ca trebuie pana la urma sa se intample ceva si sa existe un sens, oricare ar fi el. Si atunci tii de viata si nu vrei sa-i dai drumul oricat te-ai chinui, poate cine stie, mai rasare vreun soare.

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: