Arhiva

Archive for Mai 2008

Straini fara patrie

Mai 30, 2008 4 comentarii

In lumea intreaga totul e roz, la noi e negru. Intrebi pe cineva „cum e tara ta?” si ti se raspunde „e frumos, avem un desert imens, in care se vede un apus ireal, avem case traditionale din impletituri de ierburi inalte, avem animale salbatice…”. Tara lor e ireal de neprimitoare dar in fiecare lucru ei vad cate un lucru frumos. La noi e invers: ni se spune „aveti campii verzi, munti cu izvoare reci, mare” si noi raspundem: „da, dar peste tot e mizerie, oamenii sunt prosti, drumuri proaste, poluare, tigani…”

Asa rau a ajuns tara asta incat nu mai putem vedea partea frumoasa? Toti isi lauda tara, obiceiurile, toti se bucura ca sunt cetateni ai acelei tari, iar noi ne-am saturat ca suntem romani in Romania. Oricat de frumos ar fi, oricat de bine ar fi, noi tot o sa gasim nod in papura. Asa am ajuns, oameni fara patrie. Am ajuns sa ne simtim in tara noastra ca „intr-o gara” spre alte tari.

Categorii:Realitatea

Eurovision 2008

Mai 25, 2008 2 comentarii

Nu prea imi sta in fire sa ma leg de concursuri, dar parca prea tare e subiectul ca sa tac. Am stat si eu aseara pana tarziu sa rezolv niste chestii si cand am terminat era la televizor afisarea voturilor de la Eurovision. Curios din fire, sau poate doar constient de cat de amuzant poate sa fie, am ramas sa ma uit si eu, desi eram mort de somn.

Am auzit niste declaratii foarte optimiste ale reprezentatilor nostri care spuneau ca o sa castigam sigur („mergem sa castigam”) si care se considerau favoriti la titlu. Am avut o presimtire ca o sa ajungem pe „locul 1” de cand am vazut prestatia si melodia. Melodia am ascultat-o de doar doua ori, si niciodata pana la capat, e prea enervanta. E o melodie foarte slow, care ca ritm suna ok, doar ca o strica dualitatea lingvistica. Ei au avut 3 handicapuri majore cand au urcat pe scena:

  1. melodia slow. Publicului ii plac melodiile ritmate
  2. limba. trebuiau sa cante intr-o limba de circulatie internationala, si nu romana si italiana. (De ce pana mea ii mai pupam in cur pe italieni cand ei s-au dovedit niste frati ai lui Iosif pentru noi.
  3. fara show, nimic care sa atraga atentia.

Avand in vedere ca publicul voteaza aceste melodii, si publicul e incult muzical, cele care vor castiga sunt melodiile care vor soca, sau vor exercita o atractie nebanuita, sau cele a tarilor care au cele mai bune relatii diplomatice cu cei din jur. Noi am uitat ca suntem numiti tigani in toata europa si toti ne urasc, asa ca am uitat sa facem si show.

Prima jumatate a tarilor care au votat ne-a adus 1 punct. Cel mai mult am ajuns pe locul 12 ca sa terminam pe locul 20 (cred).

Am primit 12 puncte de la doua tari: Moldova si Spania. Moldova, exact ceea ce spuneam despre diplomatie. Nu sunt astia fratii nostri de peste Prut? Le dam locuri speciale in facultati, burse de studiu, facilitati de sedere, curent gratis, si ei sa nu ne dea si noua 12 puncte? Ar fi fost penibil, desi au fost ani in care s-a mai intamplat. Spania. Traiasca capsunarii. Cum altfel sa nu ne dea noua puncte? „Ne dati punctele sau va mancam capsunile. ce capsuna mea.” In rest… cateva rasariri razlete de puncte.

Si la anul iar o sa fim „printre favoriti”. Si la anu iar nu o sa facem show. Si la anu o sa ne distrugem diplomatia si cu mai multe tari. Si la anu iar o sa trimitem o melodie fara nici un pic de lipici. Si iar o sa luam locul intai… de la coada.

PS: la cat de mult ne place noua sa dam copy&paste, pun pariu ca la anu o sa venim si noi cu o vioara si o patina.

Simplu vs Complicat

Mai 23, 2008 1 comentariu

Incep sa-mi dau seama ca am un talent incredibil sa complic lucruri simple pana la stadiu de puzzle-uri mortale. Incep sa vad un lucru si inainte de a realiza ca exista ii maresc dimensiunile, si incep sa ma uit cu lupa dupa crapaturi, ii studiez mecanismele interioare sau incerc sa i le ghicesc. Si un simplu obiect devine un mecanism infricosator, un loc unde fiecare particula e importanta pentru functionarea intregului, unde fiecare particula e in pericol sa se prabuseasca, si cu fiecare sa se prabuseasca intregul.

Tot ceea ce e simplu poate sa fie si complicat. Eu vad totul cat mai complicat, altii il vad doar simplu. Cine are de castigat? Probabil cei care vad totul mai simplu, au ocazia sa vada partea plina a paharului, poate ei sunt mai fericiti. Sau poate doar traiesc mai intens, totul e o surpriza pentru ei, niciodata nu vor sti ce se va intampla inaite de a se intampla. Tristetea e mare, dejamagirea imensa, fericirea cu adevarat puternica. Cei care vad totul complicat au tendinta sa faca previziuni, sa vada in viitor, si fiecare sentiment va fi deja vizualizat ca posibilitate. Cand traiesti totul inainte de a se intampla, nu traiesti niciodata cu adevart, ci doar doua mici sentimente efemere: unul legat de vederea a ceea ce se va intampla, iar al doilea legat de vederea a ceea ce ai prezis deja. Daca vezi totul risti sa nu fi niciodata trist sau fericit, ci doar undeva intre ele. Ce e mai bine sa traiesti totul intens si sa risti sa suferi lovituri puternice, sau sa traiesti intr-o melancolie eterna dar sa nu risti niciodat sa primesti mai mult?

Categorii:Thoughts

Pauze de reclame 2

Categorii:Fun

Dumnezeu

Mai 19, 2008 2 comentarii

Nu stiu daca exista sau nu un dumnezeu. De fapt mi se pare imposibil sa nu existe un dumnezeu, diferenta e ce tip de dumnezeu, o persoana atotputernica, un tata protector, sau doar o acumulare de energie care a pus totul in miscare si care tine totul in miscare pana ce se va consuma toata doar pentru a forma o alta energie creatoare. Eu tind sa cred ca e vorba de acea energie, mi se pare inutil ca aceasta forta sa aiba nevoie de o constiinta proprie, asa ca nu prea cred in dumnezeul-persoana. Aceasta energie a ajuns sa se raspandeasca si sa formeze tot ceea ce a fost creat vreodata. Acesta este materia care ne formeaza si energia pe care o numim viata.

Acesta este dumnezeul in care cred, o forta care nu are nevoie de rai ca sa ii rasplateasca pe cei care i-au ascultat legile, si iad pentru a-i pedepsii pe cei care nu le-au respectat, fiindca orice am face, legile sale ne sunt adanc tiparite in minte, in carne, in suflet. Un dumnezeu care nu e o persoana atotputernica, nu e o persoana care sta in cer ci doar o energie care este in fiecare dintre noi si in tot ceea ce ne inconjoara. Un organism unde fiecare univers, galaxie, planeta, fiinta, nu e decat o celula, in marele intreg.

Ok, stiu ca toti credinciosii o sa zica ca e blasfemitor, dar eu cred ca fiecare dintre noi e o parte din dumnezeu. Si nu ar trebuii sa ne gandim la iad si la rai, ci doar la ce putem face incat sa folosim aceasta putere care ne-a fost data cat mai bine.

Nu cred ca te ajuta cu nimic daca crezi intr-un dumnezeu, dar uiti sa crezi in tine. Nu cred ca e bine sa te temi de iad dar sa nu te temi sa-ti irosesti viata. Daca dumnezeu ti-a dat viata cu un scop, chiar crezi ca acest scop e sa te ascunzi in spatele unor icoane si vorbe „sfinte”?

The ultimate weapon

„Omule este singura fiinta destul de inteligenta incat sa nu poata fi distrusa de nimeni, dar atat de proasta incat sa se omoare singura.”

De mii de ani omul a incercat sa dezvolte o arma suprema care sa ii asigure suprematia in fata celorlalti. De aici razboiele pentru pace. Ironic nu? incepi un razboi ca sa obti o pace aparenta, sub care se ascunde un viitor razboi pentru eliberare. Iar pacea e instaurata doar cand ajunge la putere acea putere care nu asigura o viata mai buna pentru propriul popor ci asigura doar niste beneficii pentru cei care au „ajutat” la impunerea pacii.

Au fost dezvoltate arme care pot omora mii de oameni in cateva secunde. Altele care omoara milioane de oameni intr-o fractiune de secunda. Altele care omoara milioane de oameni in cateva zile. Arme, arme, si iar arme, toate pentru acelasi scop, difera doar cati omoara odata, in cat timp, si cine apasa tragaciul.

Armele astea sunt mici copii pe langa cea mai mortala arma din lume. Partea interesanta e ca aceasta arma nu e o arma ci doar o chestie facuta sa imbunatateasca viata oamenilor din jur. Un obiect care a depasit orice arma de distrugere in masa facuta vreodata, omorand si schingiuind atat de multi oameni incat rivalizeaza cu numarul victimelor din razboiele mondiale

Omoara in medie 3000 de persoane pe zi. Un calcul simplu ne spune ca anual mor 1095000 de oameni in urma acestei „arme”. Ghiceste cineva despre ce „arma” e vorba? un indiciu: are 4 roti si se numeste autovehicul. Aproximativ 3% din accidentele de circulatie din lume se soldeaza cu decese. Ceea ce indica un numar impresionat de victime ale accidentelor rutiere.

Si ce e mai grav, e ca aceasta „arma” se vinde oricui vrea…

 

Categorii:Realitatea

Nedumerire

Mai 14, 2008 2 comentarii

De ceva vreme blogul meu a inceput sa fie atacat de mai multi binevoitori, care nu gasesc sa ma atace decat pe 3 fronturi:

  1. greseli de ortografie (ei le spun greseli de gramatica. Inca nu au invatat ca ortografia e cea care se ocupa cu scrierea corecta a cuvintelor intr-o limba. gramatica e aia care se ocupa cu schimbarea formei cuvintelor si imbinarea lor in propozitie).
  2. Ghid de cumparare a unei chitari, asta e categorie separata. Articolul asta l-am scris fiindca nu exista un alt articol la fel (si din cate vad nici acum nu exista). Existau doar sfaturi imprastiate, de fapt doar opinii personale ale unor chitaristi. Am mai vazut cateva chestii de genu asta dar doar in carti de chitara, ca, capitol introductiv. A fost acolo destul de mult timp fara sa fie contestat. Dar de la un moment dat, nu stiu de ce, inca incerc sa-mi dau seama, a inceput sa fie atacat din toate partile de oameni care se considera mari chitaristi dar fac greseli idioate chiar si pentru un incepator, sau care ataca porpozitii scoase din context.
  3. teme de ateism. In care fiecare incearca sa arate ca el e mai ateu ca restu. Ok, aici eu sunt de vina i-am intaratat spunandu-le ca sunt „atei de curent de moda”. Se pare ca asta nu atrage multe voturi.

Mai sunt si alte fronturi pe care sunt atacat, dar acolo sunt atacate ideiile mele in mod inteligent (exceptie perechea daniel-blueeyes, care incearcau si ei ca doi indragostiti sa se apere unul pe celalalte, dar ei, acum dupa ce m-am trezit sunt chiar simpatici. E asa romantic, si un romantic ca mine nu paote sa zica nimic de un asemenea gest cavaleresc).

Despre astea nu ma leg, vorbesc doar de acele atacuri care sunt facute intentionat ca sa ma discrediteze, desi nu reusesc decat sa ma enerveze. Greselile mele sunt destul de putine incat sa nu faca cititorul sa pelece rapid, si oricum cum am mai spus blogul asta e facut sa fie citit doar de mine. Am mult mai multi vizitatori decat visam vreodata. La inceput, cand aveam 6 utilizatori pe zi, ma intrebam cum au ajuns aici. (Acum mi-am dat seama ca cauta „par in cur”. Cum facea google-ul legatura intre aceasta fraza si blogul meu e inca o enigma). Ca se leaga de gramatica mea, inteleg. Sunt greselile mele si mi le asum. Ma enerveaza ca sunt tintite exact pentru a ma enerva/defaima. Inteleg ca intri pe blogul cuiva si ii zici ca „ai gresit frate”, dar ii zici si ceva despre ideiile din post, ca doar nu ai intrat aici doar ca sa vanezi gresei. Daca sunt multe greseli iesi dupa prima propozitie, nu ramai sa citesti pana la final. Si daca te deranjeaza atat de mult stilul de scris, scri comentul care sa spuna ca sunt multe greseli, dar nu te mai intorci apoi niciodata. Nu cum fac amicii mei, care pun un comment referitor la greseli si dupa doua ore revin sa imi raspunda la comment, declarand si ca greselile mele de gramatica eclipseaza tot ce am scris. Si atunci de ce ai venit? Sa te certi cu mine? E cam clar.

Al doilea lucru care ma enerveaza e ca imi sunt scoase din context vorbele si sunt disecate ca fiind gresite. Dobitocilor, orice lucru care e scos din context e gresit. Daca spun cuvantul „extraterestru” nu inseamna ca cred in extraterestri, mai ales cand acest cuvant a fost scos din propozitia „nu cred ca exista nici un extraterestru”. Observati logica.

Am observat ca toate aceste atacuri au aparut brusc cum am scris articolul Ateu in Romania, unde am atacat toti satanistii care se cred atei doar pentru ca suna mai bine, sau credinciosii care spun ca sunt atei doar ca sa nu se simta vinovati sau care cred ca a fi ateu e la moda.

Categorii:Scrisori