Prima pagină > File de jurnal, Thoughts > My world, my game, my rules

My world, my game, my rules

De la o vreme am devein irascibil, nervos, poate violent in exprimare. Nu stiu de unde au venit toate astea. Poate totul provine de la toate mizeriile pe care le-am indurat si pe care le-am pastrat in suflet fara sa le uit. Nu stiu. Poate gresesc cand sunt asa, de fapt sigur fac greseli in starea asta. E imposibil sa nu spun ceva care sa raneasca. Spun lucruri pe care candva nu as fi vrut sa le spun, spun lucruri pe care le-am gandit de atatea ori dar doar acum au avut puterea sa razbata din adancul sufletului meu, asta daca mai am unul… Mie cel putin nu mi se pare ca nu spun un adevar, cel putin adevarul pe care il vad eu, dar adevarul nu e facut pentru urechile omului, oamenii nu s-au nascut ca sa spuna sau sa auda adevarul. Dar mie nu-mi mai pasa. Am inceput sa scap de toate lanturile care incatuseaza calea dintre minte si glas. Poate nu e cel mai inteligent lucru pe care sa il fac, poate e cel mai idiot lucru, dar de ce sa nu fac asta?

Toti spun ca imi vad sufletul, ca ma cunosc, ca stiu ce gandesc, ca stiu ce fac, ca ma iubesc pentru ceea ce sunt, dar sa-i vad acum. Acesta sunt eu, acesta am fost ani la randul, in gandurile mele, adanc ascuns in spatele protilor inchise de atatea legi nescrise: trebuie sa fi asa, trebuie sa faci asta. Am ascultat atata timp de legile astea, si la ce m-a ajutat? Sunt eu mai bun cu ceilalti? Desigur. Sunt ei mai buni cu mine? Nu, dimpotriva, daca respecti regulile esti idiotul care respecta regulile, nimeni nu te vede bine, toti triseaza, iar tu nu vei fi decat pierzatorul care crede ca e bun si ultimul loc daca atata valorezi, idiotul care va sta pe ultimul loc si va crede ca ala e locul lui, locul pe care il merita, pe cand altii ajung sus nerespectand nici o regula si vor avea pretentia sa se creada superiori. De acum eu sunt cel care face regulile. Daca vreti sa fiti langa mine respectati ori legile pe care le-am respectat si eu atat timp, ori respectati regulile mele. Una din doua, nu imi pasa care. De restu nu am nevoie. Nu mai am nevoie de nimeni… Nu am avut nevoie niciodata de nimeni. Mai bine sa nu-mi pese si sa fiu fericit decat sa-mi pese si sa sufar.

  1. Mai 14, 2008 la 1:59 am

    Regulile încătuşează omul. În momentul în care ele pornesc din principiile tale de viaţă totul se schimbă.
    Cred că toţi avem perioade în care le urîm şi perioade în care ne supunem la ele. Ideal este să le înţelegem sensul şi rostul.

    A fi corect nu înseamnă a arăta asta ci a o simţi pe propria piele. Dacă vei trăi pentru lume nu vei fi niciodată fericit, dacă vei trăi pentru tine îţi va lipsi ceva, vei căuta mereu acel ceva. Nu avem cum să ne calmăm, să acceptăm totul şi să ne oprim din mers. Panta rhei.

  2. Diana
    Iunie 22, 2008 la 2:41 am

    Avem in noi portiuni de gradini, jungla si desert. Sunt insa teribil de amestecate.

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: