Fotografie

Septembrie 17, 2011 1 comentariu

Când eram mic, înainte să învăţ să citesc, luam câte o carte cu poveşti şi mă uitam peste pozele frumos colorate şi încercam să îmi dau seama ce se întâmplă în poveste. Acelaşi lucru fac şi acum, doar că nu mă mai uit în cărţi cu basme ci la fotografiile publicate de oameni pe internet.

Îmi place să mă uit atât la oamenii care îşi publică amintirile din vacanţă, cât şi a celor care se consideră profesionişti sau fotografi talentaţi. La pozele fără pretenţii de artă, mă uit, pentru că, în graba autorului de a crea dovezi ale trecerii prin acel loc, nu se uită la elementele din jur. Elemente ce spun nişte poveşti foarte interesante, dacă şti să le asculţi.

De la cei care se declara fotografi talentați , cer ca fiecare poză să îmi spună ea singura o poveste. Din păcate, însă, majoritatea fotografilor autodeclaraţi ca fiind talentaţi, nu îmi oferă decât fotografii mute. M-am săturat de albume în care fiecare fotografie e însoţită de un paragraf întreg care o descrie. De ce ar mai avea nevoie o fotografie bună de detalii când ea singură ar trebuii să rostească celebrele ″o mie de cuvinte″?

Cu puţin timp în urmă, am intrat pe portofoliul unei cunoştinţe (domnul X). Omul, fiind posesor al unui cont generos, a deveni, cu câţiva ani în urmă, posesor al unui aparat foto Nikon (ca o mulţime de alte cunoştinţe). Datorită multitudinii de oameni care confundă claritatea unei imagini cu frumusețea ei, şi care i-au adus sute de laude, orgoliul său l-a făcut să accepte aceste laude ca fiind dovada talentului său nețărmurit. Asta l-a făcut să considere că a ajuns la momentul când are nevoie de mai multe aparate foto, diverse tipuri de obiective, bliţuri, umbrele, filtre, etc. Toate aceste îmbunătățiri ale mecanicii fotografice, se vede în portofoliul său prin îmbunătăţirea clarităţii imaginii, şi prin efectele ‚sparkle’. Şi după atâta timp, pozele au devenit din ce în ce mai frumoase, dar au rămas la fel de mute. Şi tot portofoliul său pare făcut pentru a lăuda aparatul şi nu pentru  a fi numit artă.

În ziua de azi talentul nu mai contează. Contează doar norocul, starea financiara si apartenenţa socială. Internetul a făcut ca orice om să se considere expert în orice domeniu. Şi toată lumea vrea să pară cultă. Şi toată lumea vrea să se aibă bine cu toată lumea. Şi adevărul e prea puţin important. Şi în era facebook-ului, când prieteniile au devenit atât de superficiale încât totul se rezumă la ‚like’-uri, nu mai riscă nimeni să îşi piardă unul din cei 10.000 de prieteni doar pentru a fi fidel adevărului şi a fi sincer cu el si cu celălalt.

PS: De ce toată lumea care are un DSL nu încearcă sa facă poze originale, si doar copie ceea ce vad la televizor sau în reviste de profil?

Categorii:Thoughts

Dileme morale in medicina (1)

Martie 24, 2011 1 comentariu

Seringa si toiagul lui EsculapFacultatea de medicina are calitatea de a schimba orice om. Dupa cei 6 ani, se schimba modul de a gandii, modul de a fi, modul de a reactiona la un stimul extern. Se schimba chiar si perceptia de ce e bine si ce e rau. Ok, nu la modul „criminal in serie”, ci doar, ti se ofera o imagine mai detaliata asupra unor lucruri, incat, o decizie usoara pentru restul populatiei, devine o adevarata dilema morala pentru un doctor.

Exista multe dileme morale, care sunt discutate la nivel mondial de zeci de ani, si nici macar acum nu s-a ajuns la consensul dorit.

Sinuciderea asistata, eutanasia

Cred ca discutiile pe aceasta tema au ajuns la urechile tuturor. La nivelul comunitatii medicale, exista doua tabere, care se lupta pe aceasta tema.

Principalul argument al celor care militeaza pentru aceasta metoda e faptul ca anumite boli sunt incurabile, iar in stadiul final invalidizeaza pacientul si ii produc dureri cumplite pe care nici un calmant nu mai poate sa le amelioreze semnificativ. Avand in vedere ca este clar care este viitorul acestor pacienti, ei considera ca ar trebuii sa poata sa aleaga sa nu sufere. Un alt argument folosit este acela ca oamenii care vor sa apeleze la aceste metode, in lipsa legalitatii lor, vor incerca sa se sinucida folosind metode care nu ii vor omora ci le vor agrava suferinta (celebra folosire a sodei caustice in scop suicidal, care nu omoara, ci doar cauzeaza leziuni permanente)

De cealalta parte a comunitatii medicale, se considera ca o lege care sa permita aceste practici, poate fi manipulata, incat sa permita oamenilor care nu au neaparat o boala mortala sa ceara ajutorul doctorilor pentru a comite suicid.

Ingrijirile medicale oferite detinutilor condamntati pe viata/la moarte

Un studiu arata ca, in America, un detinut beneficiaza, pe an, pentru interventii medicale de o suma de 7 ori mai mare decat a unui om de aceiasi varsta aflat in libertate. Aceste cheltuieli, asociate cu cele pentru detentie si cu faptul ca acesti oameni nu vor mai contribuii niciodata la „bunastarea societatii”, ridica problema acordarii ingrijirilor medicale complexe detinutilor condamnati pe viata sau la moarte.

Cei care militeaza pentru aceste masuri, folosesc pentru argumentare problema: „Daca ai doi pacienti, un copil si un detinut condamnat pe viata, si timp si resurse sa salvezi doar pe unul, pe cine ai salva?”. Etica medicala spune ca in cazul in care nu poti sa ii salvezi pe toti, trebuie sa te concentrezi pe cel cu sansele cele mai mari de supravetuire. Avand in vedere acesta regula morala si faptul ca toate sistemele medicale din lume au resurse umane si materiale limitate, nu e logic sa limitezi ingrijirile medicale celor care oricum nu mai sunt de folos societatii si sa te concentrezi pe salvarea sau macar pe cresterea sanselor de supravetuire a celor care merita?

Dar legea morala ne-a facut sa ignoram selectia naturala si sa ii ajutam pe toti, si pe cei slabi si pe cei puternici. Nu mai putem ca, in momentul in care un membru a turmei noastre cade, sa il lasam sa moara doar pentru a salva turma. Nu mai e in firea noastra.

Tratamentele agresive

De multe ori, doctorii ajung in situatia in care, pusi in fata unui pacient dificil, trebuie sa hotarasca daca se merita „torturarea” pacientului cu un tratament foarte agresiv, sau limitarea la un tratament paleativ. Intr-unul din cazuri il condamni la dureri insuportabile, in celalalt il condamni la moarte sigura. Si de cele mai multe ori, se ajunge la alegerea: 6 luni de dureri cumplite sau o luna de viata cu dureri suportabile. In teorie, ar trebuii sa alegi in functie de ce vrea pacientul, dar pacientul nu stie ce il asteapta.Si sunt sute de pacienti care sufera cumplit, doar pentru a traii cateva zile in plus. Majoritatea, insa, mor in momentul in care afla diagnosticul, sau, in tarile in care pacientilor nu li se spun diagnosticele fatale, in momentul in care incep durerile. Si acele luni in plus, sunt doar niste fantome incapabile sa isi traiasca viata, si incapabile sa lase familia sa traiasca. Si aceste cateva luni in plus, lasa urme adanci asupra celor ramasi.

Dar, daca 99% din pacientii care urmeaza un tratament agresiv mor dupa aceste luni de calvar, exista totusi un om din 100 care va traii dupa acestea. Merita acest om sa renunti la el? Nu. Merita ceilalti 99 sa ii torturezi cu un asemenea tratament? Nu. Si nu ai de unde sti care e acel pacient norocos. Avand in vedere ca tratamentele agresive au totusi niste rate de supravetuire la 5 ani mult mai mari de 1% (Incepand cu 5% si ajungand pana aproape de 100%), toate argumentele sunt pentru folosirea acestor tratamente, desci, cei care nu vor supravetuii devin niste victime ale sistemului.

Jurnalismul in Romania – ep 2

Decembrie 23, 2010 Lasă un comentariu

Scriam intr-un post anterior cat de lipsiti de profesionalism sunt unii dintre jurnalistii nostri. Am invatat sa trec cu vederea greselile de exprimare si cele care arata o lipsa totala de cultura (broscuta nevertebrata). Am invatat sa trec cu vederea intrebarile penibile ale reporterilor dar incepe sa ma enerveze modul lor de a hartuii martorii si oficialitatile pentru a scoate nu adevarul ci o stire buna.

S-a produs zilele astea un eveniment neplacut intr-un oras din tara, si la care am avut acces prin surse neoficiale de la fata locului. Si cu o ureche la telefon, una la radio si ochii la televizor, am reusit sa captez doua povesti total diferite. Iar dupa interviurile cu cadrele oficiale, a aparut  a treia varianta a realitatii.

