Prima pagină > Realitatea, Tristete > „Locuri de pelerinaj”

„Locuri de pelerinaj”

Nu o sa inteleg niciodata ce ii atrage pe romani la inmormantari.

In viata mea am fost la foarte putine inmormantari, datorita unui principiu foarte simplu: moarte=durere, inmormantare=oficializarea mortii=> suferinta maxima. Pentru mine e foarte dificil sa vad pe cineva suferind. Mi se pare sadic sa stai acolo si sa asisti la durerea altora. Oricat de mult te-ar durea fata de altii, durerea ta pare asa mica, tu esti unul singur ei sunt atat de multi, prea multa durere in jurul tau ca sa ti se pare durerea ta cea mai mare, si atunci incepi sa suferi si pentru suferinta celorlalti, incepi sa simti ca durerea ta e prea mica fata de a celorlalti, si durerea ta sporeste, se aduga pe langa cea dinainte si bucati din durerea celorlaltora, si totul devine prea greu de suportat. Din cauza asta am preferat sa lipsesc de la inmormantarilor multor oameni, mi s-a spus ca era bine sa ma duc sa ii vad pentru ultima oara, dar ei mai erau acolo? Doar o umbra din ei a mai ramas acolo. O urma a trecerii lor pe acest pamant infect. Ei erau plecati de acolo. Oare plange fluturele pentru coconul fratelui sau? sau doar pentru ca nu il va mai recunoaste printre ceilalti fluturi?

Din cauza asta nu ii inteleg pe cei care merg la inmormantari a unor oameni pe care abia ii cunosc, sau care prefera sa mearga la inmormantari doar ca sa fie prezenti. A devenit inmormantarea doar un ritual de pelerinaj?

Fiecare inmormantare pe langa care trec a ajuns sa mi se pare penibila. Mie mai mila de mort decat de cei din cortegiul funerar. Si asta ma doare pentru ca stiu si ca inmormantarea mea va fi asa, mai ales ca prin viata mea trec multi idioti care mi se considera dusmani. Si la imoramantari dusmanii sunt cei care vin cel mai des, vin sa isi arata compasiunea, vin si plang fiindca cred ca sufera cu adevarat, cred ca le pasa ca nu mai esti. Ce idioti, macar daca ar veni doar ca sa se asigure ca sunt mort… Cum sa mai poti sa mori cand sti ca vei deveni actor principal intr-un asemenea circ?

Doamne, fa-ma nemuritor ca sa scap de inmormantare, sau lasa-ma sa mor printre straini cand nu mai e nimeni care sa ma planga, ca sa scap de idiotii de la inmormantare…

Categorii:Realitatea, Tristete
  1. hoyt
    Aprilie 26, 2008 la 1:38 pm

    Romanii nu sint atrasi de inmormintari, nici un om nu este… Doar ca au reusit sa faca din ritual un spectacol grotesc.

    Nefericitul este tinut pe masa in sufragerie, loc de pelerinaj pt rude, prieteni, cunoscuti indepartati, oameni care poate l’au furat, birfit, au gresit fata de el. Dupa ce il baga in pamint- eveniment unde se fac chiar si poze, aceeasi oameni maninca pe masa pe care a fost tinut exemplarul.

    De mic asociez la un anumit nivel sarbatorile astea cu o inmormintare. Este o perioada morbida precum un praznici tot acest Paste la romani. Se bat covoarele, se pregateste o masa cit pentru 5 echipe de fotbal, se trece pe sub masa in inghesuiala din biserica…

    As putea sa scriu 5 pagini, e bine sa ma opresc aici, ca nu vreau sa vina cretinii-ortodocsi sa arunce cu rahat si pasca pe blogul tau.

  2. Aprilie 26, 2008 la 3:31 pm

    E o moda din a face fotografii (mai nou si filme) la inmormantare (cred ca moda asta a fost lansata de Diaconescu, indirect desigur). Cat de sadic sa fi sa te uiti la poze/filme din astea. Pozele sa zicem ca sunt mai acceptabile dar filme?

    Pomana? Ce e aia? Un spectacol barbar al lacomiei umane. Niste dobitoci care se indoapa/imbata discutand despre propriile probleme, mai zic o gluma si, din cand in cand, mai inchina in cinstea mortului ca „a fost baiat bun, fie-i tarana usoara.”

    Am auzit o replica tare: „La mort se vine ca asa trebuie, sa te impaci cu el inainte sa plece de pe lumea asta. Sa ii ierti greselile ca doar e om, si el sa poata sa ti le ierte pe ale tale” WTF? Idiotule, newsflash: E mort! Cum sa iti mai ierte pacate, cum sa te impaci cu el?

    „Romanii nu sint atrasi de inmormintari, nici un om nu este… Doar ca au reusit sa faca din ritual un spectacol grotesc. ”
    Si a gasit bucurie in asta. Am auzit oameni care dupa ce merg la inmormantarea unui om total necunoscut, sunt deprimati doua saptamani, si incep sa isi exprime durerea pentru decedat, si cat de dificila va fi viata fara el, si ca mai bine mureau ei decat el…. O fi la moda sa fi depresiv… Eu nu mai stiu…

    PS: Pun pariu ca la o inmormantare unde s-ar spune de la inceput ca nu se serveste alcool la inmormantare nu o sa mai vina atat de multi. Si daca mai scoti si mancarea din ecuatie o sa fie mortu singur. Pana si popa nu vine degeaba.

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: