Archive

Archive for Aprilie 2009

HDD

Aprilie 30, 2009 2 comentarii

[HDD= hard disk drive]

Mi-am gasit harddiskul din generala/liceu. 3,2 GB. Cat de mare era pe atunci… Cat de mult insemna 3GB cand ceilalti aveau 2,1GB. Instalam windowsul 98, si mai aveam loc si de programe si cateva  jocuri la moda. Pe vremea aia visam la 1TB, ca la ceva imposibil si inutil: „Ce sa faci cu 1 Tera? Pui toate programele din lume si mai iti ramane si spatiu.”. Tin minte ca aduceam un joc pe 3-4 diskete (din alea de 1,44). Acum 3 GB are memoria ram la un laptop mai bunicel, windowsul ocupa 7GB cand e abia instalat (98-ul ocupa 500MB dupa 1 an de utilizare). Hardiskurile la laptopuri sunt de 250GB, iar la desktopuri nu cred ca are rost sa vorbim in GB, ci mai degraba in TB (0,5- 1TB). Un joc aparut mai recent de anu trecut nu scade sub 4-5GB. Iar acum jocurile vin pe 2-3DVD-uri cu capacitate mai mare decat HDD-ul meu vechi.

Cate s-au schimbat in atat de putin timp… Mi-e frica sa ma gandesc la ce ne asteapta. Maine creierul pozitronic a lui Asimov, poimaine pilula nemuririi sau virusul programabil… Orice ar fi, nu prea cred ca vreau sa aflu… Oricum va fi aiurea.

Categorii:File de jurnal

Un an

Aprilie 29, 2009 1 comentariu

Un an= 12 luni = 52 saptamani = 365 de zile = 8784 ore = 527.040 minute = 31.622.400 secunde

Un an = cea mai mica perioada de timp ce poate devenii o eternitate.

A trebuit sa imi aduc aminte de niste evenimente din trecut, si am inceput rememorarea lor printr-un soc… a trecut o vesnicie de atunci si totusi atat de putin timp. Anii au trecut incredibil de repede, din ce in ce mai repede. Parca, cand eram mic, timpul trecea in reluare, cu cat am crescut, parca timpul se compacteaza din ce in ce mai mult. Anii devin intai luni, apoi saptamani, apoi zile.

Inainte credeam ca viata mea e monotona, cu prea putine evenimente importante, acum imi dau seaca ca, chiar nu are cand sa se intample ceva.

Nu pot sa imi explic unde a disparut liceul si cei 4 ani de facultate… Parca ieri eram boboc in anul intai. Parca ieri imi distrugeam calculatorul cu „Cah-ul” de la Escu…

Astea se intamplau acum… acum cateva luni… nu se poate sa fie ani de atunci… nu suntem in 2009 suntem undeva prin 2000. Refuz sa mai ma iau dupa calendar… S-a defectat ceasul… o ia inainte.

Categorii:File de jurnal

Chitara acustica vs Chitara electrica

Aprilie 20, 2009 48 comentarii

Prin populatie umbla o legenda urbana cum ca, diferenta intre chitara acustica si chitara electrica e reprezentata doar de faptul ca, chitara electrica foloseste niste efecte. Iar pentru cei putin mai experimentati, singura diferenta se rezuma la sunetul distinct.

Aceste doua „legende urbane” reprezinta cosmarul meu de cand am inceput sa pun articole despre chitara pe blog. Ma lupt sa le combat, si sa fac lumea sa inteleaga ca cele doua instrumente pot fi considerate, mai degraba, niste instumente la fel de asemanatoare ca toba si fluierul. Stiu ca e cam trasa de par comparatia, dar daca ai compara cate diferente sunt intre chitara acustica si cea electrica cu cele intre toba si fluier, probabil ai avea mai multe diferente intre acustica si electrica.

Cea mai mare diferenta intre electrica si acustica, si cea care dicteaza multe aspecte ulterioare, este complexitatea. Chitara acustica este formata din cutie de rezonanta, grif, cuie de acordaj, corzi, punte+pragus astfel incat sunetul depinde de mult mai putine lucruri. Ai aceste 5 elemente care trebuie sa fie facute din materiale de calitate, trebuie imbinate perfect. Cand iese din fabrica, chitara acustica are putine optiuni, lemnul si forma cutiei de rezonanta va dicta un anumit sunet, care poate fi modificat foarte putin. Oricat de diferite tipuri de corzi ai incerca, chiar daca vei schimba pragusul si puntea (de obicei sunt din plastic, dar pot fi schimbate cu metal, fibra de carbon, carbune sau os. Carbunele e de evitat. E greu de cioplit intr-o forma perfecta.), sunetul va varia foarte putin. Iar din punct de vedere al setarilor la rece, singura setare este modificarea curburii grifului.

Acum urmeaza partea dificila. Chitara electrica trebuie vazuta din doua perspective total diferite: o parte acustica si una electrica. Am prins un mic filmulet facut de un celebru lutier, in care arata cum trebuie cumparata o chitara electrica. Prima parte era destul de amuzanta, te duci in magazin, si te uiti dupa forma chitarii. Dupa ce s-a hotarat asupra unei forme (normal ca era forma celebrului fender stratocaster), a inceput sa verifice fiecare chitara si a ales toate modelele care erau facute bine (imbinari, taietura,…). A ales vreo 30 de chitari, pe care a inceput sa cante in mod acustic, adica neconectate la nici un cub. Dupa asta a ales 2 chitari, pe care le-a cumparat. Ceea ce m-a fraptat a fost ca nu le-a incercat niciodata in modul electric, ci doar acustic. Pe scurt, omul si-a luat o chitara acustica putin mai complexa. Modul acesta de cumparare a unei chitari este specific celor care stiu ceea ce vor de la o chitara. Partea acustica dicteaza un anumti tip de sunet, pe care partea electrica il modifica in anumite limite. Atat timp cat suna intr-un anumit mod, partea electrica se poate modifica usor daca nu e pe masura partii acustice. E foarte usor sa schimbi o doza, dar mai greu sa schimbi lemnul chitarii… Daca schimbi corpul si griful, nu se cheama ca ti-ai luat chitara noua?

Partea acustica a chitarii este mult mai complexa decat chitara acustica. Fiecare element de pe chitara modifica sunetul intr-un anumit fel: forma chitari dicteaza greutatea chitarii care da sustainul, Lemnul da tipul de sunet, Distanta intre corzi si grif/corp dicteaza usurinta cu care se canta, etc. La chitara electrica puntea este mult mai complicata decat cea de la acustica. Toate acele suruburi de pe punte, pot fi insurubate/desurubate pentru a modifica sunetul intr-un anumit fel. Se poate modifica intonatia prin setarea lungimii active a corzilor, se poate modifica „ridica/cobora” puntea, se poate modifica distanta intre corp/grif si fiecare coarda in parte. Aceste aspecte au un impact foarte mare asupra sunetului.

Partea electrica a chitarii este reprezentata de doze,circuite, reglatoare de tonalitate si volum. Acestea au o putere destul de limitata in formarea sunetului. Stiu ca pe aceiasi chitara, daca schimbi dozele, sunetul o sa fie altfel, dar totusi, sunetul va putea fi modificat doar intre anumite limite, impuse de partea acustica.

Cand cumperi o chitara electrica, te gandesti ca e setata ca sa poti sa incepi sa canti pe ea. Din pacate nu e asa. Ca sa cumperi o chitara electrica, trebuie sa fi un mic geniu in ale chitarii. Trebuie sa fi un vizionar cu o ureche foarte fina. Tu nu trebuie sa auzi doar sunetul scos in acel moment de chitara, ci trebuie sa auzi mai mult de atat. Trebuie sa iei ce se aude, sa privesti atent chitara si sa iti dai seama cum poate fi setata chitara. Trebuie sa setezi in mintea ta chitara si sa auzi sunetul maxim si sunetul minim pe care il poate scoate chitara.

Simplu, nu?

Din cauza asta recomand tuturor chitaristilor sa inceapa cu acustica. E mult mai usor de setat, sunetul pe care il scoate in magazin, e aproape cel pe care il vei auzi si acasa.

Chitara electrica, are obiceiul de a ascunde nite defecte in spatele efectelor. Imi spunea cineva, unul dintre cititorii blogului acesta, ca, chitara sa, se aude super bine pe overdrive, dar cand canta acustic la ea se auzea prost. Dupa o discutie lunga, am aflat ca nu isi acordase chitara de o luna si ceva. Apoi pe acustica se aude fiecare bazaitura, fiecare tasta care nu e apasata perfect.

Alt motiv ar fi ca, un chitarist ajunge sa isi iubeasca chitarile, iar daca nu e rofesionist, nu isi va permite sa isi ia, sau nu va avea loc sa isi ia, decat o singura chitara. Asa ca e bine sa iti iei chitara perfecta de la inceput. Trebuie sa iti iei o chitara care sa fie pe placul tau, sa se muleze ca o manusa pe stilul tau. Si cum poti sa faci asta, cand nu sti care iti e stilul? Sa cumperi ceva si apoi sa iti creezi stilul in functie de ceea ce ai? Poate ca in viata e bine sa vrei ce ai si nu sa ai ceea ce vrei, dar cand vine vorba de chitara, e mai bine sa ai ceea ce vrei.

PS: O greseala foarte grava este reprezentata de orgoliu. Toti vor Gibson, Fender. Toti cred ca pretul reprezinta o garantie ca chitara e buna. Nu e adevarat. Fiecare chitara are un sunet specific, pretul mai mic poate insemna folosirea unui tip de lemn mai comun, mai ieftin. Fiecare lemn are un sunet specific, si se poate ca stilul tau se potriveste unor chitari din lemn mai ieftin. Uitati-va ce chitari au chitaristii celebrii… cei mai mari isi permit chitari foarte scumpe, dar canta pe chitari mai ieftine. Faptul ca ai o chitara foarte scumpa, nu iti garanteaza un sunet bun, si nici nu se canta singura.

Am testat chitari foarte scumpe, de renume, care m-au dezamagit profund.

Categorii:Chitara

Nevoia de antipatici

Aprilie 16, 2009 Lasă un comentariu

A trecut atat vreme de cand nu am mai scris ceva, incat am uitat cum sa incep, cum sa continui si cum sa termin. Toate ideile venind intr-un ghem prea incurcat pentru o minte care nu e obisnuita cu gandirea mea. Asa ca m-am hotarat sa fac un plan:

1) Inceput maret, care nu spune nimic nou pentru cititor dar care promite:

Fiecare om are anumite reguli. Reguli mostenite, inconstiente si inexplicabile. Printre multimea asta de reguli, se afla si cateva care definesc cum ar trebuii sa arate, sa fie si sa se comporte oamenii din jur. Cine le respecta pe toate, devine catalogat ca „simpatic”, cine nu respecta niciuna e „antipatic”.

2) Introducerea autorului ca personaj principal

In totala neconcordanta cu firea mea complexa, am putine reguli in ceea ce priveste cum trebuie sa fie o persoana ca sa fie simpatica, asa ca majoritatea oamenilor pornesc cu statutul de „om simpatic”. Recunosc ca cei care nu respecta una din reguli e automatcatalogat ca antipatc. Nu exista cale de mijloc.

3) Revenirea la ideea de baza a articolului

Dintre cei multi simpatici, se mai ridica cate o persoana, care incepe sa se creada atotstiutoare, geniala, etc. Si incepe sa dea ordine, si, sa se considere deasupra tuturor. De fapt, sa fiu realist: sa se considere superioara mie. NU imi place nici o persoana care crede ca imi e superioara. Poate sa imi fie superioara, dar atat timp cat nu imi dovedeste asta, nu o sa inghit acea persoana. Si atunci incepe cel mai amuzant, obositor, consumativ proces pe care il pot incepe: DISTRUGEREA. Nu e vorba de o distrugere-omorare a individului/individei, ci doar un atac sustinut pana cand fac acea persoana sa se simpta pierduta, umilita. Intr-un cuvant sa simta ca s-a pus cu cine nu trebuie.

4) Incheiere

Nu-mi vine sa cred, cateodata, cat de multa energie pot sa depun intr-un asemenea asalt. Cate energie folosesc ca sa imi fac dusmani, de care ma voi apara cu un consum urias de energie.

5) Concluzie

Poate ca ar trebuii sa incetez sa mai actionez/gandesc asa… dar asa sunt eu… asa imi pot gasi eu fericirea… in nefericirea altora… in distrugerea lor. Partea bun e ca toata actiunea asta ma tine in alerta, partea proasta e ca daca nu as actiona asa, nu as avea nevoie sa fiu tot timpu in stare de alerta.

Categorii:Thoughts