Archive

Posts Tagged ‘minciuna’

Un nou inceput

Decembrie 11, 2011 Lasă un comentariu

Exista momente in viata in care ridici privirea din pamant si te uiti in jur, si nu mai recunosti nimic, nu mai sti unde esti si incotro de indrepti. Uneori in aceste momente apare cate un calator. Daca stie unde te aflii, ai scapat, daca nu stie macar ai sansa sa ai un tovaras de drum macar pana la iesirea din padurea cea deasa.

Dar ce te faci cand acest tovaras de drum nu e decat in imaginatia ta? Cand nu e decat un demon trimis sa te oboseasca, sa te duca pe carari dificile? Te scuturi de toate poverile sale, si incerci sa mergi inainte ignorandu-ti demonii. Si cand simti ca nu mai ai putere, iti imaginezi ca acel tovara de drum pe care il vedeai in demonul tau te asteapta cu cativa pasi inainte, si tu nu trebuie decat sa mai faci inca doi pasi, inca doi pasi si ajungi la punctul tau de sprijin, si continui sa faci inca doi pasi, si apoi inca doi pasi. Iar cand deznadejdia nu te mai lasa sa te amagesti, incepi sa faci inca doi pasi doar ca sa arati demonilor ca nu au reusit, si inca doi pasi. Si fiecare pas devine o victorie personala, si te bucuri pentru fiecare pas, si plangi de durera provocata de fiecare pas. Si cand iesi din padure si incepi sa vezi linia orizontului, te bucuri ca un copil, si juri ca nu o sa te mai lasi pacalit, ca nu o sa te mai pacalesti singur. Dar peste cativa pasi, vei uita asta, si vei cauta un nou tovaras de drum, si vei spera ca va fi cel care te va ajuta sa mergi ca mai departe, si nu omul care te va aduce la marginea aceeasi prapastii pe care o cunosti atat de bine, pe marginea careia ai stat de atate ori, a carei fund l-ai privit cu mirare de atatea ori. Dar speranta moare ultima. De data asta poate va fi bine. Nu! De data asta va fi bine! Ba nu! De data asta sigur va fi bine, ai invatat prea multe din trecut! Dar daca nu ai invatat nimic? Daca esti prins in aceasi cerc vicios: fericire, fericire falsa, minciuna, suferinta, depresie, acceptare, resemnare?

From time to time the only thing you have to do for a new begining is to find the power to survive…

Incredere

Octombrie 25, 2007 Lasă un comentariu

De azi am renuntat sa mai am incredere in oameni. De acum nu mai am incredere in nimeni, nici macar in mine. Daca ai incredere in cineva ajungi sa asteptari  sa nu-ti fie inselata increderea, dar intotdeauna vine un moment cand vei fi injunghiat pe la spate de acea persoana. Cu cat increderea este mai mare cu atat vei fi injunghiat mai tare. Tot ce poti sa speri este ca momentul cand vei fi injunghiat sa apara dupa moartea unui dintre voi. Un cadavru nu te poate injunghia, un cadavru nu va simti durere cand va fi injunghiat.

Nu am avut niciodata incredere absoluta in nimeni, intotdeauna am stiu sa-mi delimitez zonele sensibile si sa construiesc ziduri de aparare in jurul acestora. Dar am fost destul de naiv sa acord o umbra de incredere oricui, chiar si celor pe care nu-i cunosc, chiar si acelora pe care ii cunosc si stiu ca nu merita. Naivitatea mea a fost rasplatita intotdeauna cu cate o lovitura bine plasata. Nu exista om care sa nu aiba momentele lor cand inseala increderea celorlalti. Am fost blestemata cu o memorie de elefant si binecuvantat cu puterea de nu a putea ierta dar a putea ignora aceste momente. Fiecare fapta a fost pusa la pastrare si toata lumea s-a minunat ca m-am enervat de la o chetie atat de minora. „Fuck you, daca reusesti sa ma enervezi din cauza unei singure fapte nu ai mai avea timp sa te gandesti la absurditatea faptului ca m-am enervat”. Si nu cunosc pe nimeni care sa nu-mi fi inselat increderea macar odata.

Am hotarat sa renunt sa mai am incredere in ceilalti, de azi nu mai am prieteni sau amici ci doar cunostinte. De azi nu mai am incredere in mine. De acum ma voi lasa purtat de val. De acum drumul e drept, nu mai exista caluze sa ma duca pe scurtaturi si nici obstacole. Un drum drept cu urcusurile si coborasurile sale, dar de azi sunt urcusurile si coborasurile mele. De azi mai am incredere doar in umbra mea.

Sinceritate

Octombrie 3, 2007 3 comentarii

Niciodata nu am fost cu adevarat sincer. Niciodata nu am mintit decat daca era absolut necesar, insa niciodata nu am fost sincer cu adevarat. Intotdeauna am spus adevarul doar pe jumatate. Intotdeauna am spus doar adevarul meu. Intodeauna am stiu sa spun doua adevaruri deodata, doua adevaruri la fel de adevarate dar care sunt capabile sa isi ascunda intelesul unul in spatele celuilalt. 

Categorii:File de jurnal Etichete:, ,