Arhiva

Archive for Octombrie 2008

Jos aplaudacii!!!

Octombrie 29, 2008 4 comentarii

Am reusit, in una din zilele trecute, sa reusesc sa ajung acasa mai devreme decat de obicei, si, obisnuit sa adorm mai tarziu, am inceput sa butonez telecomanda de la televizor. Am butonat intai pe National Geografic si pe Discovery poate dau de ceva interesant, apoi am trecut pe programele muzicale ca mai apoi sa incep sa caut alte programe. Cum nu mai stiam sigur pe ce canal e fiecar post le-am luat in ordine descrescatoare. Am trecut peste OTV si am vazut ca telenovela Elodia a ajuns la un veritabil episod 260, sunt curios ce au discutat oamenii astia in fiecare din cele 260 de seri (atunci), ca la un calcul simplu, se ajunge la vreo 2000 de ore de discutii aprinse. Ok, nu sunt destul de curios asa ca nu o sa incerc sa ma uit la vreun episod. Am alte lucruri mai bune de facut… de fapt nu gasesc nici un lucru despre care as putea spune ca as prefera sa ma uit la elodia decat sa il fac. Mi se sufla in ceafa „sa mori” … ma gandesc adanc timp de 0,3 nanosecunde si decid: „Ramanem la nu exista nici un lucru despre care as putea spune ca as prefera sa ma uit la elodia decat sa il fac”.

Intr-un final am ajuns pe HBO. Acolo, in stilul „pupai pe americani in fund si fa si tu ca ei” era un show de stand-up comedy romanesc „HBO exclusive”. Cateva glume bunute m-au facut sa stau si sa mai zabovesc putin. Printre multele glume fara gust si trase de par, printre incercarile nu prea talentate ale tipului cu microfon si printre putinele glume bunicele desi cam nenaturale, am vazut cateva scene destul de interesante. Ca si la americani, se arata si publicul. Publicul… ca publicul: un tip costeliv care se rostogolea pe jos la fiecare gluma obscena, cativa care zambesc din politete, si cativa care aratau mai crispati decat bolnavii de constipatie cronica. Ceea ce era tare la ei e ca desi era clar ca erau foarte deranjati de show din fata lor, aplaudau ca si cum pe scena era cel mai tare actor din toate timpurile (adica Al Pacino).

De ce simteau sa aplaude ceva ce nu merita? De ce aplaudau o persoana care nu merita? De ce sa incurajezi un om sa faca ceva la care e penibil? Multe intrebari pe tema aceasta. E ilogica imaginea. Daca nu iti place nu aplauzi. Nu e asa? Eu asa stiam. Si totusi ei aplaudau. Si raspunsul la intrebarea „De ce?” e chiar simplu. Asa e peste tot. Daca cineva face ceva pe o ridicatura ce seamana cu o scena, il aplaudam. Nu conteaza ca a fost bun sau prost, noi aplaudam „Ca asa trebuie”.

Am auzit prezentari penibile care se terminau cu aplauze. „Merita pentru efort!” De ce? Daca nu se pricepe de ce sa primeasca un premiu, care i s-ar cuveni cuiva care s-a chinuit sa faca ceva de calitate?

Categorii:Thoughts Etichete:,

Mila si compasiune

Octombrie 21, 2008 1 comentariu

Viata e singura boala fara un tratament care macar sa ii amelioreze efectele neplacute.

Despre cat de grea e viata nu e nevoie sa scriu, fiecare stie in modul sau cat de grea sau de usoara e viata. Ma indoiesc ca exista un om care sa spuna ca viata altora e mai grea si chiar sa creada asta. Suntem egoisti. Asa ne-am nascut, oricat de grea e viata altora, nu putem sa ii vedem decat ca pe o proiectie a vietii noastre. E grea viata lor, dar a noastra e mai grea fiindca o traim noi si nu altii. Putem sa zicem ca e grea viata lor dar cand avem un necaz, nu conteaza ca e un fleac pentru altii, pentru noi devine cel mai greu moment din lume. Nu zic ca e gresit asa, ci e chiar cea mai corecta cale. Suntem programati sa ne fie mila de noi, sa ne compatimim numai pe noi. Oricat am zice „saracul om” si am arata spre altul, de fapt ne aratam pe noi si ne e mila de noi. Ne e mila de acea persoana doar fiindca o vedem ca pe o proiectie a noastra. Ne e mila de noi daca am fi in locul acelei persoane. Nu suntem capabili sa vedem realitatea, ne vedem pe noi in toti cei din jur, si daca unul dintre acestia e intr-o situatie care pentru noi ar fi dificila, simtim mila pentru ei.