Oricat de sumbra era realitatea, vazuta obiectiv de oameni care stiau cum stau lucrurile, media a reusit sa o amplifice desi se baza pe informatii subiective si incomplete venite de la martori, si informatii manipulate si „miniminzate” ale organelor oficiale.

Pe langa aceasta lansare de zvonuri, o reporterita de la o televizune centrala, a inceput sa agaseze primarul orasului cu intrebari din ce in ce mai acuzatoare/impertinete/haotice spre a-l face pe saracul om sa confirme anumite zvonuri si impoteze imposibil de verificat in acel moment. Toate astea au creat o senzatie ca vine apocalipsa si statul ascunde aceste informatii.

Sunt enervante aceste incercari jurnalistice de a cauta un vinovat si a pune la zid orice persoana care pare a avea o legatura cat de mica cu un anumit eveniment.

Categorii:Thoughts

Jurnalismul in Romania

Decembrie 17, 2010 Lasă un comentariu

Un nene, angajat la o banca centarala, a vrut sa faca si el un ban cinstit. Cum e criza, si salariile cresc cat fat frumosu premier, ce i-a trecut lui prin cap: sa vanda si el ce are mai de pret. Si nu vorbim de plasma, alienware sau alte fleacuri pe care le-a luat tot romanu doar cu buletinul in urma cu cativa anisori. Omul, avea o informatie mai de pret, care ar fi marit tirajul ziarelor „profund intelectuale” de genu Click sau Libertatea: salariul stiristei favorite a romanului: Andrea Esca-Eram.

Ziarele noastere, desi stiu ca necunoasterea salariului lu’ Esca nu lasa sa doarma juma din romani, au hotarat sa nu plateasca pentru acesta informatie si sa il dea in gat pe dragul nostru lucrator in cadrul unei banci. Probabil au zis ca mai bine decat sa vanda o singura stire despre Esca, mai bine scriu un roman despre scandalul iscat. Pe langa, asta, se bazau si pe faptul ca judecatorul, statistic, ar putea fi cititor al acestor publicatii, asa ca, exista sansa sa intrebe, in plina sedinta, care era informatia pe care le-ar fi dat-o jurnalistilor in schimbul celor 500 de euroi (atat cerea pe informatie).

Nu stiu daca le-a mers miscarea, sau daca au aflat cat ia Andreea „Buna seara Bucuresti, Buna seara Romania” Esca, dar, eu, personal, am aflat un lucru foarte intrigant: presa romaneasca e de cacao.

In tarile civilizate, de cand a aparut ziarul, a aparut un mic cod al jurnalistului. Cele mai importante lucruri sunt:

  1. Orice informatie se publica doar daca a fost verificata din 3 surse credibile
  2. Intotdeauna protejeaza informatorul

Daca goana dupa senzational, si comercializarea presei, a facut ca si strainii sa confunde cifrele si sa publice si articole din surse incredibile sau cu credibilitate scazuta, sau sa accepte o singura sursa, un lucru a ramas sacru: nu divulga niciodata numele informatorului.

In momentul in care tu dai in gat o sursa doar pentru ca nu iti pasa de sursa, o sa duca la reducerea numarului acestor surse. E logic, daca tu spui o chestie, care creste tirajul la ziar, dar care ti-ar aduce probleme, ce o sa faci? Normal ca uiti orice fel de idee de castig usor, dorinta de razbunare sau simt moral, o sa iti bagi picioarele in ziare, si o sa mergi sa te calmezi la un pescuit de pastravi.

Daca la noi, ziarele isi **** ********** informatorii, in alte tari, exista jurnalisti care au preferat sa intre la puscarie decat sa nu isi divulge sursele…

Magazine chitare (2010-2011)

Decembrie 6, 2010 Lasă un comentariu

American music

  1. web: www.americanmusic.ro
  2. adresa: 1 Decembrie 1918 NR 3 Focsani,Vrancea
  3. Produse:
  • Instrumente copii: Chitari electrice, instrumente percutie, etc
  • Chitare acustice: Stagg, Dimavery, Ibanez, Fender
  • Chitare electrice: Stagg, Dimavery, ibanez, Fender, Framus, Aria, Peavey, Marshal, Epiphone,Schecter,
  • Chitare clasice: Dimavery, Stagg, Takamine, Aria, Ibanez
  • Corzi: spre deosebire de alte magazine, exista corzi de calibru mare care nu se gaseau pana acum in Romania: 0.12-0.54, 0.14-0.59, etc. Producatori GHS, D’Addario
  • Efecte: BBO, Opto, Hartkey, BOSS, Akay
  • Combouri chitara electrica: Vox, Crate, Ibanez, Marshall, Randal, Stagg
  • Combouri chitara acustica: Laney, Stagg, Crate
  • Chitare bass: Ibanez, Stagg, Aria, jackson, Fender, Washburn
  • Viori, Violoncele

Pro guitar

  1. web: www.proguitar.ro, magazin online: www.guitarshop.ro
  2. adresa: Str. Stirbei-Voda, Nr. 172, Sector 1, Bucuresti (alte adrese aici)
  3. Produse:
  • chitari electrice: Fender, Squier, Jackson Guitars, Gretsch, Hamer, EVH, ESP LTD, Dean, Gibson, Epiphone, Line6
  • chitari acustice: Fender, Squier, Gretsch, Guild, Ovation, Taylor, Epiphone
  • chitari clasice: Fender, Squier, Manuel Rodiguez, Taylor, Guild
  • chitari bass: Fender, Squier, Jackson Guitars, Warwick, Hamer,ESP LTD, Dean, Gibson, Epiphone, Line6
  • amplificatoare: Fender, Roland, Line6
  • procesoare si efecte chitara: DigiTech, Boss, Roland, Line6, Fender, Dunlop, MXR, Hardwire, WayHuge electronics
  • corzi: Fender, Dunlop, D’Addario

M&C Music

  1. web: www.mcmusic.ro
  2. adresa: Str. Ion Campineanu nr. 5 (alte adrese aici. pt dealeri mcmusic apsati aici)
  3. Produse:
  • chitari: Ibanez, Takamine, Paul Reed Smith Guitars, Gibson, Epiphone, Aria, Vintage, Peavey
  • amplificatoare chitara: Vox,  Marshall, Peavey, Hartke, Rocktron, Trace Elliot
  • procesoare si efecte chitara: Vox, Zoom, Rocktron, MXR,
  • corzi chitara: Ghs, Elixir, Dunlop, Rotosound, Thomastik-Infield
  • doze chitara: Seymour-Duncan

Magazinul Rapsodia

  1. web: www.magazinulrapsodia.ro
  2. adresa: pe la rondul Alba Iulia
  3. Produse: toata gama de instrumente Hora-Reghin

Magazinul „Musica store”

  1. web: http://www.music-estore.ro
  2. adresa: Bucuresti – Calea Victoriei nr. 60 – vis-a-vis de Magazinul Muzica
    Bucuresti – Calea Victoriei nr. 25 – langa Politia Capitalei
    Bucuresti – Militari Shopping Center
  3. Produse:
  • Chitare acustice:  Roling’s, LAG, Epiphone
  • Chitare clasice:  Roling’s, LAG
  • Chitare electrice:  Roling’s, LAG, Epiphone, ESP, Gibson, LTD, Music Man, Westone
  • Amplificatoare chitara: Blackheart, Blackstar, Crate, Fishman, Line 6, Marshall, Randall, Roland
  • Efecte chitara: Blackstar, BOSS, Danelectro, Electro Harmonix, Fishman, Line 6, TC electronic
  • Doze chitara: Dimario
  • Corzi chitara: D’addario, Ernie Ball, Roling’s, RotoSound, SIT, Warwick

Magazinul Yamaha Divertas

  1. web: www.yamahamusic.ro
  2. adresa: Pe Victoriei, intre Muzica si Casa Centrala a Armatei
  3. Produse: orgi, pianuri yamaha. Se gasesc si chitari Yamaha dar nu apare pe site

Magazinul Senia

  1. web: www.senia.ro
  2. adresa: in spate la Muzica. Pe strada dintre B1 TV si Novotel dupa curba pe partea dreapta.
  3. Produse:
  • Chitara acustice: BC Rich, Fender, Gewa, Hohner, Michael Kelly Guitars, Ovation, Squier, Tenson, Yamaha
  • Chitare electrice: BC Rich, Behringer, Dimavery, Fender, Gewa, Hohner, Jackson, Michael Kelly Guitars, Roytek Warwick, Squier, Tenson, Yamaha
  • Amplificatoare chitara: Behringer, Bugera, Fender, Kustom, Laney, Roland
  • Efecte chitara: Behringer, Boss, Korg, Rocktron, Roland, Huges&Kettner

Recomandari pentru incepatori:

  • chitara clasica: In functie de buget si asteptari, poti alege intre o chitara clasica Hora (care costa putin) si e destul de buna pentru pretul ei, sau poti incerca o chitara mai profesionista de la Manuel Rodriguez.
  • chitara acustica: Hora, Stagg,Aria, Fender, Epiphone, Hohner. Conteaza mult ce tip de muzica doresti sa canti. Fender CD-60 e mai mult pentru rock. Stagg SW-201 are un sunet mai moale, mai cald, si merge mai mult pe blues.
  • chitara electrica: aici depinde de tipul de muzica pe care vrei sa-l canti. Vezi aici cum sa alegi o chitara electrica: aici . Chitare low price sunt Ibanez, Stagg, Aria, Hora-Reghin: seria Iris. Preturi intre 350-1000RON.
  • efecte: Digitech asigura un raport calitate/pret destul de bun. Cu vreo 230ROn poti sa-ti cumperi un procesor cu 40 de efecte + efect de drum.
  • amplificatoare: pentru apartament si pentru incepatori e de ajuns 10-15W. Preturile incep de la 300ron (Fender Frontman 10G) si cresc in functie de putere, marca si optiuni.
  • corzi: recomand Ghs(preferatele mele si cele mai bune din romania pentru electrica si acustica) si D’Addario.  Corzile Elixir se lauda ca ar fi cele mai durabile. Daca ai grija de corzi, poti sa duci si corzile de 25-30ron/setul la o durata de viata de 3 luni. Dupa 3 luni deja se simte diferenta la orice corzi. La capitolul material, cele din bronz au un sunet mai dulce pe cand cele din nichel au sunetul mai rece. Grosimea corzilor variaza. Cu cat corzile sunt mai groase cu atat suna mai bine, dar sunt si mai greu de manuit. Pentru incepatori recomand corzi cat mai subtiri. In Romania, datorita ofertei inca sarace, cele mai subtiri corzi sunt .009-.042 pentru chitara electrica si .011-.046 pentru chitara acustica.

Daca esti incepator iti recomand sa iei cu tine pe cineva care se pricepe cat de cat sa cante la chitara. cel mai bine ar fi sa fie cineva care sa stie sa cante bine pentru a putea testa limitele si cum suna pe fiecare tip muzical. Pentru amplificatoare si efecte e necesar sa fie testate cu echipamentul propriu (aka chitara proprie) pentru a vedea cum suna pe acel tip de chitara si acel tip de doze.

Romania… tara mea de glorie, tara mea de dor

Noiembrie 10, 2010 2 comentarii

Iventivitatea romaneasca la maxim:D

Daca se desfac sireturile a dat de dracu

Daca se desfac sireturile a dat de dracu

Jandarmeria romana la datorie

Categorii:Fun

Aurul nebunilor

Octombrie 20, 2010 Lasă un comentariu

Daca ar trebuii sa pleci pentru totdeauna, si nu ai avea voie sa iei decat 2 obiecte care ar fi acestea?

Ma uit in jurul meu, si nu imi pot da seama ce as lua. Nimic din jurul meu nu mai este atat de important incat sa simt ca nu pot traii fara. Odata stiam exact ce obiecte imi erau indispensabile. 2-3 obiecte pe care le aveam tot timpul aproape de mine. Periodic, aceste obiecte erau inlocuite de altele. Periodic, ceea ce consideram indispensabil devenea comun, fiind inlocuit de ceva ce devenea indispensabil doar in ochii mei, si doar pentru cateva secunde. Dar acum, nu pot sa-mi dau seama ce as avea nevoie oriunde.

Calculatorul nu mi-a fost niciodata mai mult decat unealta pe care o foloseam pentru a nu cauta alta metoda de distractie.

Telefoanele nu fac decat sa ma ingradeasca. Am simtit asta cand pentru o saptamana am trait fara telefon mobil. Nimeni nu stia unde sunt, nu dadeam nici un raport, nimeni nu putea sa ma gaseasca. Saptamana cand m-am simtit cel mai liber. As renunta oricand la telefon mobil, doar ca nu pot sa imi sterg impresia ca fara el as pierde lucruri prea importante.

Ceasul, desi ii simpt lipsa cand nu il am, nu e decat o bijuterie nefolositoare. O greutate de incheietura. Iar ultimul am mi-a aratat ca ceasul nu e decat o unealta de tortura.

Oricat de mult as iubi sa citesc, nu exista nici o carte care sa ma faca sa simpt ca nu imi ajunge memoria ei ci am nevoie de prezenta ei fizica. Si nici o carte nu e destul de mare incat sa imi permita sa o citesc pentru totdeauna.

Mi-am tradat pana si chitarile.

Nu exista nimic material care sa simt ca nu as putea exista fara. Poate ca viata mi-ar fi mai dificila, mai haotica, mai plictisiotare, dar nu imposibila. Si totusi, o oarecare independenta exista.

Categorii:Thoughts