Lumea ma uraste

Tocmai mi-am dat seama ca pe blogul asta vorbesc doar despre defectele mele, calitatile nici macar nu au loc ca nota de subsol. De ce? Poate pentru ca granita dintre calitate si defect e prea subtire. Un defect poate ajunge calitate, iar o calitate poate ajunge defect. Calitatile te pot duce undeva, incet, dar, de obicei, in mod sigur, dar defectele te pot prabusi in mod spectaculos. E ca si cu accidentele de avion. Sunt cele mai rare, dar daca cade un avion sigur stie toata lumea.

Lumea are obiceiul sa considere un caracter ca fiind calitate sau defect doar pe baza la cat de frumos suna. Eu le grupez in functie de cat de mult ma ajuta intr-un moment sau nu. „Am vazut pe net”, la descrierea unor persoane faptul ca sunt „un suflet bun”, asta se citeste fraier. De cate ori nu am suferit din cauza asta. De mult consider faptul ca sunt bun la suflet, si vreau sa ajut pe fiecare, ca un defect de moarte, unul dintre cele 7 pacate capitale. Asta a contat foarte mult la dezvoltarea relatiilor mele sociale.

De fiecare data cand intalnesti pe cineva, ii atribui calitatile si defectele tale, urmand ca apoi sa le negi pe rand pe aproape toate. Cel mai mult imi plac cei cu care le neg pe toate, sau cel putin pe toate pe care le voi nega vreodata, dupa prima discutie. Din pacate, la cei mai multi dintre cei pe care ii intalnesc, semnalele sunt comfuze si cred despre ei ca sunt buni de pus pe rana, si dupa ceva timp, cand am mai multa nevoie de ei, se dovedesc doar o infectie rezistenta la antibiotice.

Tocmai din cauza asta am inceput sa cred ca lumea ma uraste, de fapt, nu stiu daca ma uraste, cel mai probabil sunt doar un gandac dresat de care ti-e scarba, si pe care il ti intr-un sertar inchis de unde il scoti doar cand ai nevoie sa-ti scoata ceva de sub vre-un dulap.

Si asta se datoreaza faptului ca incerc sa ajut pe toata lumea, indiferent daca m-au ajutat vreodata sau daca au cum sa ma ajute in viitor. Nu cer nimic in schimb „noi sa fim sanatosi”. Dar totusi cand am nevoie de ei sa nu se poarte indiferenti sau ca si cum nu as exista. Dar daca esti destul de bun incat sa ti o mana intinsa pentru oricine are nevoie de ea, se ajunge sa se creada ca va fi acolo indiferent ce vor face. Si aici apare problema mea, toti incep sa te vada cu mana intinsa, undeva, intr-un loc indepartat, si din cauza asta nu isi aduc aminte decat cand au nevoie, „parca era cineva care vrea sa ajute”. O relatie de prietenie necesita niste impilcare de ambele parti, de ce sa te chinui sa fi prietenul cuiva, cand te ajuta chiar daca nu sunteti prieteni.

Apoi am inceput sa mai fiu si sincer, si sa injur in fata, sa ironizez prostia, si asta m-a mai costat niste prieteni, dar acestia macar nu meritau.

Poate e mai bine sa traiesc doar prin mine pentru mine, si poate asa o sa fiu acea persoana care vede raul in toti, si nu-i pasa de nimic, acea persoana care isi va alege prietenii doar daca trec toate probele de foc, un om care isi va recunoaste prietenii doar pe patul de moarte.

Viata nu valoreaza nimic, moartea e cea care costa

Cat de perversa poate fi mintea umana.

Cat timp traia Pruteanu era criticat de toti, nimanui nu-i pasa de el. Acum, ca a murit, toti ii viziteaza siteul, toti ii inchina lungi poeme de dragoste eterna, toti ii dedica posturi de recunostinta. Numai idioti. Macar sa aiba curajul sa nu le pese si dupa ce moare, sa aiba curajul sa il injure si cand a murit. Ma uitam la televizor si vedeam exact pe aia care il criticau inainte, acum laudandu-l ca pe un mare om, mare patriot, mare… Doar idioti. Raman la parerea mea ca tipu avea niste probleme psihice, sau sa le zicem doar niste pitici pe creier, doar ca mai multi ca altii.

O studenta si-a gasit sfarsitul in fata politistilor pe un bulevard mare din capitala. Ok. Si acum ce are ea special fata de restul oamenilor care au murit pe acelasi bulevard dar nu era politia pe acolo, sau care mor pe alte bulevarde, sau care mor in mod eroic ca sa ii salveze pe altii? Nimic, doar ca e pe youtube si se toti idiotii pot sa intre sa vada. Si dupa ce au vazut toti, mai incep sa dea sa vada si altii. De ce pana mea sa ma uit la un film in care nu se vede decat o discutie oameni-politie si una intre 2 asistenti de pe salvare? Ce rezolv daca ma uit la film? NIMIC.

Poporul roman nu are nici o biserica inchinata lui Iuda Tadeu, si totusi nu exista om care sa sa nu se inchine lui…

I’m gonna rock till the day that I die…

Am scris de multe ori despre fericire, m-am intrebat de multe ori ce trebuie sa fac ca sa fiu fericit, m-am plans de atatea ori ca nu sunt fericit, dar aseara am avut o revelatie. Nu, nu a venit Iisus la mine sa ma mangaie pe umar si sa-mi dea sa beau din cupa fericirii. Stiam de mult ca calea cea mai simpla spre fericire e ignoranta. Cea mai simpla cale, si singura pe care o cunosc, si, din pacate, si singura pe care nu pot sa apuc. Am baut demult din antidotul ignorantei, ca sa mai pot sa ma intorc inapoi. Acest vaccin rezista o viata.

Mi-am dat seama de mult ca am multe motive sa fiu fericit, poate mai multe decat ale altora care se considera in sanul lui dumnezeu, si totusi nu sunt fericit. Am multe lucruri pentru care ar trebuii sa fiu trist, dar cele mai multe nu sunt destul de puternice incat sa ma tina trist.

Visez de mult sa-mi iau zborul,  sa colid mari si tari, si sa nu ma opresc decat cand trecutul nu va mai putea sa ma ajunga. Si totusi nu ma pot despartii de comforul locurilor cunoscute. Vreau sa imi creasca aripi doar ca sa stiu ca, daca o sa vreau, o sa pot sa zbor.

Nu vreau sa fiu nemuritor, dar vreau sa-mi traiasca numele vesnic.

Acum imi dau seama ca poate singurul motiv pentru care sunt trist, e faptul ca sunt compus din atat de multe parti diferite, care se lupta intre ele pentru a iesi la suprafata. Si in orice lupta curge sange. Asta se intampla in fiecare om, stiu asta, nu ma consider special pentru asta. Doar ca spre deosebire de cei fericiti, eu sunt constient de aceasta lupta, pot sa simt mirosul sangelui, pot sa aud sunetul sabiilor care se cionesc, pot sa aud goarna victoriei, pot sa aud goarna infrangerii, pot sa vad campul plin de lesuri, plin de speranta de partea infrantilor, plin de voiosie de partea celor victoriosi. Pot sa-mi dau seama ca balta in care calc e plina cu sange si cu apa ploilor trecute. Ploaia nu a mai stropit demult acest loc blestemat. Si totusi in orice desert e soare, si soarele e simbolul belsugului, si soarele e simbolul sperantei, si soarele e simbolul bucuriei. Si in toata aceasta lupta eu nu lupt, lupta doar parti din mine, si ceea ce e sigur, e ca o parte din mine va invinge intotdeauna. „Nu ai cum sa pierzi cand joci singur”. Poate sangele care curge e al meu, poate suferinta mea izvoraste in fiecare lupta, dar stiu ca victoria e intotdeauna a mea, si pe acest camp de lupta eu sunt neumitor si intotdeauna campion.

Si imi dau acuma seama, ca ceea ce simt acum nu e nefericire, fericirea mea izvoraste din acelasi izvor ca si suferinta. Eu nu voi putea sa fiu niciodata fericit atat timp cat nu exista acea suferinta eterna pentru idealuri, pentru ceea ce am fost, pentru ceea ce puteam sa fiu, pentru ceea ce sunt, pentru ceea ce voi fi. Fara aceasta suferinta sunt un ignorant, un nimeni, incapabil sa vada in jurul sau, si care crede ca locul in care sta e intreaga lume. Toate lucrurile care credeam ca ma vor face fericit, sunt in varful unui munte a carui catarare cere multa suferinta. Si cu fiecare pas pe care il fac suferinta sporeste, si sporeste si bucuria ca in ciuda ei inca pot urca, si bucuria ca am spre ce urca. De fiecare data cand ridic privirea, sufar pentru ca mai am atat de mult de urcat, si totusi ma bucur ca nu am ajuns inca acolo. De acolo unde? Cum sa mai fi fericit cand ajungi undeva unde nu mai auzi nici o chemare? Drumul si speranta ca ai unde ajunge e tot ceea ce pot cere pentru a fi fericit in viata asta. Asta e tot ce pot cere de la viata ca sa fiu fericit: un drum lung si plin de capcane, pe care sa stiu ca il pot termina dar pe care stiu ca nu il voi termina niciodata.

M-am bucurat ca am descoperit asta, cum sa nu te bucuri cand afli ca esti fericit? Dar mi-am amintit toata viata mea. Stiam de mult asta, stiam de mult unde trebuie sa ajung, asa ca mi-am ales drumul cel mai lung cu putinta, drumul care dupa fiecare pas are alt pas, care ma asigura ca chiar daca voi ajunge acolo unde credeam ca e sfarstiul sau, voi avea surpriza sa aflu ca acolo e doar inceputul, si care imi va asigura intotdeauna un drum pe care sa continui mai departe.

Sufar si sunt fericit, pacat ca fericirea mea nu arata ca a celorlalti…

Sf. Iuda Tadeu

[Sf Iuda Tadeu este considerat de biserica patronul cauzelor pierdute]

Umbla o moda prin internetul romanesc, cea a protestelor pasnice online, a petitiilor online. Initiatorii dau dovada de interes fata de ceea ce se intampla in jurul lor, si de calitati de lideri. Ceea ce nu-mi place mla acestia e ca, de fiecare data, cauzele pentru care lupta sunt pierdute inainte de a fi enuntate. De fiecare data cel impotriva caruia se scrie petitia e prea mare ca sa-i pese de cei mici si fara putere care semneaza petitiile. De cele mai multe ori aceasta petitie ramane undeva la nivelul de proiect, semnata de cativa prieteni si de prietenii acestora. Nimic care sa atraga atentia. Cele mai norocoase dintre ele ajung sa apara la stiri si sa fie lansata o campanie nationala pentru 2-3 zile dupa care sa cada inapoi in anonimat. Acestea  obtin cel mult cateva promisiuni de la oamenii in putere sa faca ceva, promisiuni ca „vom incerca sa rezolvam problema” si totul se traduce, de obicei, in nimic, sau in cel mult „promitem sa ascundem mai bine problema”.

Uneori se intampla sa mai stranga cate una cateva voturi care sa o faca sa para ca are ceva putere, dar, de fiecare data, se ajunge la invalidarea ei pe baza faptului ca acestea nu sunt destul de securizate pentru a asigura corectitudinea acesteia. 

Green Peace, acel mamut al protestelor pasnice si petitiilor, nu a reusit sa faca nimic desi au petitii semnate de milioane de oameni, petitii pe hartie cu semnatura, ce nu pot fi falsificate (teoretic. cel putin nu asa de mult ca cele online).

Anonimul

De cand ma stiu nu am inteles niciodata cand la televizor se afisau comentarii ale telespectatorile de ce unele erau semnate „anonim”. Apoi a venit vremea internetului si totul a devenit o masa de anonimi care isi schimba nickname-ul cu care se semneaza in functie de locul in care isi exprima parerea: pe siteuri de stiri este „cetateanul vigilent”, pe siteuri matrimoniale e „2 hot 4 you”, pe siteuri porno e „big dick 99”, pe forumuri de gamer e „the devil 666”, pe mess e „ionica barosanu” iar acasa e „vladut” si lista continua. Daca vei lua cele 999 porecle de pe toate siteurile unde intra nu vei putea face nici o legatura intre toate, testele grafologice nu merg pe scrisul de la tastatura, iar stilul e diferit in functie de domeniul forumului. 

Si totusi exista oameni atat de idioti incat prefera sa se emneze „anonimul”, „un anonim” si alte derivate. Daca nu reusesc sa ii inteleg pe cei care se semneaza anonim in locuri care nu le ofera anonimatul, cum as putea sa ii inteleg pe cai a caror anonimat e asigurat de insasi mediul inconjurator?

Cum poate un om emite o parere pe care nu are curajul sa o sustina? Fiecare parere pe care am spus-o am avut grija sa arat ca este ideea mea, si nu a altuia, daca era respusa aveam grija sa fac cunoscut faptul ca eu sunt autorul. Fiecare opinie e o parte din mine. De ce sa-mi neg o anumita parte? Daca nu vreau sa imi arat acea parte nu emit nici o parere. „Cine isi exprima opinia sa se semneze, sau sa taca pe vecie”.

Daca iti exprimi o opinie poti sa o faci din doua motive:

1) ca sa exprimi punctul tau de vedere asupra unui subiect. Orice opinie trebuie argumentata, asa ca singura explicatie ca sa nu te semnezi e sa iti ascunzi argumentele. Se presupune ca daca ai o opinie e clar ca ai si niste motive sa crezi in ea. Daca nu ai motive suficiente, dar totusi crezi in ea, nu crezi ca se poate sa existe un moment in care sa auzi pe unii citandu-te si aducand argumente valabile, poate o idee care va revolutiona lumea, dar care va avea ca autor pe primu care a avut curajul sa-ti copie ideea si sa se semneze pe ea. Daca din om nu raman decat ideeile si un nume gravat, de ce ai vrea ca numele tau sa fie gravat pe nisipul marii si sters la primul val, desi ideiile tale vor fi vesnice doar ca vor grava in piatra numele altuia.

Ideile anonime nu sunt luate in seama pentru istorie, asa ca nu te amagi ca poate vor ramane trecute ca ideile unui anonim.

2) ca sa contrazici pe cineva. In cazul asta nu esti mai castigat sa il ataci direct? cel putin vei putea sa contraataci contraatacul sau. O idee anonima nu e luata in seama, si daca e luata in seama e greu de argumentat. O idee falsa dar semnata, poate fi usor argumentata daca esti destul de inteligent incat sa iti dai seama ca adevarul are mai multe fete.

Teste winamp shuffling

Am vazut un test pe net si in joaca am raspuns la prima intrebare, asta m-a facut sa le incerc si pe celalalte 😀 .

1. Cum te simti azi?
R: Era – Enane Volare Mezzo

O melodie plina de viata, optimism. Asa sunt si eu azi daca trec peste faptul ca sunt racit, am amigdalita, si ma simt ca dracu. In rest sunt vesel si optimist. FUCK U X-( Next question please 🙂

2. Vei ajunge departe in viata?
R: Staind – Painfull

Ce pot spune? Viata e o curva…

3. Cum te vad prietenii tai?
R: Chumbawamba – Tubthumper (World cup 98)

„I get knocked down/But I get up again/You’re never going to keep me down…” Suferinta se poarta in suflet nu pe haine…

4. Te vei casatori vreodata?
R: Flying Steps – BODY ROCKIN  (Chrashi Cut)

Se mira careva? 😀

5. Care e tema preferata a celui mai bun prieten?
R: Jessica Folker – To be able to love

Alta era melodia, dar seamana. Nu crezi? 😀

6. Care e povestea vietii tale?
R: Culture Beat – Mr Vain

vain=inutil, increzut.
Nu e adevarat. Adica sunt snob, cinic, ironic, dar ingamfat? Stiu ca Liviu vine de la lividus=palid, livid, invidios, dar pana la increzut mai e putina distanta.

„I know what I want, and I want it now” – Asta da. Si? Nu e logic? Stiu ce vreau fiindca nu pot concepe sa nu stiu. Vreau acum fiindca acum am nevoie.

7. Cum era in liceu?
R: Gloria Gaynor & Isaac Hayes – The first, the last, my everything

Mereu indragostit, mereu in viata… mereu eu. Primele experiente, ultimele manifestari ale unor experiente copilaresti… Asta daca e vorba de perioada de viata, nu doar strict de liceu. In liceu era naspa.

8. Cum poti avansa in viata?
R: The Commodores – Brick House

Si mai ziceati ca sunt misogin. Pentru necunoscatori cantecul e vorba de o tipa („She’s a brick house”). Viata mea se invarte in jurul femeilor se pare. Sunt un idealist care vede in femeie un tel suprem. Nu asa se intelege din raspuns? Vreti sa spuneti ca nu merge testul?

9. Care e cel mai fain lucru la prietenii tai?
R: Antilope – Believe

Niciodata nu mi-am ales prietenii pentru ca ei cred in mine. Si tare ma indoiesc ca m-au ales ei pentru ca ei cred in mine. Eu cred in idei nu in oameni. 😀

10. Ce se preconizeaza pentru weekend?
R: Stretch & Vern – I’m Alive

Doar atat? Adica o sa fiu viu si atat? Sau se refera la faptul ca o sa ma rup in figuri pe un ring de dans, aratand tuturor cat de „alive” sunt?

11. Ce cantec te descrie cel mai bine?
R: KRS One – Black Cop

=)) Comenteaza careva? I’m gonna bust a cap in his punk ass! Keep it real! :))

„Your authorization says shoot your nation” – Totusi, asta se potriveste cu cateva posturi de ale mele in care critic specia umana.

12. Dar pe bunicii tai?
R: FRIBURN & ULRIK – I NEED YOU

??? WTF ???

13. Cum iti merge in viata?
R: Antique – Vinata

Numele original al pesei e „Dinata”, dar se confunda des, la auz cu „vinata”. Nu stiu limba elena ca sa imi dau seama ce inseamna dar daca se refera fix la numele gresit. „Vinata”=>”vina ta”. Aici are dreptate, fiecare, deci si eu, e vinovat de proriile greseli.

14. Ce melodie iti va canta la inmormantare?
R: Mihai Margineanu – Raluca

=)) Daca pune careva melodia asta la inmormantarea mea… ii dau o bere… de fapt un bax… direct.

15. Cum te vede restul lumii?
R: Corona – There’s a party

A fost o petrecere si eu nu eram? Deci, ori era o petrecere in pijama a fetelor si eram in haine de camuflaj, ori ai fost singurul participant la petrecere.

16. Vei avea o viata fericita?
R: Desmond Dekker – You can get if you really want

Realy?

17. Ce cred prietenii cu adevarat despre tine?
R: Vinyl Shakerz – One Night In Bangkok

Nu comentez, nu am fost in Bangkok. „You’ll find a god in every golden cloister / And if you’re lucky then the god’s a she” Alt motiv ca sa intelegeti ca ma acuzati de misoginism degeaba. 😀

18. Sunt persoane care te doresc in secret?
R: The Askelu – Invisible

Eu sunt invizibil pentru celalalte pesroane, sau ele sunt invizibile pentru mine? In orice caz e naspa.

19. Cum sa ma fericesc singur?
R: Genesis – Follow You, Follow Me

Un lamborghini, un vin bun, o domnisoara apetisanta care sa ma iubeasca si pe care sa o iubesc, o chitara dulce, prieteni intelgenti. Lamborghini o sa-mi cumpar, un vin bun gasesc usor, o chitara dulce am, prieteni inteligenti am, mai lipseste domnisoara. Se ofera careva? CV cu poza la adresa de mai sus.

20. Ce ar trebui sa faci cu viata ta?
R: Ozzy Osbourne – Silver

Ozzy, batranul Ozzy. Aici mi-e greu care parte trebuie urmata pentru fericire, cantaretul sau melodia? droguri, rock, excese sau …

„I can’t believe I’m still here
I know I should be dead, yeah
This desperation makes me feel so filthy
But I know if I don’t stop I won’t feel guilty
…
One time to take away all pain
One more to turn myself insane
One shot to keep me high all day
Makes my reality fade away

There is no future waiting
There is no morning after
Can’t stop obsessive craving
An itch I just can’t scratch, yeah
This paranoia stops my mind from sleeping
I don’t know if I’m awake or if I’m dreaming”

i’ll get my guitar and i’ll start rockin’ … A 6 strings and a steel horse… This is the way i want to live, this is the way I wanna die…

De ce merg testele astea: Te-ai uitat in lista de la player? De ce ai in el fiecare melodie? Fiindca iti place. E asa de simplu sa iti dai seama de caracterul unei persoane dupa preferintele sale. Muzica e asa de diversificata incat se poate extrage fiecare calitate a unui om doar dintr-o lista de cantece. Daca iei cateva cantece random din lista, sigur ti se potrivesc, adauga putina imaginatie, scoate cateva cuvinte din context, si voila: Raspunsul tau personal la intrebare. In cazul in care nu se poate face legatura in mod direct se aplica susceptibilitatea umana: „daca ma insel?”.

Lectia 10

Tehnica de mana dreapta  – partea a II-a 

Struming

(=bataie. Mie imi place termenul de struming deoarece bataie poate fi confundata cu alta definitie)
=cea mai simpla metoda de a canta la chitara.

Dictionar de notatii
d = struming cu miscarea mainii in jos (down-stroke). (In jos inseamna dinspre coarda 6 spre coarda 1)
u = struming cu miscarea mainii in sus (up-stroke)

Cel mai obisnuit mod de struming este folosirea doar a down-stroke-urilor. ex: d d d d d d d d

Datorita monotoniei se folosesc si upstorke-uri intercalate intre down-strokeuri.

Cateva struming-patterns (fiecare chitarist are anumite moduri de a lovi corzile, asa ca fiecare este incurajat sa-si dezvolte modul de bataie favorit.):
a)d u d u d u d u (acest pattern e cel mai folosit la chitara electrica, datorita vitezei sale, find lovite corzile si la coborarea mainii si la ridicarea ei, fara a lasa o pauza pentru revenirea mainii in pozitia initiala)
b)d d d u d u d u
c) d u d d u u u u
d)…

De cele mai multe ori, in compozitii proprii sau pentru a da o nota personala unui cantex se folosesc anumite tehnici:

a) pauza: Intre doua lovituri de acelasi tip (d d sau u u) se lasa o pauza caracteristica pentru lovitura in sens invers. Ex: d p d, u p u (p=pauza). Aceasta pauza ar trebuii sa faca ca doua lovituri a corzilor din aceiasi parte sa fie cantate la aceiasi distanta si daca urmeaza una dupa alta si daca intre ele este o lovitura cu sens invers (distanta intre doua downstrokuri trebuie sa fie egala si pentru „d d” si pentru „d u d”).

Aceasta pauza poate fi folosita oricum vrea chitaristul si cu durata ceruta de cantec sau de asteptarile sale.

Ex: „d   d u d u d u” (metoda teoretica), dar se poate canta si cu pauza lunga intre bataile in jos, sau chiar fara pauza (aici e mai greu daca melodia cere un ritm mai rapid, sau daca nu se pastreaza distanta intre un down si un up-stroke.)

b) lovirea mai puternica pe un timp: face ca acel acord/timp sa primeasca o importanta mai mare

De obicei (mai melodios ar fi sa se foloseasca toate aceste reguli, dar anumite cantece suna mai bine daca se renunta la unele dintre aceste reguli.):

• se foloseste pe primul timp din struming
• se lasa o pauza dupa el (let-ring)
• este urmata de o bataie de acelasi timp
• se foloseste pe lovituri in jos

ex: d   d u d u d u (dar se pot folosi si „d u d u d u d u” sau „d u d u d u  u”  sau „b u d u d u d u” si multe alte tipuri)

c) palm-mute dupa ce se lovesc corzile: se obtine un sunet scurt urmat de un pocnet de frecventa joasa. Este echivalentul unui palm-mute imediat dupa bataie. La sfarsitul bataii mana trebuie sa se odihneasca pe corzi in palm-mute. 

d) cantat langa punte (razatoarea :d ): se canta anumite acorduri sau chiar intreg cantecul cat mai aproape de punte (cam 3-5cm departare de punte). Sunetul este mai gros, si apar si anumite zgomote de „toba” datorita elasticitatii scazute a corzilor in acest punct.

Pareri personale

De data asta o sa imi incalc regula si o sa scriu si ceva despre struming-pattern-urile care imi plac mie

Cand sunt necesare doar down-stroke-uri prefer sa bat mai puternic prima bataie, iar apoi sa las o pauza, dupa care cant inca de 3-4 ori cu lovituri in jos (down-stroke).

tehnica favorita, in acest moment, este lovitura down pe timpul unu cu bataie mai puternica si care se termina cu palm-mute. Dupa aceasta: „u d u d u d u”. Uneori mai potentez anumiti timpi, mai ales cand se termina sau incepe o strofa noua, sau cand se schimba acordurile. In anumite down-strok, pentru a scapa de monotonie, mai ales cand se canta un acord de multe ori, prefer sa le cant finalizandu-le in palm-mute.

Nota:

• Am folosit sistemul in opt timpi pentru a exemplifica aceste patternuri. Acest lucru nu inseamna ca totul trebuie cantat de 8 ori, sau ca fiecare efect trebuie urmat de 7 timpi normali
• Nu exista nici o regula referitor la ce efecte trebuie folosite intr-un cantec si cum, decat daca se canta un cantec in modul in care a fost compus de compozitor. Daca se compune o piesa sau se canta una in stil propriu, totul e la latitudinea cantaretului.
• Fiecare chitarist trebuie sa incerce sa isi determine un stil de struming cat mai pe placul sau si care sa-l reprezinte cat mai bine

Ce te face fericit in viata?

Ce te face fericit in viata?

Ma-m uitat azi la un film, si precum in toate filmele americane, la un moment dat s-a intamplat ceva ce a schimbat totul, cei ursuzi au devenit veseli, cei tristi au devenit fericiti, int-o clipa totul s-a schimbat radical. Stand si uitandu-ma la acest film prost, nu am putut sa nu ma intreb „ce te face cu adevarat fericit in viata?”.

 De fiecare data cand am fost fericit, a fost doar pentru o scurta perioada. Doar atat cat nu mi-am dat seama ca acesta nu este un scop ci doar o treapta spre o fericire mai mare, si totul a devenit intunecat, si iarasi am parasit oaza fericirii si am continuat sa merg prin desert spre o alta oaza mai mare si mai frumoasa. Poate ca nu suntem decat niste nomanzi, care pot numai visa la un loc de vis, un loc unde curge lapte si miere, si care s-au obisnuit atat de mult cu drumul incat nu o sa poata sta niciodata pe loc, care nu pot vedea laptele si mierea din locul in care se afla, si continua sa fuga spre ceva care a fost descris doar in legende.

Ce te face cu adevarat fericit in viata? Nimic. Ca sa fi cu adevarat fericit ar trebuii sa renunti la tine sa te dezbraci de idealuri si vise si sa traiesti in dulcea ignoranta, care altfel ti-ar fi fost refuzata.

Cand suntem copii nu avem o viziune despre ce se afla dincolo de camera noastra cu jocuri si jucarii, asa ca orice jucarie care intra in casa noastra e un prilej de bucurie, fiind incapabili sa ne gandim ca acea jucarie nu e cea mai tare jucarie din cate exista, fiind incapabili sa ne gandim ca, dincolo de peretii camerei noastre, se afla, intotdeauna, o jucarie mult mai frumoasa. Cat de cruda e realitatea cand observam ca unul dintre prietenii nostri are exact acea jucarie care ne aprea doar in visurile cele mai indraznete.

