Prima pagină > Realitatea > Pastele la romani

Pastele la romani

Romanul e credincios. Dumnezeu este prezent in orice face. Si in fericire: „ma ajutat dumnezeu” si in tristete „asta a fost voia domnului” si in suparare „tu-ti dumnezeii mati”…

Romanul e credincios. Cele zece porunci sunt tinute cu sfintenie. Nu se fura. Nu se omoara. Nu se ia numele domnului in desert, bla, bla, bla. (Si marmota invelea ciocolata in staniol, de fapt acum nu mai invelsete ca nenorocitii au renuntat la staniol. Sa facem greva pentru saracele marmote disponibilizate.)

Romanul e credincios. Sigur, cum zici tu. De fapt propozitia corecta e: romanul e un ateu care se crede credincios. Daca iei biblia si iei fiecare calitate a unui bun crestin, nu o sa gasesi prea multe care sa corespunda si romanului de rand. Romanul injura, fura, preacurveste si considera ca e normal. Ca asa se face. Am vazut oameni care se duc in fiecare duminica la slujba foarte evlaviosi, cerand iertarea pentru pacate. Si ei chiar considera ca nu pacatuiesc, si viseaza la rai. Pana si cel mai mare pacatos roman considera ca locul lui e in rai. Eu am spus de multe ori ca o sa ajung in rai imediat dupa ce ajunge si Lucifer sfant, si totusi am facut mai putine pacate decat „sfintii” care imi trec prin cale in fiecare zi.

In multe religii exista o carte sfanta care trebuie citita de fiecare credincios. In religia romanilor nu exista asa ceva, sau poate a ajuns Libertatea sau Compactul carti sfinte, cine mai stie. Eu sunt ateu si totusi am citit biblia. Recunosc ca doar de 4 ori dintre care de 4 ori versiunea prescurtata, versiunea full mi s-a parut prea groasa ca sa o citesc de mai mult de odata. Dar asa suntem noi ateii nu avem carti sfinte si de asta ne simtim frustrati si le citim pe toate ale celorlalte religii.

Oricum ar fi romanul, odata in an, de paste devine cel mai mare „credincios” dintre toti. Ma refer la „credinciosii” care merg sa „ia lumina”. Asa ca in fiecare an apare fiecare om cu mic cu mare pleaca in seara de inviere spre biserica. La coltul bisericii se intalneste cu grupul de prieteni mai apropiati, iar apoi pleaca cu toti prin multimea tot mai mare de „credinciosi” ca si ei, sa se intalneasca cu ceilalti prieteni. Intalniti cu toti se pun pe fumat, si pe glume, alea deocheate se spun cu voce inceata, sa nu auda dumnezeu. Dupa jumatate de ora de ras pe saturate, si de barfit la adresa marilor absenti ai grupului, pe seama ultimelor cuplari a cunoscutilor, se mai admira creatia domnului, mai ales cand trasaturile blugului strans scot in evidenta curbele create de dumnezeu (sau poate de satan, dar cine mai tine evidenta? ce-i frumos si lui dumnezeu ii place). Dupa jumate de ora de la intalnire, vine ora 12, ora cand vine lumina. Fiecare incepe sa il imbranceasca pe celalalte: „Se vede ceva? Vine?”. Dupa ce lungesc gaturile spre intrarea in biserica (noroc ca e biserica de cartier si vin multi oameni si nu trebuie sa intre in biserica: „Fato iti dai seama sa stai in biserica, sa te imbranceasca babele. Ca le-a apucat credinta cand le cauta moartea acasa”, „Da fato, ce dobitoace. Sa le ia dracu pe toate. Da-le-n pula mea ca vine lumina, si sa luam mai repede ca ma dor picioarele.” (discutie inregistrata cand ma lasam tarat la inviere). Dupa ce vine si randul lor sa „ia lumina”, si isi apind lumanarile, incep sa plece spre casa. Unul dintre ei incepe sa devina glumet, isi stinge lumanarea si o aprinde cu o bricheta ordinara, si altu incepe sa stinga lumanarile la cei pe care ii vede singuri, si cel cu lumanarea aprinsa cu bricheta apare binevoitor si le da el lumina. Ce gluma buna. Toti rad de se prapadesc. Apoi tipu cu lumanrea aprinsa cu bricheta o stinge si isi aprinde lumanarea de la unu care o aprinsese la biserica. Si toti pleaca fericiti spre casa. Ajung acasa, isi pun lumanarea intr-un pahar jegos, ca alea bune se murdaresc, si apoi pleaca grabit la prieteni ca sa inceapa o distractie pe cinste. „Frate, vine si curva aia de ******. Se fute usor boarfa. Poate ne scoatem si noi un futai in seara asta.” Si toti petrec, se duc acasa dimineata si se culca. Si cand se trezesc sunt cei mai curati mielusei ai domnului.

Asa vad eu tot pastele la romani. Poate ca cei pe care i-am prezentat mai sus sunt doar o suma a pacatelor romanilor, dar in 99% din romani se gaseste cel mai impur lucru din lume, se crede ca lumina de care vorbeste preotul e doar o flacara de la lumanare si nu un sentiment ce se poarta in suflet. Cel putin asta am inteles eu. Mi se pare logic, flacara de la lumanare e doar o flacara fara importanta, doar un simbol a ceva imaterial, dar in epoca moderna acel lucru imaterial a fost uitat si a fost confundat simbolul cu elementul simbolizat.

Dar pana la urma eu sunt ateu, ce stiu eu? Poate asta inseamna credinta. Daca exista un dumnezeu si astia ajung in rai, doamne trimite-ma in iad.

Categorii:Realitatea
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: