Arhiva

Archive for Iulie 2009

Oameni mici

Iulie 30, 2009 Lasă un comentariu

M-am nascut defect. Nu cu vre-un handicap, ci cu imposibilitatea de a trece peste lucrurile care ma enerveaza/deranjeaza/supara. Imi e imposibil sa uit si sa iert. Nu stiu ce eveniment din viata mea m-a facut sa devin asa, dar, daca ma gandesc mai bine, acum nu mai conteaza. Nu din cauza ca sunt adept al teoriei ca fiecare om e asa cum e si nu poate fi schimbat. Nu sunt chiar asa de naiv incat sa cred ca pot sa ma accept asa cum sunt si sa sper ca o sa ma accepte si cei din jur. Accept acest defect doar fiindca ma ajuta sa ma consider un om cu principii solide.

Acest defect ma face sa minimalizez, intr-o clipa orice om la un graunte. Orice greseala se aduna si suma se trateaza ca o greseala mare. E de ajuns ca un om sa faca multe greseli minore ca sa ajunga pe lista mea neagra. Sa ajunga sa il urasc mai mult decat pe cel mai puternic dusman al meu. Transform oameni in ganganii. O clipa, si cel mai mare om in viata ajunge sa fie redus la nivelul unui graunte. Nu stiu de ce fac asta, poate ca sa ma rup de acea persona, poate pentru ca asa pot sa ma razbun in cel mai sadic mod cu putinta. De obicei prefer sa nu mai vad acea persoana, daca sunt obligat sa vad acea persoana, atunci o sa ignor, daca nu pot sa o ignor atunci ma razbun. Logic? Nope, adica nu neaparat. Problema e ca uneori acea actiune transformatoare nu este indreptate asupra mea, nici macar nu ma implica, ci doar e impotriva principiilor mele. Si ma razbun pe acel om, fara ca sa am, in mod logic, pentru ce. Si sunt asa de mici incat nici macar nu consider necesar sa imi explic actiunile… Si asa am ajuns sa am multi dusmani. Din pacate toti cred ca ma cunosc destul de bine, ma subestimeaza, si imi distrug toata distractia unei lupte aprige. Tot eu sunt vinovat si pentru asta…

Unfortunately I will survive…

Iulie 10, 2009 2 comentarii

Spuneam mai demult, ca am ajuns sa ma cunosc destul de bine incat sa nu ma mai suprind. Mi-am dat seama ca oricat de bine m-as cunoaste, oricat de bine as prezice urmatoarea mea miscare, urmatoarea mea reactie, nu o sa incetez niciodata sa ma uimesc. Ma uimesc reactiile mele, ma uimesc actiunile mele, chiar daca si acum 2-3 ani, daca mi s-ar fi dat variabilele de acum, le-as fi prezis cu acuratete. Oricat de bine m-as cunoaste, oricat de multe argumente mi s-ar aduce, o sa imi schitez portretul, dar nu o sa refuz sa ma recunosc in el. E prea ciudata personalitatea mea, e prea trist sa ma privesc in oglinda, e mai usor sa ma mint ca nu sunt acel monstru care am invatat sa fiu.

Niciodata nu vorbesc de copilaria mea, iar in putinele dati cand ma indur sa fac asta, povestesc putine lucruri si am grija sa editez toata amintirea incat, desi e reala, va parea total diferit fata de realitate. E usor sa scoti cate o parte dintr-o amintire trista si sa o faci o amintire vesela, e usor sa schimbi cronologia partilor incat dintr-o amintire plictisitoare sa faci sa para ceva palpitant. Azi, in metrou, am inceput sa ma gandesc la copilaria mea. Nu m-a apucat nostalgia, ci doar vreau sa aflu ce amintire atat de traumatizanta m-a transformat in cel de azi. Nu am gasit nimic, probabil aceiasi copilarie plictisitoare, traita in singuratate, pe care au avut-o multi oameni care au ajuns oameni normali. Si totusi eu am ajuns un om incapabil sa isi recunoasca sentimentele, incapabil sa arate si altora ca are sentimente, incapabil sa lege relatii solide. Am incercat cu o singura persoana sa fac asta, mi-am inchis propriile mecanisme si am incercat sa fiu cineva mult mai bun. Din pacate s-a dovedit ca am ales o persoana total nepotrivita, o persoana prea egoista sa isi dea seama ce a insemnat toata aceasta relatie. Am incalcat toate legile care m-au ferit de suferinta care poate fi evitata, si, cum era si logic, a sosit si momentul in care, mi s-a spus in fata ca era mai bine sa raman cel care am invatat sa fiu.

Un coleg mi-a spus astazi, ca poate sunt autist. Nu m-ar mira, uneori ma gandesc si eu la posibilitatea asta.  Cealalta posibilitate ar fi sa fiu doar un supravetuitor, un om nascut sa se adapteze la orice situtie doar ca sa supravetuiasca. Problema mea e ca m-am saturat sa supravetuiesc oricarei incercari fara nici o rana, sufletul mi-e o cicatrice imensa, si uneori as vrea sa fiu capabil sa plang, sa tip, sa urlu, sa ma descarc, dar nu pot sa fac asta… fiindca sunt un supravetuitor… sper sa nu fiu si nemuritor… ar fi o gluma prea absurda. Stiu ca e imposibil sa fiu nemuritor, dar uneori, cand ma uit peste ce am trecut ramanand in picioare, mi se face frica ca nu e nimic care sa ma doboare. De mult timp imi vad sicriul ca pe un pat in care ma voi odihni si voi uita de tot… da, sunt un trist…

Ameteala Metrorex (s-au schimbat numele la statii)

Iulie 4, 2009 2 comentarii

Azi era sa ma pierd la eroilor. Nici macar nu mai sti cum sa ajungi acasa.

Din 4 iulie 2009:

1) Magistrala M3 se prelungeste: Anghel Saligny (Linia de Centură) – Nicolae Grigorescu – Eroilor – Preciziei (Industriilor)

2) Se modifica numele unor statii:

Statia Semanatoarea devine statia Petrache Poenaru.
Petrache Poenaru (1799 – 1875) – inginer si matematician fondator al Colegiilor Nationale din Bucuresti si Craiova, inventatorul stiloului, creator al steagului Romaniei moderne.

Statia Armata Poporului devine statia Lujerului.

Statia Industriilor devine statia Preciziei.

Statia Depoul IMGB devine statia Berceni.

Statia IMGB devine statia Dimitrie Leonida.
Dimitrie Leonida (1883 – 1965) – inginer specialist in energetica si profesor universitar. De numele sau se leaga ideea „Metropolitanului din Bucuresti” lansată la inceputul anilor 1900.

Statia Laromet devine statia Laminorului.

Statia Policolor devine statia Nicolae Teclu.
Nicolae Teclu (1839 – 1916) – academician, chimist roman de faima  mondiala, a inventat dispozitivul pentru detectarea metanului si dispozitivul pentru prepararea ozonului, inventatorul „becului Teclu”.

Statia Linia de Centura devine statia Anghel Saligny.
Anghel Saligny (1854 – 1925) – academician, inginer constructor si pedagog, membru fondator al Societatii Politehnice Bucuresti, a proiectat si construit podul de la Cernavoda si a condus lucrarile de amenajare a Portului Constanta. 

Denumirile Lujerului, Preciziei, Berceni, Laminorului vin de la denumirile principalelor strazi cu care se intersecteaza liniile de metrou in zona.

Succes la gasirea drumului corect spre casa.