Acasă > File de jurnal > Crima si Pedeapsa

Crima si Pedeapsa

Cel mai mare dar pe care l-a primit omul e capacitatea lui de a uita, de a trece peste orice. De fapt de a trece peste orice lucru care nu e destul de puternic incat sa il omoare. Cel mai mare blestem aruncat asupra omului este acela de a avea constiinta.

Ce trebuie sa fac sa scap de constiinta? Ce trebuie sa fac sa uit chiar si ce nu pot sa uit?

Cateodata ma rog sa uit cu totul ultimii 8 ani din viata mea, ar fi mai usor, mai usor sa trec peste, mai usor sa merg mai departe. Dar merita sa-mi curat constiinta cu pretul acestor ani? Atatia ani in care am trait, am murit, am inviat si am mers mai departe. Am reusit sa trec cu greu peste multe incercari si totusi acum m-am impotmolit. Ce s-a schimbat, de atunci am reusit sa merg mai departe si acum nu mai pot? Atunci era vorba de mine, acum e vorba de altcineva. Atunci era vorba de viata mea, acum e vorba de viata altcuiva. Atunci era greseala mea, dar puteam sa dau vina pe altii, acum e greseala mea si nu mai pot da vina decat pe mine. Atunci era vorba de o greseala care imi schimba viata, acum e vorba de o greseala care… care a luat o viata… Acum nu pot sa a gandesc decat ca sunt un criminal, ca aveam puterea sa salvez o viata si am intors privirea. Atunci parea o miscare normala, acum… pare o miscare criminala. Atunci mai puteam sa ma salvez, acum totul s-a schimbat definitiv… acum am ajuns mai presus de egoism. Daca inainte as fi vrut sa intorc timpul, acum nu vreau decat sa uit… sa ma fac ca totul nu e decat un vis… Sunt gata sa renunt la mare parte din mine, la tot ceea ce m-a schimbat in ultimii 8 ani… totul doar pentru linistea mea sufleteasca.

Dar nu pot sa fac asta, mi-e imposibil, si acum nu pot sa ma gandesc decat ca tot ce am crezut pana acum, sta atarnat intr-un fir de ata… Acum mi se par atat de multe lucruri atat de fara rost, aceleasi lucruri care pana acum erau scopul meu in viata. Vreau sa schimb atat de multe, dar mi-e frica… mi-e frica sa nu fie doar o incercare de a ma autopedepsii. Partea proasta e ca vreau, ca merit sa fiu pedepsit… Dar ce rost ar avea?

Imi pare rau, tucule…

Categorii:File de jurnal
  1. vizitatorul
    Octombrie 18, 2008 la 10:19 pm

    Cred ca simplul fapt ca scrii aceste randuri e o mare schimbare fata de acim 8 ani. Poate ca si greseala asta a ta te-a adus aici. Faptul ca cineva iti citeste blogul si se bucura ca i-ai pus gandurile pe hartie, i le-ai explicat fara ca el sa se mai oboseasca poate fi un motiv de ajuns ca sa apuci si ziua de maine… Si poate si pentru el va fi un motiv sa se trezeasca dimineata. „Cineva e ca mine.”😦

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: