Prima pagină > File de jurnal, Thoughts > Die young or live forever

Die young or live forever

De ceva timp, vreo 10 ani, cea mai mare spaima a mea e sa ajung doar o licarire pe radar, un punct care apare, clipeste pentru o fractiune de secunda si apoi se stinge, fara a afecta cu nimic viata din jur, fara a lasa o amintire in mintea nimanui. Poate am un complex de superioritate dar mi se pare aiurea sa traiesti o viata intreaga doar ca sa te pierzi in uitare. Unii ar putea sa spuna ca e de ajuns sa lasi in urma ta o familie fericita, sau care doar crede ca e fericita, oricum o familie unita care sa te recunoasca ca un element definitoriu in formarea si modelarea ei. Poate ca e de ajuns, sau cel putin e de ajuns pentru ei, dar pentru mine nu vreau sa fie de ajuns, am nevoie sa nu fie de ajuns doar asta, trebuie sa nu fie de ajuns, sper asta. Copiii si rudele te tin minte in special doar pentru ca exista un grad de rudenie intre voi, si cat o sa te tina minte? copiii o sa isi aduca aminte de tine cand le e greu si ar avea nevoie de ajutorul/sfatul tau, si in momentele de bucurie petrecute in familie. Nepotii o sa isi aduca aminte ca parca aveau un bunic odata, probabil cand o sa isi vada si ei nepotii. Dar la un moment dat, la acest nivel, totul se uita. Exista intotdeauna o limita. Nu am reusit sa imi cunosc un bunic, asta se treduce ca stiu ca exista dar mi aduc aminte, de fapt ii amitnesc ca pe niste definitii, atat, definitia de bunic din partea mamei, teoretic trebuie sa am, dar asta nu inseamna ca definitia se leaga de o persoana, ci e doar o definitie de dictionar.

Eu prefer sa fiu comemorat pentru ceva ce am facut, ca am facut un bine unui om, unui numar mai mic sau mai mare de oameni. Sa devin cunoscut in istorie, si daca nu in istoria mare macar ca nota de subsol intr-o istorie mai mica. 

Uneori ma gandesc ca decat sa ai o viata goala, fara o insemnatate mai bine nu te nasti, sau cel putin ori sa ai curajul sa nu iti pierzi timpul cu o viata fara rost de valoare, ori sa se abata spre tine gratia divina si sa nu fi nevoit sa vezi cum toate sansele tale de a vedea lumina vesniciei dispar rand pe rand…

  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: