Arhiva

Archive for Februarie 2010

FC Stiinta RO

Februarie 19, 2010 1 comentariu

In ultimul timp, „meseria” mea m-a obligat sa intru in contact cu foarte multe persoane. Toate discutiile, uneori interminabile, cu aceasta masa de oameni m-a facut sa imi dau seama care e problema noastra majora. De fapt sunt doua probleme pe care le avem. Acestea doua probleme sunt ca avem darul: stiintei si al comunicarii.

Indiferent daca romanul este beat sau treaz, fericit sau trist, el e dispus sa isi verse naduful oricarui om dispus sa il asculte. Indiferent cat de grava e problema noastra, si indiferent cine e responsabil de ea, avem tendinta sa o punem pe seama altuia si sa il blamam ca nu face nimic. Daca nu avem bani de masina, e vina patronului ca nu ne da salariu mai mare. Daca ne imbolnavim grav e vina doctorului ca nu ne-a facut sa venim mai repede la control.

Indiferent de domeniul atacat, si indiferent de cunostintele in acel domeniu, orice roman se va grabi sa dea sfaturi.

Am vazut sute de articole/siteuri/posturi care dau sfaturi despre chitari. Orice om care a pus vreodata mana pe o chitara, o sa stie ca 50% din ceea ce se spune acolo, e ilogic si penibil.

Exista un site, romanescu, unde oamenii isi spun problemele si cauta sfaturi de la orine e dispus sa le dea. 90% din sfaturi sunt inutile si contraindicate. Am intrat pe categoria „sanatate” de pe acest site. 99% din sfaturi sunt date de oameni care nu au nici o legatura cu cunostintele medicale. Sfaturile se bazeaza pe intuitie, cunostinte defectuase si experienta proprie. Ca sa il citez pe Profesorul Nanea: „Nu orice este biologic este si logic”. Daca te bazezi pe intuitie si pe ceea ce crezi tu ca ar fi vorba, existe sanse mari sa te inseli. Mecanismele bolilor sunt atat de complexe incat ti se pare ilogic sa le corelezi. De la iradierea unor dureri, semnele la distanta, procesele ce implica sisteme si aparate multiple, toate fac sa trebuiasca sa gandesti totul in ansamblu.

Politica este alt subiect omniprezent pe buzele romanilor. Oricine are o parere despre politica din tara. Toata lumea ii injura pe politicieni, indiferent de ce au facut, tot corupti sunt. Si Iisus, daca ar ajunge senator, ar fi considerat corupt. Orice lege care are ca efect diminuarea unor beneficii pentru scurt timp, dar care va da beneficii pe termen lung e considerata inumana. Orice lege care face un pic de bine, dar arunca tara intr-un rahat mare, e geniala (Sa nu uitam legea salarizarii care a taxat mai mult cetatenii cu venituri medii decat pe senatori si deputati. Care a fost aclamata tocmai de cei care au fost taxati. Si sa nu uitam nici de ordonantele de urgenta care au afundat tara in datorii si intarzierea decizilor anti-criza, doar pentru a ajuta alegerea anumitor oameni).

Cred ca ar fi mai bine sa renuntam la mandria de a sti „de toate” si sa ne rezumam la -2-3 domenii pe care sa le cunoastem la perfectie. Pentru restul pot fi intrebati ceilalti oameni. Nimeni nu se supara daca il intrebi si nu e o rusine sa declari ca nu sti. Poate ar fi mai bine sa ne informam si sa renuntam la „stiutul” acesta fara argumente reale.

Categorii:Thoughts

Cele mai frecvente mituri medicale in autodiagnostic (1)

Februarie 18, 2010 Lasă un comentariu

Am gasit pe net cateva siteuri unde oameni neavizati dau sfaturi cu caracter medical altor oameni. Din pacate, marea majoritate a cazurilor se dau pe baza parerilor personale, experienta proprie sau cunostinte defectuoase. Dupa ce m-am enervat bine de tot, explicand de multe ori ca nu totul e exact cum pare (Ca sa il citez pe Profesorul Nanea: „nu tot ce este biologic este si logic”). In spatele fiecarei boli, fiecarui simptom exista mecanisme complexe pe care nici macar medicina nu le intelege in totalitate.

Exista boli care isi evidentiaza simptomele sistemic (in tot organismul), exista boli care dau simptome si semne la distanta. De asemenea exista procese patogene care nu sunt pe deplin cunoscute sau sunt nu sunt cunoscute.

Exista sute de cazuri in care, cercetatorii, dupa ce au descoperit un proces patologic al unei boli, au anuntat efecte nemaipomenite a unor medicamente asupra unei boli, ca mai apoi, sa nu exista nici un efect al acelor medicamente pe patologia respectiva, sau efectul sa fie invers decat cel cautat.

1)  „X a avut acelasi simptome, asta inseamna ca si eu am aceiasi boala”. Asta e cel mai celebru mit, si, din pacate, unul care poate duce la complicatii serioase. Deseori, dupa un asemenea argument, se trece la automedicatie, si nu se merge la doctor decat dupa ce se observa ca boala a vansat prea mult.

Cel mai puternic argument impotriva acestui „mit” este acela ca in doar cateva boli (se numara pe degete), se poate pune diagnostic strict pe simptome. Intotdeauna (cu 4-5 exceptii), diagnosticul se pune pe baza mai multor elemente:

  1. Simptomatologia pacientului (ceea ce ne spune pacientul ca simte). Acestea sunt greu demonstrate (multi oameni mint, se lasa influentati, interpreteaza gresit un lucru patogen ca fiind fiziologic, etc)
  2. Semnele bolii: Majoritatea semnelor sunt ignorate de pacient. Atat timp cat semnul se instaleaza incet, cu atat mai normal i se pare pacientului. Exista sute de oameni care declara ca „tusesc ca omul”, care considera ca urinarea frecventa si mica cantitativ e normala „la varsta mea”, sau oameni galbeni care nu isi dau seama de culoare lor. De asemenea, exista semne pe care doar doctorul site sa le caute. Exista sute de manevre, care evidentiaza diverse semne (semnul cubului de gheata, semnul Giordano, etc).
  3. Analize de laborator: Astea te pot orienta catre un diagnostic, sau pot face diagnostic diferential cu multe boli.
  4. Imagistica medicala: Ecografia e un „gold-standard” in aproape toate ramurile medicale. Majoritatea bolilor (Singura exceptie este reprezentata de partea din bolile functionale ale organelor care nu prezinta cai cu lumen cu diametru destul de mare sau care sa aiba o comunicare directa sau indirecta cu exteriorul organismului), necesita un tip de vizualizare imagistic pentru a detecta anumite particularitati care le diferentiaza de boli similare.

Uneori, iti dai seama de diagnosticul pacientului de cum intra pe usa cabinetului, fiind foarte evidenta simptomatologia unei anumite boli, ca mai apoi, dupa diverse analize sau chiar interventii chirurgicale, sa iti dai seama ca pacientul are total alta boala, sau ca boala e secundara unei alte afectiuni, care schimba total metoda terapeutica.

2) Organele dau durere in locul in care sunt. Inervatia organelor interne este atat de ciudat alcatuita incat durerile pot ajunge sa se proiecteze la distanta. Inima e cel mai bun exemplu. Durerea cardiaca e rareori exact la fel cum e descrisa in carte. Teoretic o angina ar trebuii sa dea durere la nivelul pieptului, in umarul stang, in mana stanga, la nivelul gatului si chiar de partea stanga a fetei. Exista zeci de pacienti care vin cu infarct miocardic acut care nu au simtit nici o durere (asta se intampla la diabetici), care simt doar o usoara jena pe partea stanga a gatului sau in umarul stang. Am vazut insuficienta cardiaca decompensata la o femei care descria durere la nivelul degetelor mainii stangi. Alt exemplu este durerea in partea stanta a abdomenului care este considerata durere gastrica. Stomacul da durere in „capul pieptului” (epigastru se cheama zona).

3) Aceiasi simptome inseamna aceiasi boala. Cum irisul si amprenta sunt unice la fiecare om, la fel si bolile dau semne si simptome diferite la fiecare persoana. Pentru fiecare boala exista un tablou clinic, cu anumite simptome. O boala poate sa dea doar anumite simptome dintre acestea, sau poate sa fie insotita si de alte simptome secundare (date de boli si sindroame secundare bolii de baza). De asemenea, anumite boli, insumate pot da un tablou clinic caracteristic unei alte boli.

4) Sarirea in diagnostic a bolilor de perete abdominal/toracal/etc. Exista dureri musculare, nervoase, sau osoase care sunt repede diagnosticate de pacient ca fiind ale organelor din acea zona. Cel mai fecvent aceasta greseala se face la nivelul toracelui, multi pacienti tineri venind la cardiolog ca i-a durut inima, iar dupa un consult cardiologic se evidentiaza parametrii cardiaci normali.

