Prima pagină > Realitatea > Romania spune NU scurtaturilor legale logice

Romania spune NU scurtaturilor legale logice

Fusei, nu demult, la un seminar pe tema „Rule of Law and civil society”, si aici invatai si eu anumite chestii despre cum ar trebuii sa mearga treaba intr-un stat „DEMOCRATIC”. Si printre „must be”-urile astea era si o chestie numita „orice lege trebuie sa fie cunoscuta”. In traducere: nu poti fi acuzat dupa o lege care nu a fost data publicitatii. In Romania exista un cult al legilor „ascunse”. Ele sunt publicate in acel ziar pe care il citesc prea putini (1200RON pe an e un pret care mi se pare ridicol. De asemenea modul haotic de a da legi in Romania, face ca un om normal sa nu poata afla despre minim jumatate din legile si drepturile sale.

Am cautat si eu de curand o lege. Binenteles ca, dupa multa munca, am gasit ca e un Regulament comunitar al UE. Asta inseamna alta cautatura. Pe langa asta trebuie sa cauti derogari. Ca poate a primit derogare de la UE. Si in final… te bazezi mai mult pe lipsa de informatii decat pe fapte reale. Nicaieri nu gasesti „Regulamentul comunitar intra in vigoare de la data de…”, sau, cel putin, nu l-am gasit eu.

Pe acelasi principiu exista sute de legi care ar ajuta omul simplu, dar nimeni nu face publicitate la astfel de legi. Exista o lege care da o suma de bani celor care se angajeaza prin ANOFM si stau un an de zile in acel post. Pana acum nimeni nu a venit sa isi ridice banii.

Problema majora, pe langa faptul ca nu se fac cunoscute aceste legi, nici macar cei care lucreaza in institutiile de stat nu le cunosc. Exista zeci de scurtaturi legale care usureaza viata omului, dar, datorita acestor doua motive, ajungi sa depui niste acte care devin oarecum la limita legalului datorita acelor stampile si semnaturi „suplimentare”.

De asemenea exista si celebrele „redirectionari”, prin care un act se plimba prin mai multe maini pana sa ajunga in mana celui care trebuie, pe principiul „asa se face”. Nimeni nu stie de ce, nimeni nu se intreaba de ce, dar asa se face. Munca inutila. Pentru o stampila depui actul la ghiseul A, e trimis la doamna X care ii da un numar de inregistrare, apoi e semnat de doamna Y care se ocupa doar cu asta si apoi ajunge la doamna Z care il trimite la ghiseul B de unde omul il poate ridica „de luni pana joi intre orele 10-12”. Adica o amarata de cerere trece prin 5 maini pentru o semnatura. Logica mea precara tipa din interiorul capului: Dar nu se poate ca doamna Y sa aiba un ghiseu care se ocupa doar de asta si sa semneze pe loc acele cereri? NU. E ilogic. Din acea cerere trebuie sa manance 5 persoane si saracul om trebuie sa astepte „3 zile lucratoare”. 3 zile lucratoare pentru o semnatura…

Azi trebuie sa ma interesez de alt regulament european. Sun direct la informatii… Pun pariu ca tipele alea o sa stie mai putin ca mine si o sa zica ca sunt nebun. :))

Categorii:Realitatea
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. Iulie 30, 2010 la 9:15 am

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: