Prima pagină > Thoughts > Victoria invinsului

Victoria invinsului

„Si cand a vrut sa isi sarbatoreasca victoria a vazut ca e singurul in viata din toata armata”.

Era dimineata, soarele tocmia isi imprastia primele raze asupra campiei. In lumina palida, tot peisajul prindea viata. Florile isi deschideau petalele imbracand pajistea intr-o multitudine de culori. Fluturasi de diverse marimi si culori incepeau sa isi deschida aripile. Un peisaj de basm. Un teritoriu de poveste. Un teritoriu tranversat de o sosea. O sosea strajuita, de pe marginea sa, de o cruce veche, cu scrisul sters si rescris de atatea ori. Pentru toti care trec pe acolo, e un peisaj de vin. Pentru batranica care vine, duminica, pe jos, sa aprinda o lumanare, un loc unde un copil a refuzat sa piarda o lupta prosteasca.

Suntem invatati ca victoria e totul. Auzim prin filme cate un om care spune „nu conteaza daca castigi, ci ca participi”, dar cand suntem in fata unei provocari, luptam pana la ultima suflare, fara sa ne pese pentru ce ne luptam, cum ne luptam sau peste ce cadavre calcam pentru victorie.

Intram in lupta dupa lupta, fara sa stam sa ne gandim, ajungand, intr-un final, sa ducem, din inertie, lupte pe care nu le vrem, lupte pentru lucruri pe care nu le vrem, lupte in locuri unde nu vrem sa fim. Si, in mijlocul luptei, ne uitam in jur, si nu mai recunoastem nimic din ceea ce a fost initial. Ne vedem luptand impotriva dusmanilor reali, dumanilor imaginari, prietenilor si chiar impotriva noastra. Ne ridicam privirea, tipam ca nu asta vrem… un tipat mut pe care ne e frica sa il aratam. Un tipat, pe care nu il auzim nici noi. Si apoi… repornim lupta, lupta unei persoane in care nu ne recunoastem. O lupta pe care o ducem doar de frica de a pierde. Suntem programati sa fim invingatori, niciodata invinsi.

Sun Tzu spunea ca cea mai mare victorie e acea obtinuta inainte de inceperea luptei.

Ne clasificam conducatorii in functie de luptele castigate pe campul de bataie, rar dupa victoriile din spatele cortinei.

Astazi am vazut ca nu conteaza cine e declarat invingator de popor. Conteaza mai mult lupta pe care o duci, scopul pentru care duci batalia, raportul intre ceea ce castigi si ceea ce pierzi. Conteaza daca la final, te simti invingator sau pierzator.

Pana acum nu am refuzat nici o lupta. Nu mi-a pasat cat pierd pana ce ajung la victorie. Acum, sper, ca am inteles in final ca victoria reala si cea declarata sunt doua lucruri diferite.

Categorii:Thoughts
  1. Radu
    Aprilie 28, 2010 la 4:49 pm

    Daca ai ajuns sa gandesti asa, te felicit. Acest pas fiind facut, conteaza numai cat de sustenabil este. Succes!

  2. Aprilie 28, 2010 la 4:54 pm

    @Radu: Chestia asta o banuiam de ceva timp. Acum am vazut o faza care mi-a lamurit-o. Mai trebuie doar sa invat care batalii trebuie evitate si care trebuie purtate… Asta e cam greu…

  1. Mai 5, 2010 la 2:47 pm

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: