Archive

Archive for Decembrie 2011

Geniu

Decembrie 13, 2011 Lasă un comentariu

De ceva timp, presa a inceput sa isi ia o atitudine mai moralista. Aici ma refer la campaniile pro-doctori, pro-Romania, etc. Dar inainte de asta, a existat o tendinta a presei de a prezenta genii. Toti vorbeau despre copiii din Asia, de geniile romanesti din universitatile din „USA” si, mai apoi de diversi oameni simplii, care s-au aflat in situatii mai ciudate si au gasit o solutie. O solutie comuna dupa toate standardele, dar geniala dupa standardele media.

Imi aduc aminte de un caz al unui pusti care la 5-10 ani a „salvat” o fata, dezlipindu-i degetele lipite in urma unui incendiu. Stiu ca pare genial la prima vedere, dar hai sa ne uitam si din alta perspectiva. Am o diploma care imi acorda titlul medic-doctor, am o trusa chirurgicala destul de completa, stiu masurile de resuscitare, asepsie si antisepsie, stiu sa fac cateva operatii minore si in 2 zile pot sa invat tehnica unei operatii majore. Avand in vedere toate astea, daca ar veni acea fetita la mine cu degetele lipite datorita acelui incendiu, as avea curaj sa o operez? Nu. Oricat de logica ar parea procedura, spre deosebire de acel geniu inteleg prea bine consecintele faptelor mele: operatia facuta in lipsa unei mediu sterilizat corespunzator, in lipsa cunoasterii fiziopatologiei, morfologiei plagii, si a complicatiilor pe care le implica procedura, precum si a instrumentarului adecvat unei asemenea proceduri si a micilor artificii tehnice, realizarea procedurii poate duce la moartea pacientului.

Avand in vedere ca nici un doctor nu s-ar incumenta sa faca operatia in acele conditii, apare o intrebare: acel copil era genial sau inconstient si lipsit de supraveghere?

Apoi mai exista o manie de a confunda a avea un IQ mare si a fi un geniu. Daca te uiti in jur, cati dintre prietenii tai cu IQ imens au reusit in viata, si cati dintre „prostii clasei” au ajuns bogati si puternici? Reusita nu are legatura cu IQ-ul, ci cu norocul, viziunea si munca depusa. Degeaba ai un IQ de 800 daca iti e lene sa faci ceva? Si de asta un geniu e un om care a reusit sa faca ceva magnific, si nu doar cineva inteligent.

Acum a inceput o manie cu mensa. Multe televiziuni identifica oamenii inteligenti din tara cu oamenii inscrisi in mensa. Ce legatura au una cu alta? Eu nu am gasit nici una. Pana la urma mensa e o societate/organizatie, in care ajungi dupa ce dovedesti in urma unui test ca ai un IQ mai mare de 132, si careia trebuie sa ii platesti o taxa anuala, iar ei te cheama la intruniri cu ceilalti membrii, unde poti socializa cu ei. Dar nu era o vorba cum ca geniile sunt antisociale si nu au timp de intalniri? Si cine iti spune ca la aceste intalniri o sa dai peste cineva din domeniul tau de interes? Si cine iti spune ca aceasta intalnire o sa te ajute? Si pana la urma, daca esti un geniu, nu ajungi destul de cunoscut in domeniul tau incat sa fi cautat de alte genii? Fiecare meserie are cate o organizatie care intruneste toti specialistii in acel domeniu. In medicina exista zeci de societati nationale sau internationale(europene sau mondiale). Daca am acces la ele, si nu ma costa mai nimic, de ce m-as complica cu o societate in care exista sanse sa intalnesc doar cativa oameni din domeniul meu, care pot fi doar niste lenesi foarte inteligenti?

Am vrut si eu sa dau examenul de admitere in Mensa, dar am vazut apoi cat de putini membrii are, cat de multi oameni pe care eu ii consider geniali nu sunt in aceasta organizatie, si mi s-a dovedit ca pot ajunge la acei oameni mai usor prin prisma bransei din care fac parte decat prin orice alta organizatie intelectual-elitista.

Deci, in concluzie, hai sa nu mai numim geniu orice om din lumea asta, ci sa facem acest nume o onoare pentru acei putini care chiar il merita.

 

Un nou inceput

Decembrie 11, 2011 Lasă un comentariu

Exista momente in viata in care ridici privirea din pamant si te uiti in jur, si nu mai recunosti nimic, nu mai sti unde esti si incotro de indrepti. Uneori in aceste momente apare cate un calator. Daca stie unde te aflii, ai scapat, daca nu stie macar ai sansa sa ai un tovaras de drum macar pana la iesirea din padurea cea deasa.

Dar ce te faci cand acest tovaras de drum nu e decat in imaginatia ta? Cand nu e decat un demon trimis sa te oboseasca, sa te duca pe carari dificile? Te scuturi de toate poverile sale, si incerci sa mergi inainte ignorandu-ti demonii. Si cand simti ca nu mai ai putere, iti imaginezi ca acel tovara de drum pe care il vedeai in demonul tau te asteapta cu cativa pasi inainte, si tu nu trebuie decat sa mai faci inca doi pasi, inca doi pasi si ajungi la punctul tau de sprijin, si continui sa faci inca doi pasi, si apoi inca doi pasi. Iar cand deznadejdia nu te mai lasa sa te amagesti, incepi sa faci inca doi pasi doar ca sa arati demonilor ca nu au reusit, si inca doi pasi. Si fiecare pas devine o victorie personala, si te bucuri pentru fiecare pas, si plangi de durera provocata de fiecare pas. Si cand iesi din padure si incepi sa vezi linia orizontului, te bucuri ca un copil, si juri ca nu o sa te mai lasi pacalit, ca nu o sa te mai pacalesti singur. Dar peste cativa pasi, vei uita asta, si vei cauta un nou tovaras de drum, si vei spera ca va fi cel care te va ajuta sa mergi ca mai departe, si nu omul care te va aduce la marginea aceeasi prapastii pe care o cunosti atat de bine, pe marginea careia ai stat de atate ori, a carei fund l-ai privit cu mirare de atatea ori. Dar speranta moare ultima. De data asta poate va fi bine. Nu! De data asta va fi bine! Ba nu! De data asta sigur va fi bine, ai invatat prea multe din trecut! Dar daca nu ai invatat nimic? Daca esti prins in aceasi cerc vicios: fericire, fericire falsa, minciuna, suferinta, depresie, acceptare, resemnare?

From time to time the only thing you have to do for a new begining is to find the power to survive…

Sinceritate

Decembrie 9, 2011 2 comentarii

Cum ar fi o lume sincera, in care nu se minte, nu se ascunde adevarul si nu se omite nimic? Personal, as prefera sa traiesc intr-o astfel de lume. Ar fi mult mai simplu. Mult mai dureros, dar totusi mai simplu. Simplu pentru ca, intr-o astfel de lume,   nu ar fi interzisa doar minciuna, ci ar fi incurajata sinceritatea. Mai dureros pentru ca nimic nu e mai dureros decat adevarul.

In lumea actuala, minciuna e cea mai importanta dintre armele de supravetuire a speciei noastre. Principalul scop al minciunii este supravetuirea. Si cea mai frecventa minciuna e „Eu nu mint” urmata sau nu de atotputernicul „niciodata” si incheiata cu um mare „!”. Sa fim seriosi, un om sincer nu ar putea sa traiasca. Un om nu ar putea sa traiasca fara minciuna nici macar daca ar traii singur, izolat de orice alta fiinta.

Nu stiu daca in trecut lumea era mai sincera sau la fel ca in epoca noastra. Poate ca, comunicam mai des si asta face ca minciunile sa para mai frecvente, poate ca doar ne-am mutat tinta minciunilor. Oricum nu conteaza. Cel mai probabil am ajuns sa mintim ca sa traim si sa traim ca sa mintim. Dar de ce am spune adevarul? E mai simplu sa minti. Adevarul raneste. Si oricat de des am auzi chestia cu „m-ai ranit cand m-ai mintit” e cam clar ca nu minciuna sau traitul in minciuna au adus durerea ci destramarea minciunii si aparitia acelui adevar dureros.

Daca iti inseli prietena, si nu ii spui, totul o sa fie ca si cum nici nu s-ar fi intamplat. Daca ai fi sincer si i-ai spune „te-am inselat” ea o sa sufere, tu o sa suferi, si o sa te paraseasca. Daca nu ii spui si afla singura, o sa iti spuna ca te paraseste ca ai ranit-o cand ai mintit. Sunt pro-sinceritate, dar hai sa fim seriosi, minciuna iti procura ceva timp in plus in care esti fericit (sau nu) in acea relatie. Si, daca iti merge mintea, ai toate sansele sa nu fi descoperit niciodata.

In fiecare zi spunem sute de minciuni. E mult mai comod sa zici o minciuna decat adevarul. Si minciuna in sine, are, cel mai adesea, repercursiuni mai mici decat adevarul. Si adesea mintim atat de bine, sau suntem atat de disperati incat credem acele minciuni, si treptat devenim acea minciuna.

Mintim ca suntem cine vrem sa fim, mintim ca problemele noastre sunt din vina altora, mintim ca problemele altora nu sunt din vina noastra, mintim sa scapam de responsabilitati, mintim ca sa scapam de pedepse, mintim ca sa scapam de cearta, mintim ca sa iscam o cearta, mintim ca sa obtinem ce vrem, mintim ca sa nu obtina altcineva ce vrea, mintim ca sa fim iubiti, mintim ca sa ne iubim, mintim ca sa putem iubi, mintim ca sa trecem peste. Mintim si ne mintim ca noi nu mintim.

In mintea noastra exista mai multe tipuri de minciuni:

– Minciuni: lucruri pe care altii ni le spun pentru a scapa de pedeapsa noastra sau pentru a obtine avantaje in fata noastra.

– Mici inexactitati: Lucruri pe care le spunem putin deformat, dar care nu sunt minciuni. Cand spargi un geam: „Era fisurat si cand l-am atins usor s-a spart”.

– Politeturi: cand faci un compliment la ceva ce nu merita complimentat doar pentru a nu se simti prost lumea. „Supa e foarte buna, dar am mancat acasa asa ca nu am putut decat sa gust putin”.

– Omisiune: cand spui doar o bucata din adevar

– Ignorare: Cand ignori o persoana doar pentru a nu fi nevoit sa raspunzi la o intrebare. De exemplu cand dupa o intalnire nereusita nu mai raspunzi la telefon celuilalt sau il amani.

– Autosugestie: Cand spui ca esti intr-un fel doar pentru a putea aparea mai bine in proprii ochi. Ma refer la autosugestia neurmata de nici un efort de nici un efort de a obtine acel scop descris in enuntul sugestiei.

-Autocompatimirea: Cand e mai simplu sa dai vina pe altcineva pentru esecuril tale decat sa fi muncit destul de mult pentru succes.

-alte genuri de minciuni pe care nu mi le amintesc acum.

Recunosc toate efectele „terapeutice” ale minciunii, dar totusi o sa pledez pentru sinceritate. E mai usor sa fi mintit, e mai comod, mai putin dureros, dar niciodata nu o sa iti ofere raspunsurile pe care ti le ofera sinceritatea. Poate ca doare mai tare cand ti se spune „nu” decat cand ti se spune „poate”, dar un „nu” iti permite sa intrebi „de ce?” si sa treci peste, sa te schimbi si sa iti continui viata. Un „poate” o sa te lase cu intrebari fara raspuns si o sa ramai pe loc in cautarea de raspunsuri in loc sa mergi inainte.

Am fost sincer de multe ori cand nu trebuia, si am facut multi oameni sa sufere, si stiu ca majoritatea mi-au luat adevarurile ca pe niste minciuni rautacioase, dar sper ca, odata, o sa reusesc sa fiu tratat cu aceiasi sinceritate pe care o ofer, astfel incat sa pot sa aflu cine sunt cu adevarat si sa devin cine cred ca sunt.