Prima pagină > Thoughts > Nevoia de antipatici

Nevoia de antipatici

A trecut atat vreme de cand nu am mai scris ceva, incat am uitat cum sa incep, cum sa continui si cum sa termin. Toate ideile venind intr-un ghem prea incurcat pentru o minte care nu e obisnuita cu gandirea mea. Asa ca m-am hotarat sa fac un plan:

1) Inceput maret, care nu spune nimic nou pentru cititor dar care promite:

Fiecare om are anumite reguli. Reguli mostenite, inconstiente si inexplicabile. Printre multimea asta de reguli, se afla si cateva care definesc cum ar trebuii sa arate, sa fie si sa se comporte oamenii din jur. Cine le respecta pe toate, devine catalogat ca „simpatic”, cine nu respecta niciuna e „antipatic”.

2) Introducerea autorului ca personaj principal

In totala neconcordanta cu firea mea complexa, am putine reguli in ceea ce priveste cum trebuie sa fie o persoana ca sa fie simpatica, asa ca majoritatea oamenilor pornesc cu statutul de „om simpatic”. Recunosc ca cei care nu respecta una din reguli e automatcatalogat ca antipatc. Nu exista cale de mijloc.

3) Revenirea la ideea de baza a articolului

Dintre cei multi simpatici, se mai ridica cate o persoana, care incepe sa se creada atotstiutoare, geniala, etc. Si incepe sa dea ordine, si, sa se considere deasupra tuturor. De fapt, sa fiu realist: sa se considere superioara mie. NU imi place nici o persoana care crede ca imi e superioara. Poate sa imi fie superioara, dar atat timp cat nu imi dovedeste asta, nu o sa inghit acea persoana. Si atunci incepe cel mai amuzant, obositor, consumativ proces pe care il pot incepe: DISTRUGEREA. Nu e vorba de o distrugere-omorare a individului/individei, ci doar un atac sustinut pana cand fac acea persoana sa se simpta pierduta, umilita. Intr-un cuvant sa simta ca s-a pus cu cine nu trebuie.

4) Incheiere

Nu-mi vine sa cred, cateodata, cat de multa energie pot sa depun intr-un asemenea asalt. Cate energie folosesc ca sa imi fac dusmani, de care ma voi apara cu un consum urias de energie.

5) Concluzie

Poate ca ar trebuii sa incetez sa mai actionez/gandesc asa… dar asa sunt eu… asa imi pot gasi eu fericirea… in nefericirea altora… in distrugerea lor. Partea bun e ca toata actiunea asta ma tine in alerta, partea proasta e ca daca nu as actiona asa, nu as avea nevoie sa fiu tot timpu in stare de alerta.

Categorii:Thoughts
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: