Si totusi, daca nu exist?

Imi plac plimbarile lungi. Cei care ma cunosc stiu asta dupa ce vad starea jalnica in care ajung adidasii mei dupa cateva zile dupa ce mi cumpar. Imi plac deoarece imi permit sa ma gandesc la tot ce vreau. Peisajul nu devine monoton, lumina imi permite sa gasesc cate un lucru care imi ancoreaza gandurile. Cand ma plimb, sau doar merg singur pe strada, intru intr-o transa care nu imi permite sa observ nimic in jurul meu, decat daca acel lucru isi gaseste un punct de reper in sirul meu de ganduri.

Zilele trecute mergeam intr-o plimbare obisnuita. In jurul meu neobisnuit de multa lume. Oameni grabiti, cu fetele plate, incapabili sa transmita vre-o expresie, vre-un gand, vre-o intentie. Fiecare parea doar un robot capabil doar sa mearga pe sina trasata de o putere superioara. O sina, un om, nimic alceva… Si pentru fiecare exista doar el si sina lui invizibila. Tot restul sunt doar obstacole. Om, masina, stalp doar un obstacol care trebuie ocolit. Si daca fiecare dintre oameni are dreptate? Daca nu exista nimic decat el? O lume doar pentru un om, o lume plina de obstacole miscatoare dar cu un singur om real. Si restul sunt doar plasmuirile visului singurului om… Cel mai greu e sa-ti dovedesti ca nu nu e un vis ci realitatea. „Nu e un vis e realitatea”. Nu asa spui si in vis? Si apoi te trezesti doar ca sa-ti spui „a fost doar un vis”. Si patul incepe sa zboare si demoni ies de sub pat si incepi sa tipi si sa-ti spui ca e doar un vis… si te trezesti, si sari din pat, si zici „a fost doar un vis”… Nu ai visat niciodata ca visezi?? Si daca visezi ca visezi ca visezi ca visezi…..??? Chiar daca poti sa spui sincer cu tine insusi si cu celalti ca tu existi, ce dovezi ai ca ceilalti exista? De unde sti ca nu e doar un vis, o amintire a ceva ce poate s-a intamplat sau se va intampla? De unde sti ca tot ce nu te inconjoara nu sunt si ei doar niste elemente ale visului? Nu i-ai intalnit, pe aceiasi oameni, si in visele tale? Si daca esti acel dumnezeu primordial care viseaza o lume nesfarsita in care singuratatea i-a plasmuit gradini, palate, prieteni, in care eternitatea l-a facut muritor, in care disperarea i-a plasmuit deserturi de nisip si soare, de gheata si intuneric?  Intai ai visat ca esti Cezar al Romei, apoi un cersetor de la granita Ierusalimului, apoi un preot gras de tara, iar azi esti… tu. Maine poate vei visa ce esti un mare preot al tehnologiei, un aventuriei al spatiului sau un mare cercetator. Un sir de vise muritoare a unui urias etern…