(Acum nu mai imi vin alte mituri in minte dar am sa continui seria 🙂 )

Metode de rezolvare a problemelor

Februarie 17, 2010 Lasă un comentariu

In alte tari, orice problema aparuta intra intr-un algoritm care duce la rezolvarea ei:

  1. Se constientizeaza problema
  2. Se cauta o solutie
  3. Se cauta cauza
  4. Se fac modificari pentru a elimina cauza
  5. Se trag invataminte din problema

La noi in tara, algoritmul de rezolvare a problemelor e foarte mic:

  1. Se constientizeaza problema
  2. Se enunteaza cateva probleme secundare
  3. Se cauta un vinovat
  4. Se raspandeste enuntul problemei (romanul se plange la toti ca vinovatul i-a facut probleme)
  5. Se cauta solutii temporare
  6. Se astepta ajutor din alte parti
  7. Se cauta o solutie

Asa se gandeste la nivelul omului marunt, asa se gandeste la nivel guvernamental. Noi nu avem mentalitatea occidentala de a trece orice obstacol. Noua ne place sa ne plangem.

Atat timp cat e vorba de o problema personala, nu facem decat sa ne plangem si sa aratam cu degetul. Daca problema e a altuia, ne grabim sa gasim solutii, si sa aratam cu degetul spre omul care nu poate „iesi din rahat”.

Categorii:Realitatea

Politetea

Februarie 15, 2010 1 comentariu

De ceva vreme, tot aud oameni care tipa cum ca „tineretul e nesimtit” ca „pe vremea mea lumea avea bun-simt”, etc. Cat timp am fost mic, am crezut asta, si am incercat sa nu fiu la fel de nesimtit ca ceilalti tineri. Dupa ce am gustat din plin „politetea” tututor varstelor, am ajuns sa cred ca toti sunt la fel de politicosi, diferenta e ca, batranii isi ascund nesimtirea in spatele unor legi nescrise si a varstei inaintate.

Toti batranii se plang ca tinerii nu le cedeaza locul in autobuz. Au dreptate, multi tineri nu le cedeaza locul. Nici eu nu cedez locul tutror batranilor din jurul meu. Motivele mele sunt simple: Nu o sa cedez niciodata locul meu unui om care e nesimtit, si nu o sa cedez locul meu daca am motive clare sa cred ca starea mea din acel moment ma face sa rezist mai putin decat acel batran.

Pentru cel de-al doilea motiv, singurul argument pe care il am e ca nu toti batranii sunt bolnavi. Exista oameni de 50-60 de ani fara nici o patologie evidenta. Si la fel de real este si faptul ca nu trebuie sa fi batran ca sa fi bolnav. Dupa ce stai 7-8 ore in picioare, dupa ce stai toata noaptea ca sa inveti, dupa ce abia te tarai sa ajungi la doctor, mi se pare evident ca ai dreptul sa nu cedezi locul unui batran care nu indica semne ca ar avea vre-o patologie asociata. Orice boala lasa semne evidente.

Primul dintre motive e mult mai clar: Nu cred ca exista vre-un om care sa nu fi avut de-a face cu nesimtirea batranilor. Aici sunt motive care se potrivesc tuturor categoriilor de varsta, putine sunt caracteristice varstei a treia.

  • Sunt batrani care sar in fata ta si te imping, te lovesc, iti dau coate, doar ca sa urce inaitea ta in autobuz, sau ca sa ajunga la locul care tocmai s-a eliberat.
  • Nu am vazut prea des, ca un batran sa dea locul sau altui batran care se afla intr-o stare mai proasta decat el. Singurele dati cand un batran a dat locul altui batran au fost pentru a dovedi ca tinerii sunt nesimtiti, atunci cand dupa ce au inceput sa tipe si sa se apare intre ei toti batranii din autobuz, persoana vizata a refuzat sa le acorde scaunul
  • Am primit jicniri, am fost numit mincinos, si injurat pentru ca am refuzat sa cedez locul si am spus ca „sunt operat”.
  • Multi batrani, ca sa le cedezi scaunul, vin exact langa tine, si se tot imping in tine, pana ce te saturi si te ridici. (Asta se cheama hartuire si nesimtire).

Concluzia acestui articol e asta: Varsta nu justifica nesimtirea. Si daca tot vrem o tara a bunului simt, ar fi bine sa incepem sa ne cizelam fiecare in parte, si nu sa aratam cu degetul si sa strigam „nesimtitule”.

Categorii:Realitatea

Doctor in Romania

Februarie 3, 2010 2 comentarii

„Daca un doctor salveaza un milion de vieti, isi face meseria. Daca greseste si omoara un om, e un criminal.”

Romanul are o vorba pe care o tine scrisa langa icoana: „A gresi e omeneste”. Orice greseala face, incepe sa se apere cu asta. Daca a gresi e omeneste, si eu sunt om, e pardonabila orice greseala. Right? Nope. Exista un domeniu in care nici un roman nu permite sa se faca greseli. Acest domeniu, incepe sa devina cel mai injurat si cel mai scarbit. Daca nu v-ati dat seama, e vorba de medicina.

In orice domeniu se poate gresii. Orice instalator poate sa puna fire de proasta calitate, ca e mai ieftin. Orice zugrav poate gresii, ca nu se vede. Orice contabil poate sa greseasca si sa scape cateva milioane in „vazduh” ca „nu a vazut”. Dar daca un medic isi permite luxul sa greseasca, indiferent de conditiile in care s-a produs greseala, medicul trebuie sa platesca daune masive, sa isi piarda licenta si sa fie decapitat in piata publica. De ce diferenta asta? Pai medicul se joaca cu viata oamenilor. Daca firele proaste produc un incendiu si moare un om, e de vina consumul prea mare de electricitate, daca greseala contabilului face un om sa isi piarda toata averea si sa se sinucida, inainte de a face ceva pentru repararea greselii, e vina mortului care era „prea sensibil”, dar daca gresesti un diagnostic din vina pudicitatii pacientului, esti vinovat ca nu ai ghicit.

Am citit acum un articol pe net, despre un om care a fost lasat sa moara fiindca nu avea asigurare. Comentariile la articol erau care mai care mai defaimatoare si mai agresive. Incepeau cu „dinte pentru dinte”, apoi continuau cu „sa-i ia boala pe doctori” si se terminau cu „o sa le distrug reputatia”, etc.

Nu vreau sa iau aparea nici unui doctor, doar ca acesti oameni care tot sar sa acuze doctorii ar trebuii sa se mai informeze putin.

Conditii de lucru:

  • garzi de 24 de ore. La un spital de urgenta asta inseamna 24 de ore in care nu ai decat cateva minute libere, si in care trebuie sa iei decizii care trebuie sa salveze vieti. Oricine va incerca sa stea sub stres permanent 24 de ore, o sa aiba o supriza cand o sa vada ca dupa 8 ore, deja se simt semne: scade rapiditatea de a lua decizii, scade spiritul de observatie, scade capacitatea analitica. Pana ce nu o sa se schimbe acest sistem de „exterminare psihica”, greseli o sa se faca. Unele vor fi acoperite, altele vor aparea la televizor.
  • Aparatura si sistemul de investigatii este rudimentar. In america se vorbeste in mod uzual de RMN, tomografii speciale si interventii radio-ghidate. La noi abia s-a introdus procedeele laparoscopice (celebra „operatie cu laser” cum e numita, incorect, de populatie).  Pentru un RMN trebuie sa stai la coada 2 saptamani, iar multe spitale nu au nici macar endoscop. Exista analize uzuale in alte state, care la noi se fac doar „la particular” fiindca spitalele nu au bani.
  • reducerea bugetului a facut ca multe echipamente de unica folosita sa fie puse in seama pacientului sau a doctorului. Exista spitale care nu mai dau nici macar manasi pentru tuseu rectal la sectiile de chirurgie generala. Ca doctor ai de ales: nu faci tuseu rectal, si risti sa lasi pacientul cu un cancer rectal; iti cumperi tu manusile; il pui pe pacient sa cumpere (sanse mici cand esti in garda noaptea si toate farmaciile sunt inchise); sau faci tuseul cu mana goala.
  • Reducerea personalului: Un doctor trebuie sa vindece cat mai multi pacienti (casa de asigurari spune un pacient la 20 de minute, dar impune ca 200-300 de pacienti sa fie vazuti de 2 medici intr-o garda). Asta face ca pacientii sa trebuiasca sa fie vazuti in graba (si majoritatea pacientilor ascund lucrurile pe care nu le considera importante in loc sa il lase pe doctor sa decida asta), tratamentul si observarea pacientului sub tratament sa fie lasata in baza asistentelor, si face ca pacienti cu boli grave si in conditii grave, sa stea si sa astepte 3-4 ore, doar fiinca simpatologia nu e grava.
  • orice analiza sau procedura care nu este explicata de anamneza pacientului, este imputata din salariu doctorului.

Reguli:

  • pacientii fara asigurare trebuie stabilizati. Dupa stabilizare orice procedura diagnostica se va face contra cost.
  • trierea pacientilor se face strict pe baza simptomalogie. Exista cazuri care la prima vedere pot sa para relativ stabile, dar care sa se agraveze brusc cu aducerea pacientului in coma sau chiar exitus.
  • pacientii adusi cu salvarea intra inaintea pacientilor veniti pe propriile picioare.
  • pentru diagnostic se va alege setul de analize cel mai ieftin, excesul il va plati doctorul

Poate ar trebuii luate in seama si chestiile astea cand se arunca cu rahat in doctori.