De cate ori nu ai trecut pe langa cineva care nu avea un picior, si ai simtit ca ti-e mila de incapacitatea lui de a alerga, de a merge fara carjele sale, de a sari? De fiecare data nu ai putut sa vezi decat handicapul lui, acea persoana a fost redusa la un handicap pe care tu nu ai fi putut sa il suporti, un handicap care, adaugat la problemele tale din acele momente, ar face ca viata ta sa para insuportabila. Ai incercat vreodata sa vezi si mai departe? Poate acea persoana nu considera ca acel handicap e problema ei cea mai mare. Poate nici inainte nu alerga, nici inainte nu mergea, poate s-a nascut cu o problema care il impiedica sa alerge, poate a uitat, poate nici nu a stiut cum e sa alergi, sa mergi fara ajutorul unor carje. Poate problemele din jurul sau sunt ca si ale tale. Poate ca e cea mai fericita persoana din lume. Poate viata ei a devenit mult mai buna, paradoxal, de cand a ramas fara picior.

 Nu stiu cum am ajuns sa cred ca mila si compasiunea sunt doar niste sentimente egoiste. Niste sentimente simtite pentru sine dar proiectate inspre ceilalti. Dar e cea mai logica teorie.

„Briliantul” Mutu ???

Octombrie 17, 2008 8 comentarii

BRILIANT, briliante, s.n. 1. Diamant slefuit in dubla piramida cu numeroase fatete pentru accentuarea reflexului luminii, folosit ca piatra pretioasa, montat in bijuterii. 2. Numele celui mai mic corp de litera tipografica. [Pr.: -li-ant] – Din fr. brillant, rus. brilánt.

MUT s., adj. v. 1) perosna care nu poate vorbi, incapabil de vorbire. 2) cretin, idiot, imbecil, tampit.

Definitia a doua am folosit-o doar pentru ca imi place cea de-a doua semnificatie a cuvantului mut. 😀

Nu stiu altii cum suntm, dar eu, cand ma gandesc la nationala Romaniei ma gandesc la 11 idioti care alearga dupa o mingie doar,doar o intra in poarta adversa. Stiu ca nu suna foarte patriotic, si suna exact ca a unui om caruia nu-i place fotbalul. Oarecum e adevarat, nu sunt fan al niciunei echipe (zilele cand tineam cu x s-au dus cand incepuse sa conteze mai mult proprietarul decat jocul), si nici nu ma uit excesiv la meciuri. Nu pot spune nici ca am vazut prea multe meciuri, dar am vazut destul de multe ca sa-mi formez o parere despre fotbalul romanesc.

La noi nu exista o echipa ci doar cateva vedete. Nu Romania joaca cu franta ci Echipa lui Mutu si a Lui Chivu. Ca antrenor avem un tip care are theme song propriu („piti, piti lasa-ne”). Banel stie doar sa alerge, si baieti mai mari nu-i dau mingia si lui ca stiu ca o sa o piarda sau o sa alerge afara din teren. Toti joaca obosit, si parca ar vrea sa scape de mingie mai degraba decat sa faca ceva cu ea.

Pe langa dezamagirile din teren mai e o chestie enervanta la fotbalul actual. Se face fotbal doar pentru bani, si asta se vede. Jucatori nu mai sunt atleti ci doar comercianti ce vor sa se vanda cat mai scump. Jucatorii fumeaza mai mult decat un sinucigas ce s-a hotarat sa faca cancer la plamani, si apoi ne intrebam de ce joaca asa obositi. Ies in cluburi si isi petrec noaptea cu puicute moarte dupa fotbalisti, si apoi pe teren se feresc de mingie.

Apoi mai e cazul Mutu. Acel fotbalist care se avea bine cu surorile Coca si Ina 😉 . „Briliantul” Mutu. Cum dracu straluceste asta? Ce are in comun cu un briliant?? Jucatori mai buni decat el sunt cateva mii care nu sunt supranumiti „Briliantul”. Pe plan fotbalistic o fi bun dar nu exceleaza. Avere… nu are. Are datorii la Chelsea mai mult decat avere. Daca il iei si il intorci pe toate fetele nu scoti nimic exceptional din el. A ajuns mare ca promitea multe, apoi a incetat sa promita si a inceput sa apara pe la toate televiziunile cu extravaganta sa: telefon de 20 de mii de dolari sau euro, nu conteaza, si multe altele. Apoi ajunge un drogat, criticat 2 saptamani si apoi toti se intorc milosi la el „saracu Mutu”. Deci… Per total… Media romaneasca l-a facut un model pentru toti pustii de prin tara. Si ce invata de la el?? Sa umble cu multe femei? Sa chelutiasca toti banii pe nimicuri stralucitoare? Sa se drogheze? Sa isi vanda sufletul pentru bani?

Orice ati spune, e un exeplu negativ nu unul pozitiv. Avem zeci de oameni valorosi prin tara. Si de ei cand auzim la televizor? Cand sunt pe moarte?

Categorii:Realitatea

Crima si Pedeapsa

Octombrie 14, 2008 1 comentariu

Cel mai mare dar pe care l-a primit omul e capacitatea lui de a uita, de a trece peste orice. De fapt de a trece peste orice lucru care nu e destul de puternic incat sa il omoare. Cel mai mare blestem aruncat asupra omului este acela de a avea constiinta.

Ce trebuie sa fac sa scap de constiinta? Ce trebuie sa fac sa uit chiar si ce nu pot sa uit?

Cateodata ma rog sa uit cu totul ultimii 8 ani din viata mea, ar fi mai usor, mai usor sa trec peste, mai usor sa merg mai departe. Dar merita sa-mi curat constiinta cu pretul acestor ani? Atatia ani in care am trait, am murit, am inviat si am mers mai departe. Am reusit sa trec cu greu peste multe incercari si totusi acum m-am impotmolit. Ce s-a schimbat, de atunci am reusit sa merg mai departe si acum nu mai pot? Atunci era vorba de mine, acum e vorba de altcineva. Atunci era vorba de viata mea, acum e vorba de viata altcuiva. Atunci era greseala mea, dar puteam sa dau vina pe altii, acum e greseala mea si nu mai pot da vina decat pe mine. Atunci era vorba de o greseala care imi schimba viata, acum e vorba de o greseala care… care a luat o viata… Acum nu pot sa a gandesc decat ca sunt un criminal, ca aveam puterea sa salvez o viata si am intors privirea. Atunci parea o miscare normala, acum… pare o miscare criminala. Atunci mai puteam sa ma salvez, acum totul s-a schimbat definitiv… acum am ajuns mai presus de egoism. Daca inainte as fi vrut sa intorc timpul, acum nu vreau decat sa uit… sa ma fac ca totul nu e decat un vis… Sunt gata sa renunt la mare parte din mine, la tot ceea ce m-a schimbat in ultimii 8 ani… totul doar pentru linistea mea sufleteasca.

Dar nu pot sa fac asta, mi-e imposibil, si acum nu pot sa ma gandesc decat ca tot ce am crezut pana acum, sta atarnat intr-un fir de ata… Acum mi se par atat de multe lucruri atat de fara rost, aceleasi lucruri care pana acum erau scopul meu in viata. Vreau sa schimb atat de multe, dar mi-e frica… mi-e frica sa nu fie doar o incercare de a ma autopedepsii. Partea proasta e ca vreau, ca merit sa fiu pedepsit… Dar ce rost ar avea?

Imi pare rau, tucule…

Categorii:File de jurnal