Apoi urmeaza etapa experimentelor, acea etapa cand fiecare lucru pe care il incercam e atat de frumos, fiecare „prima data” care te face sa simti ca traiesti pentru prima data. Acea inundare a tuturor simtutilor cu stimuli noi. Probabil asta e perioada cea mai fericita din viata unui om. Perioada in care esti destul de tanar incat sa crezi ca sti tot. Perioada cand viata ta atarna de-un fir de ata, fiecare decizie fiind un pas spre dezastru sau spre succes. Perioada in care viata e un risc continu, si in care pariezi cu viitorul tau. Cum sa nu fi fericit cand pentru prima data iei decizii care vor conta pentru tot restul vietii.

Apoi urmeaza perioada deciziilor. Trebuie sa incepi sa iti asumi rolul de proprietar al propriei vieti. Aici fiecare bucurie e doar o umbra trecatoare, fiecare realizare e doar un pas spre cealalta. Iei bacul, esti fericit 2 zile ca dupa aia trebuie sa te gandesti la admitere, iei admiterea, imedait vine sesiunea, termini facultatea, trebuie sa devii brusc adultul responsabil care ti se cere sa fi.

Apoi urmeaza etapa adultului. Perioada in care trebuie sa iti definesti lista cu prioritati. Trebuie sa muncesti sa iti creezi o cariera, sa iti intemeiezi o familie, sa iti cunosti pentru prima data prietenii care iti vor fi alaturi toata viata. Acum trebuie sa te gandesti la tine in viitor si sa uiti de tine in prezent. Toate bucuriile tale vor fi legate de faptul ca ceea ce faci te va face fericit in viitor. Fiecare moment de bucurie e umbrit de faptul ca nu mai ai timp sa te bucuri, nu mai ai timp de tine.

Dupa ce iti creezi o familie trebuie sa renunti sa traiesti pentru tine si sa incepi sa traiesti prin altii, bucuriile tale trebuie sa fie doar cele ale familiei.

Apoi imbatranesti si mori. Si inainte de a muri, vei zambi doar ca sa nu plangi.

Omul nu a fost facut sa fie cu adevarat fericit. Singurii oameni cu adevarat fericiti pe care i-am cunoscut au ramas asa in memoria mea, doar pentru ca nu am discutat niciodata de ajuns cu ei pentru a gasi acele detalii care sa le deconspire minciuna.

Cititorul de ganduri

Am auzit candva, demult, nu mai tin minte la cine, ca organismul uman este compus din multe organe, si poti sa vezi asta dupa cum arata omul pe afara. Si totusi s-au facut atatea aparate care sa vada in interiorul lui. S-a vazut ca organismul poate fi bolnav si au facut multe medicamente ca sa il vindece, s-au facut metode chirurgicale ca sa-i corecteze fiecare imperfectiune.

Si organismul omului a devenit perfect sanatos si perfect modelat. Si oamenii perfecti au inceput sa faca lucruri imperfecte. Si oamenii au incercat sa isi faca organismul si mai perfect, sa devina nemuritori.

De ce au ei nevoie de astea? De ce au nevoie de un organism sanatos, de un organism perfect armonios, de un organism nemuritor, cand au o minte bolnava, imperfecta si muritoare?

De ce nimeni nu incearca sa faca un aparat care sa vada in mintea omului, sa treaca dincolo de ganduri imediate si de fapte, sa vada adanc in negura amintirilor sa vada ce fapta a soartei noastre perverse ne face sa devenim ceea ce nu am dorit niciodata sa fim si totusi sa credem ca suntem exact unde ne imaginam ca o sa ajungem? Tuturor le e frica ca ar putea exista un om care le-ar putea citi gandurile. De ce sa-ti fie frica cand gandurile tale nu sunt doar acele franturi de propozitie care te fac sa actionezi, ci toata viata ta, toate experientele anterioare, toate fobiile tale, transformare de un impuls exter in doar o propozitie, pe care o vei crede vinovata de succesul sau esecul tau? Tuturor le-ar placea sa citeasca gandurile altora. Ce nevoie ai de viata altora cand o ai pe a ta? De ce sa vrei sa sti ce va face un anumit om, cand, odata cu anuntul acelei propozitii, vei primi si toate motivele, toata viata acelui om? Cu ce te-ar ajuta sa sti ce va face un om, cand, odata cu asta, iti vei da seama ca acel om are mai multe motive sa te loveasca decat ai avea tu sa te aperi?

De ce se fac medicamente care vindeca doar partea organismului care leaga mintea de organism, si nu exista nici un medicament care sa vindece mintea? De ce nu se face nici un medicament care sa te faca sa uiti exact acele momente care te fac azi sa pari cel mai mare nenorocit din lume? De ce nu se fac vaccinuri pentru acei virusi ai societatii care ne imbolnavesc mintile? De ce nu se fac medicamente care sa vindece mintile deja imbolnavite? De ce se fac proteze pentru cel mai mic handicap dar nu se fac proteze pentru mintile incomplete? De ce unui om cu un defect al organismului i se recunoaste handicapul si este ajutat sa treaca peste propriile piedici, iar un om cu un handicap in gandire este considerat normal sau cel mult un om dificil? De ce un om cu un handicap in gandire nu este niciodata ajutat sa-si invinga handicapul?

De ce privim doar faptele unui om cand sunt mai multe motive ca un om sa devina rau, decat sa se mentina bun? De ce privim cu atat ura un criminal cand adevaratii criminali sunt acei oameni care nu au fost capabili sa il invete ce e bine si ce e rau?

Nu zic eliberati criminalii fiindca ei nu sunt decat niste sfinte convertiti de soarta, ci doar nu considerati inchisoarea ca pe un loc de pedeapsa, ci un sanatoriu unde trebuie vindecati acesti oameni cu mintile imbolnavite, creati un medicament care sa le vindece mintea, puneti-le proteze acolo unde exista goluri in gandire, ajutati sa isi invinga handicapurile din gandire.

Intr-o lume in care e mai simplu sa gasesti vinovati decat sa incerci sa vindeci, e mai bine sa nu-ti pese, dar ce faci daca iti pasa?

Bring my family back…

Metrou, seara tarziu, lume putina, neoane slabe, mireasma de liniste, tulburata din cand in cand de tocurile vre-unei doamne. Incep sa ma gandesc la cei voi face maine, la ce am facut azi. „De ce?” se aude in stanga mea, vocea e cunoscuta, tonul mi-e familiar, cunosc acea persoana, o cunosc atat de bine. Am vrut sa ma ridic si sa tip de bucurie, dar m-am abtinut, nu ma bucuram asa de tare, nu ma bucuram asa cum ar fi trebuit, orice expresie a bucuriei ar fi fost prea falsa. Reintalnirea dupa atat de mult timp cu cel ce mi-a fost cel mai bun prieten aproape o viata, si totusi nimic din bucuria pe care credeam ca o sa o simt. Mi-a fost atat de dor de sfaturile tale, de injuraturile tale care m-au tinut in toate mintile cand totul se prabusea in jurul meu. Eram atat de buni prieteni si totul s-a destramat intr-o secunda. De ce? Nu stiu, nu mai stiu de la ce a pornit totul, motivul aparent e prea stupid ca sa distruga totul, dar poate ca nu voi sti niciodata. „De ce? Nu asta era intrebarea la care te gandeai mai devreme?” continua vocea dupa cateva secunde. Ce bine ma cunosti. Nici macar gandurile nu pot sa mi le ascund.

Discutia a continuat pe durata celor doua statii cat am mers impreuna. O discutie atat de fada, atat de lipsita de sens fata de acele discutii interminabile despre atat de multe lucruri, care chiar daca nu aveau nici o valoare, capatau valoare doar pentru ca ajungeau in discutia noastra. Si acum, nimic nu mai poate avea valoare, e prea mare distanta. Ce s-a intamplat atat de tragic intre noi incat s-a creat puntea asta? Cand ai devenit acest individ fara valoare, doar un strain intr-o lume pustie? Cum de te-ai schimbat atat de mult? M-am schimbat eu atat de mult si am tras imaginea ta alaturi de mine, pana ce am deformat-o atat de mult incat nu mai are nimic in comun cu cel de la care a plecat totul? Nu mai stiu, stiu doar ca acest strain nu e acel prieten bun pe care il voi avea intotdeuna in inima mea.

„Poate mergem vreodata la o bere” spuse vocea. O, ce raspuns dureros, acel raspuns pe care il cunosteam atat de bine, acel „poate” de politete, pe care l-am folosit de atatea ori si eu si el, nu mai stiu cine l-a spus primul, nu mai conteaza, doar ca nu mi-am imaginat niciodata ca o sa-l primesc si eu, si tocmai de la aceasta persoana. Si totusi stiam ca acelasi raspuns o sa il dau si lui, daca nu l-as fi primit eu inainte. Totul s-a daramat intr-o secunda, cel pe care il aveam in fata nu mai era acel frate pe care il stiam, ci doar imaginea acestuia intr-o oglinda murdara si plina de crapaturi. Nu vreau sa am de-a face cu acest strain. Ar fi prea dureros sa vad ca nimic nu mai poate fi cum a fost, nu mai pot sa-l vad pe acel prieten, caruia puteam sa-i spun aproape tot, atat de diferit, prefer sa raman doar cu imaginea lui, acea imagine care imi va fi intotdeuna draga.