Happy endings

Nu conteaza de ce scriu acest post. De-a lungul timpului s-au adunat atat de multe amintiri, care, oricat de mult as dori sa neg asta, m-au facut sa ma schimb, poate nu destul incat sa vada ceilalti, dar destul de mult incat fiecare gand imi trece prin filtrul acestora.

Cand eram mic visam ca o sa traiesc pentru totdeauna, imi era frica de moarte si speram sa nu ma loveasca niciodata. Apoi am inceput sa ma gandesc la moarte ca o scapare, un fel de happy ending care sa ma scape de griji. Nu ma gandeam la moarte ca la un act voit care sa termine cu toate grijile, ci la o incheiere a unei vieti care „a contat”. Totdeauna am sperat ca o sa contez pentru cineva/ceva…. asta a fost tot ce m-a tinut sa merg inainte.

Ultimii doi ani mi-au schimbat perceptia despre acest subiect. Primul a fost oarecum distrugator si m-a facut sa ma gandesc ca fiecare lucru are un sfarsit, ca totul in jur se sfarseste in durere. Apoi ultimul an, mi-a aratat destul de multe lucruri care mi-au intarit aceasta convingere. Totul are un sfarsit, iar o fiinta vie are un sfarsit si mai tragic… Viata fiecarei fiinte este un drum periculos, o plimbare in noapte intr-o masina fara faruri prin serpentine. Un drum in care doar instinctele te salveaza. Nu poti sa vezi unde trebuie sa faci stanga sau dreapta si unde sa mergi inainte, trebuie doar sa te bazezi pe instincte si ratiune si sa speri ca ai luat decizia cea buna. Partea buna e ca unele din aceste greseli nu te arunca in prapastii adanci si poti sa revi pe drumul cel bun. Dar celalalte… o decizie de o secunda… si totul s-a sfarsit, sau o decizie de o secunda si incepe durerea, uneori destul de simpla, alteori inceputul sfarsitului.

O decizie de o secunda: ai ales sa urci in masina/avionul care nu va mai ajunge la destinatie; ai ales sa mergi intr-un loc unde te intersectezi cu un om ce raspandeste cine stie ce boala, ai ales sa aprinzi acea prima tigara, ai ales sa bei acel prim pahar, apoi pe restul, ai ales sa iti injectezi/prizezi acea substanta, ai ales sa lucrezi in acel mediu, ai ales sa nu te duci la doctor pentru orice simptom care ti se pare minor… Atatea alegeri… unele te vor deranja pentru moment, altele pe parcursul vietii, altele iti vor aduce moartea…

Totul duce spre moarte. Orice decizie ai lua, in final, tot acolo ajungi.

Vrei sa iti ghicesc viitorul? Vei muri. Nu stiu cand, azi, maine, poimaine, peste o luna, un an, zece ani, o suta de ani… Nu stiu si nu conteaza. Asta e viitorul tau. Cum o sa mori? Ai 50% sa mori dintr-o cauza ce tine de sistemul circulator ( 25% boala ischemica cardiaca si infarct cerebral), 20% o tumora, 7% boli digestive, 6% boli ale aparatului respirator, 3% sanse sa mori intr-un accident. O statistice sumbra… o statistica a durerii. Tot ce poti sa speri ca o sa mori in somn sau ca o sa mori fara sa suferi.

Si totusi in ultimul an s-a petrecut ceva ce mi-a schimbat perceptia despre viata. Am vazut multi, prea multi oameni care treceau prin iad doar ca sa mai ramana in viata macar pentru cateva zile in plus. Asta m-a facut sa ma intreb de ce se chinuie atata. Stiu ca majoritatea se mint singuri ca o sa supravetuiasca si ignora toate semnele care le dovedesc contrariu, stiu si ca din acei putini care citesc aceste semne si isi dau seama ca o sa moara majoritatea sunt niste idioti care cred ca au trait o viata frumoasa desi nu pot sa isi aduca aminte nici un moment care sa fie fericit, ci doar niste momente penibile prin imposibilitatea lor de a fi numite, macar, farame de fericire, dar exista posibilitatea sa existe putini care vad dincolo de ceea ce vad eu, care desi stiu ca o sa moara, si nu o sa mai fie vreodata fericiti, sau macar ca o sa se simta acceptabil, vad ceva la viata care o fac sa merite traita, vad ceva care fac ca acele putine clipe de durere sa merite acele clipe de iad care au ajutat la castigarea lor. Poate ei stiu ceva ce noi nu stim… De fapt ce-mi pasa de restu? Tot ce conteaza e ca poate ei stiu ceva ce nu stiu EU, poate ochii lor vad dincolo de ce pot sa vada ochii MEI, poate merita sa caut acel lucru, poate merita sa sper ca exista acel ceva ce face tot iadul sa merite…

Poate exista si happy endinguri doar ca suntem prea prosti ca sa le vedem… poate vedem doar poarta raiului si o confundam cu iadul…

  1. gigel
    Septembrie 22, 2008 la 5:30 pm

    Vrei sa iti ghicesc viitorul? Vei muri!
    Tare sintagma, sper ca e a ta dintr-un exces de zel. Imi place cum gandesti, scrii, despre ce esti preocupat. Spor la viata!

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: