Mi-e dor sa traiesc

De ce multe din posturile mele incep cu „de ceva vreme”? Nu stiu. Cu aceiasi fraza l-as fi inceput si pe acesta: „de ceva vreme…”. Viata mea poate fi impartita in doua parti inainte si dupa. De fapt cred ca viata oricarui om poate fi impartita in cel putin doua parti: inainte si dupa. In viata fiecarui om se produce cel putin un eveniment care are rolul sa imparta viata in doua parti inainte si dupa. Cel mai des e un eveniment care imparte in inainte, cand era bine, si dupa, cand e rau. Putine evenimente fericite au puterea sa schimbe un om si un om nu-si poate imparti viata in doua parti decat daca se schimba. Si inainte devine o parte frumoasa indiferent de ce sa petrecut pe atunci, oricum orice lucru pare bun pe langa acel eveniment care l-a zguduit din toate incheieturile ca sa-l smulga din forma sa si sa-l faca bucati ca mai apoi sa-l lase linist intr-o balta de bucatele mici de gheata prea solide ca sa ia o forma unitara, si in fiecare zi devine „dupa”, si in fiecare zi e obligat sa-si adune bucatica cu bucatica vechiul sine si sa-l reconstruiasca intr-o forma care sa-i acopera cat mai bine crapaturile… Si cu fiecare bucatica pe care o culege simte din nou cutremurul care l-a farmitat, si dupa devine iadul amintirilor dureroase. Si cand reuseste sa se reconstruiasca o sa aiba alta forma mult mai trista, care e blestemata sa poarte semnele propiei mutilari, pentagrama propriilor demoni, cele 9 cercuri ale propriului iad. Si inainte devine viata si dupa devine drumul spre moarte, si viata e fericita iar drumul spre moarte e presarat cu obstacole. Live or you’ll not be able to die. Si atunci se indreapta spre viata doar ca sa moara. Si cum poti sa taiesti dupa ce ai atins adancurile iadului? Doar un mort viu cautand sa bea din pocalul vietii. Si incepe sa-i fie dor intai de acel strain care a trait in trupul sau inainte, apoi incepe sa-l urasca fiindca nu a fost capabil sa reziste cutremurului care i-a daramat cladirile sufletului, si apoi renunta sa mai urasca si incepe sa-i fie dor sa traiasca. parca isi aduce aminte cum era cand traia, parca era asa bine… nu-si va aminti niciodata dar intotdeauna va visa si isi va inventa proprile basme despre cum e cand traiesti si nu ii va ramane decat sa spere la inviere si sa ii fie in continuare, dor sa traiasca…

Si mie imi e dor sa traiesc…

Confesiunile unui bloger

Neavand ce face noaptea in mijlocul insomniei, am luat rigla si am inceput sa masor internetul. Am sperat ca o sa-mi ocupe multe zile cu calcule si masuratori dar mi-au fost de ajuns 2 minute ca sa refac calculele de 3 ori. Am ajuns la o conluzie care mi s-ar fi parut cel putin stupida: internetul e al dracu de mic.

Primul meu post pe un blog a fost pentru a testa o anumita chestie. Era o chestie primita pe mail. Apoi am inceput sa-mi scriu gandurile personale. Mici ganduri pe care nu le-as spune in fata nimanui. Le-am scris pe blog fiindca credeam ca nu o sa am prea multi vizitatori, maxim 1 pe saptamana si ala sa stea maxim 2 secunde. Credeam ca internetul e asa de mare incat nu credeam sa existe vreo sansa sa intre pe aici cineva cunoscut. Mi-am permis sa devin un om vulnerabil, un om a carui amura era tocmai acea invizibilitate pe care i-o ofera pajistea unui fir de iarba. Am inceput sa imi expun colturi ale sufletului demult inchise pentru vizitatori. Am expus si atacat lucruri pe care altfel nu le-as fi recunoscut. Am inceput cu un articol relativ obiectiv si apoi am coborat garda si am expus acele varfusi si depresiuni ale vietii mele. Ceea ce se vrea doar o chestie de test a devenit un test de sinceritate. Si totusi am picat testul. Am fost sincer dar am omis sa dezvalui jumatate din adevar.

Incet au inceput sa vina vizitatori. Pe primii i-am urat, dar am invatat sa accept ca poate adevarul nu are valoare decat daca e cunoscut. Si am inceput sa devin obsedat sa elimin din gandirea mea orice element care ar fi facut sa fiu usor de gasit. Dar adresa lui m-a dat de gol. Si mi-a ramas sa ma apere doar numele lui. Incet am observat ca ideile mele care au fost enuntate pentru prima si ultima data doar in vre-un post oarecare ajung subiect in discutiile cu prieteni, cu dusmani… Apoi au aparut dovezile clare ca sunt citit de cunsocuti. Am fost obligat sa discut subiecte care trebuiau sa ramana doar niste foi scrise. Apoi am inceput sa atac oameni doar pentru ca oricum discutia cu ei ar fi fost doua monologuri paralele. Apoi am reusit sa atac si oameni pe care nu ii cunosc si care nu au fost niciodata tinta mea. Am inceput sa duc razboaie cu oameni care nu au aceiasi idei ca mine.

Raspunsurile femeilor

Am primit asta pe mail de la o fata. Un mic „ghid” de ce inseamna cu adevarat raspunsurile unei femei. Erau mai multe dar nu mi le aduc aminte. Asta pare o versiune adaptata de o femeie asa ca am ales sa imi aduc putin contributia si am adaugat si eu cateva insemnari personale (sunt frazele dintre „*”, ele cu font italic )… Acestea sunt niste raspunsuri putin exagerate dar oricum trebuie tinut minte ca orice femeie spune un lucru si gandeste altul. Daca reusesti sa intelegi de fiecare data ce se ascunde in spatele oricarui cuvant atunci cu respect o sa declar ca blogul meu a fost vizitat de dumnezeu 😉 .

BINE
Acesta este cuvantul pe care femeile il folosesc ca sa incheie o discutie, cand ele au dreptate iar tu trebuie sa taci din gura.
*De fapt se traduce ca: nu mai am chef sa ma cert cu tine, o sa ma razbun mai incolo. Nu e recomandata continuarea discutiei deoarece o sa duca la un „bine” mai „accentuat” (a se citi razbunare mai dureroasa).*

CINCI MINUTE
Daca se imbraca, inseamna „o jumatate de ora”. Totusi, „cinci minute” chiar inseamna „cinci minute” daca tocmai te-a mai lasat 5 minute ca sa te uiti la meci, inainte sa o ajuti la treaba.
*5 minute intr-un magazin= 2 ore; 5 minute pentru ceva ce iti place tie si ei nu: 2 minute… maxim, … *

NIMIC
Este calmul dinaintea furtunii. De fapt, inseamna „ceva” si ar trebui sa ai grija. Discutiile care incep cu „nimic”, se termina de obicei cu „bine”.
*nimic=bippppppp si biiiiiiiiiiippp. Este un intreg dictionar redus la un singur cuvant. Se traduce prin: „ai grija” + „ai gresit/esti vinovat” + „m-ai ranit” + „stii prea bine de ce sunt suparata” + „cine rade la urma rade mai bine, si tu daca nu razi acum ti-ai pierdut randul” + „sunt suparata, dar prefer sa evit cearta ca sa pot sa ma razbun”/”sunt suparata dar nu am niste argumente solide pentru a te face sa suferi (in mod direct)” + cateva injuraturi + … *

DA-I DRUMUL
Aceasta este o provocare, nu o permisiune. NU o face!
*orice argument ai aduce in discutie, dupa acest indemn, isi pierde valbilitatea pana la urechile ei si devine insulta*

OFTAT ADANC
De fapt, nu este un cuvant, ci o afirmatie non-verbala adeseori ignorata de barbati. Un „oftat adanc” inseamna ca ea crede ca esti un idiot si nu stie de ce mai sta acolo si se cearta cu tine pentru „nimic”.
*poate sa insemne si nevoie de afectiune sau un indemn „mi s-a intamplat ceva rau si vreau sa ma inviti sa iti povestesc”. Regula numarul unu a supravetuirii: „Nu intreab nimic.”, daca vrei sa o faci pe baiatul bun intreab-o gingas ce i s-a intamplat si fi atent la tot ceea ce spune. Stiu ca e greu dar antreneaza-te intens: urmareste inregistrari ale sedintelor parlamentare, ale feministelor moderat-extreme(etremistele sunt amuzante si nu se mai considera antrenament) si alte lucruri plictisitoare… stiu ca simularea nu se compara cu realitatea trebuie sa te multumesti cu ce ai.*

FOARTE BINE
Aceasta este una dintre cele mai periculoase lucruri pe care o femeie i le poate spune unui barbat.
„Foarte bine” inseamna ca ea se va gandi mult si bine, la cum sa te faca sa platesti pentru greselile tale.
*se aplica acel „bine” anterior dar la un nivel superior*

CUM VREI
Este felul unei femei de a-ti spune „du-te dracului !”.
*de fapt e o gama mai variata de injuraturi, se poate considera si un „bine” si un „stiu ca ai dreptate dar nu o sa recunosc.” sau „acum e cazul sa taci si sa-mi dai dreptate” sau „faci cum vrei oricum daca iese bine am si eu eritul meu iar daca iese prost o sa o incurci doar tu” *

MULTUMESC
O femeie iti spune „multumesc”. Nu-ti mai pune intrebari. Doar raspunde „cu placere”
*Depinde de ton. Multumesc poate insemna „esti un dragut, te iubesc” si atunci spune-i „cu placere” poate ai noroc si placerea e doar de partea ta 😀 . Daca insa e ironic… mai bine renunti la politete si nu-i raspunzi cu obisnuitul „cu placere”*

Scenaristii sunt idioti

Fiind un fan al filmelor am ajuns sa imi trec in C.V. un numar mare de filme vizionare. Ca roman 100% filmele la care ma uit sunt in proportie de 95%(stiu ca nu e frumos sa minti dar suna mai frumos decat 99,9%) sunt made in Hollywood. 

Nu are rost sa amintim ca majoritatea sunt comerciale (am vazut si cateva facute de artisti adevarati). Asta face ca sa apara multe fete zambitoare care joaca mai prost decat cainele comunitar din fata blocului (Si oscatul pentru cel mai bun actor ii revine lui… Azorel).

Peste capitolul regizori trecem rapid ca e subiectiv. (Woody Allen you suck).

Ajungem la capitolul poveste aka scenariu-scenarist. Povestea, de cele mai multe ori, e siropoasa si de insipida. Ce ma deranjeaza cel mai mult la scenaristi e ca considera ca filmul o sa fie vizionat de niste idioti. Totul e facut asa de „la repezeala” incat devine penibil. Eu sunt un fan al filmelor horror, adica a senzatiei pe care ar trebuii sa ti-o dea aceste filme. Unele filme sunt destul de bunicele dar daca esti mai analitic decin mai ireale decat desenele animate cu Tom si Jerry. Toate acele efecte care au rolul de a terifia audienta sunt atat de ireale. Oameni la care sangele reprezinta trei sferturi din greutate, raufacatori care sunt imuni la gloante si durere (nu ma refer la morti umblatori sau posedati), personaje care mor de la un glont in picior si altele, in acelasi film, care sunt impuscati la greu si inca merg, oameni la care le sunt scosi ochii si gaura se continua pana in partea cealalta a capului, virusi care pot fi vazuti la un banal microscop optic, inconsecvente intre dialog si actiune. Si lista poate continua la nesfarsit. Am ajuns sa imi pierd si acea umbra de frica care ar putea sa mi-o insufle un asemenea film, incat am ajuns sa rad copios la unele horroruri de top.

Aceste idioteni se gasesc si in alte tipuri de filme si dau dovada ca scenariile sunt scrise de niste idioti care nici macar nu se intereseaza putin sa vada cum e realitatea, si se multumesc sa inventeze niste lucruri care sa socheze. S-a ajuns ca filmele a caror actiune se petrece in prezent sa fie mai ireale decat unele SF-uri.

Alta problema este acea a tiparelor care sunt folosite si refolosite in toate filmele: tipul bun ramane cu tipa sexy, tipa care face sex si tipul negru mor primii, tipul rau este invincibil la orice dar in final este invins cu o chestie penibila, tipa urata isi desface parul si devine Afrodita, baiatul rau se cuminteste si devine bun exact la sfarsit… Citesti titlul filmului si deja sti care e scheletul filmului, ramane doar sa te uiti sa vezi care sunt acele intamplari „neprevazute”, care insa iti par cunoscute din filmul x. Daca nu am timp sa vad un film a carui titlu mi se pare interesant pot sa-mi imaginez si sa-mi fac singur un scenariu care nu va fi foarte departe de adevar, dar sincer poate va fi putin mai bun, macar nu va contine niste elemente penibil de ireale.

Si totusi exista cateva filme si seriale care sunt documentate cum trebuie (seriile CSI, Regenesis, Grey’s Anatomy…). Deci se poate.

Daca tot primi niste filme comerciale si pline de tipare nu ar fi politicos sa fie macar documentate si sa nu fim luati drept niste prosti?? Poate cele americane sunt facute pentru americani care sunt, in majoritate, cu „dizabilitati de dezvoltare mentala”, dar totusi acesta tendinta este valabila oriunde pe glob, chiar si in gradina noastra. Deci toti omeni sunt prosti sau oameni inteligenti nu se uita la filme? 

Drumul spre…nicaieri

De ceva vreme am luat-o pe un drum pe care nu am vrut sa merg niciodata. Am incercat sa merg pe drumul drept si lin dar am fost lovit si mi-am pierdut echilibrul. Am cazut si m-am rostogolit pe alt drum. Nu stiu cum am ajuns pe un drum plin de rape adanci si munti inalti. Am inceput sa urc si de fiecare data cand reuseam sa ajung aproape de varf ma rostogoleam de partea cealalta a muntelui inapoi in prapastie. De fiecare data m-am ridicat, m-am scuturat si am mers mai departe, mereu urcand ca sa cad, apoi, in alta prapastie, uneori mai adanca, uneori mai mica. Mereu sperand ca e ultimul munte pana la campie si mereu gasind o alta prapastie dupa el si apoi un alt varf.

In sfarsit…

In sfarsit mi-a fost recunoscut geniul literar. Cineva a cautat pe un motor de cautare „bloguri geniale” si a ajuns pe… blogul subsemnatului. Scotand sintagma din contextul in care se afla in acest blog, rezulta ca am un blog genial. Multumesc, Multumesc. Va puteti opri din aplaudat oricand doriti.

 Renuntand la gluma, acest search mi se pare ilar. Intr-un mediu in care nu exista nici un arbitru care sa verifici veridicitatea tonelor de informatii stintifice sau semi-stintifice cine mai poate fi atat de naiv incat sa caute o lista cu niste titluri de bloguri avand in vedere ca acest domeniu este pur subiectiv si imposibil de catalogat.

Nu stiu ce spera amicul google-searcher sa gaseasca dar sunt sigur ca nu a gasit decat o lista imensa cu niste bloguri in care sintagma apare total in alt context (aka this), altele autoproclamate geniale, altele care proclama pe altii geniali doar pentru un loc in blogroll. Si unde sunt blogurile geniale? Nimeni nu stie. Eu nu am gasit nici unul. Doar 2 bloguri m-au atras sa le citesc in mod regulat. Dar nici unul nu e genial. De fapt nici nu ar trebuii sa existe astfel de bloguri. Daca esti genial ce rost ar avea sa scri intr-un blog? Un om nu poate sa fie genial decat pe o singura ramura. Daca ar ataca aceasta ramura ar ataca-o intr-o revista sau intr-un site de specialitate, iar daca ar ataca orice alceva nu ar mai fi genial.

Cum sa multumesti o femeie

Pe google cineva a cautat „cum sa multumesti o femeie”. Intr-un acces de sadism am hotarat sa-i dau un raspuns la intrebare: 

O femeie poate fi multumita pe trei planuri: material, sentimental si sexual (nu neaparat in aceasta ordine).
In plan material: nu intentia conteaza ci bonul din spatele intentiei.
In plan sentimental: trebuie sa ii arati ca o sa o iubesti vesnic. Mici atentii cu caracter de „ma gandesc la tine”
In plan sexual: asta e secretul fiecaruia

Planul 1: Ii trimiti un buchet imens cu trandafiri rosii si cu un biletel in care o inviti la cina. Invitatia trebuie sa fie in versuri, sa fie romantica si sa-i indice ca trebuie sa-si puna rochia de firma fiindca tu o duci la un restaurant foarte scump. Vi la ora 19:00 cu o limuzina neagra (daca e alba tipa casatorie, si daca nu ai inelu la tine la final o sa stai mai prost decat la inceput). Ceri soferului sa va duca la restaurantul cu nume frantuzesc a carui nume il pronunti corect cu un accent impecabil si cu un ton care sa indice ca pentru tine e un lucru obisnuit sa dai aceasta comanda (eventual afla care e numele patronului, sau mai bine zis porecla frantuzeascaa patronului si foloseste initial numele acestuia in locul numelui restaurantului, numele restaurantului il folosesti doar dupa ce soferul intreaba dezorientat „unde?”. Si neaparat discutia trebuie urmata de un mic oftat soptit la urechea partenerei: „cum pot soferi astia sa nu stie nimic?”. Drumul trebuie sa fie relativ rapid (adica nu se ocoleste exagerat dar se permite stationarea cat mai mult in limuzina). La restaurant se ajunge intre 19:45 si 19:55 pentru rezervarea de la ora 19:30. Destul de tarziu ca sa para ca esti respectat de angajati restaurantului incat sa iti pastreze masa, dar destul de devreme ca sa nu se dovedeasca ca nu e asa. Inainte de a veni la restaurant trebuie sa vorbesti cu chelnerul sa-ti stie numele si sa-te conduca la masa cu o remarca „v-am pastrat masa favorita”. Cu acesta trebuie stabilite si care e felul de mancare cel mai ieftin, fel care va fi recomandat cu caldura de chelner la recomandarea expresa a bucatarului. Chelnerul va trebuii sa fie motivat sa vina si sa verifice masa exagerat de des. Un chelner cicalitor indica un client important. Pe masa trebuie sa fie neaparat niste lumanari iar o lumina putin difuza e ideala (marile restaurante au o parte iluminata difuz pentru oameni importanti. Vezi ce „mecansim” trebuie sa „ungi”). La masa trebuie sa fi stilat. Nu trebuie sa taci decat ca sa o lasi pe ea sa povesteasca. Nu conteaza ce prosti auzi, orice „bla bla” e important, gandestete ca ai examen si trebuie sa ti minte tot ceea ce spune. In pauze atarata ca te intereseaza ce spune prin intreabari pertinente pe baza a ceea ce a spus. Nu zambi cand ea e incruntata oricat de amuzanta e intamplarea. In momentele de liniste uitate tinta la ea si incepe sa zambesti usor. Un zambet simpatic, complice. Daca te intreaba de ce zambesti a cazut in capcana. Continua sa zambesti si spune „Nu-i nimic”. Daca te intreaba din nou fa-i un compliment si spunei cat de mult te bucuri si cat de norocos esti ca e aici. Dupa terminarea cinei propunei sa mergeti sa va plimbati undeva unde nu e prea multa lume. Daca ai noroc si sti un loc sigur in care puteti privi stelele e genial. Dupa plimbare du-o acasa si spunei cat de bine te-ai simtit. Daca te invita la o cafea accepta indiferent daca ai alergie severa la cofeina. Daca ajungi sus poate nu mai e nevoie sa bei cafeaua sau daca trebuie sa bei si cafea intreab-o daca are un ceai in loc de cafea sau fa-ti o injectie cu adrenalina. Seara sa incheiat trimite soferul acasa si daca ai noroc te te trezesti cu micul dejun la pat daca nu o sa ai parte de o plimbare nocturna. Orice compliment i-ai face fi sigur ca e putin „vag” si nu o „divinizare” a calitatilor sale. Aici se face diferenta intre mic dejun la pat sau plimbare nocturna.

 Girls, you know I’m joking…

Incredere

De azi am renuntat sa mai am incredere in oameni. De acum nu mai am incredere in nimeni, nici macar in mine. Daca ai incredere in cineva ajungi sa asteptari  sa nu-ti fie inselata increderea, dar intotdeauna vine un moment cand vei fi injunghiat pe la spate de acea persoana. Cu cat increderea este mai mare cu atat vei fi injunghiat mai tare. Tot ce poti sa speri este ca momentul cand vei fi injunghiat sa apara dupa moartea unui dintre voi. Un cadavru nu te poate injunghia, un cadavru nu va simti durere cand va fi injunghiat.

Nu am avut niciodata incredere absoluta in nimeni, intotdeauna am stiu sa-mi delimitez zonele sensibile si sa construiesc ziduri de aparare in jurul acestora. Dar am fost destul de naiv sa acord o umbra de incredere oricui, chiar si celor pe care nu-i cunosc, chiar si acelora pe care ii cunosc si stiu ca nu merita. Naivitatea mea a fost rasplatita intotdeauna cu cate o lovitura bine plasata. Nu exista om care sa nu aiba momentele lor cand inseala increderea celorlalti. Am fost blestemata cu o memorie de elefant si binecuvantat cu puterea de nu a putea ierta dar a putea ignora aceste momente. Fiecare fapta a fost pusa la pastrare si toata lumea s-a minunat ca m-am enervat de la o chetie atat de minora. „Fuck you, daca reusesti sa ma enervezi din cauza unei singure fapte nu ai mai avea timp sa te gandesti la absurditatea faptului ca m-am enervat”. Si nu cunosc pe nimeni care sa nu-mi fi inselat increderea macar odata.

Am hotarat sa renunt sa mai am incredere in ceilalti, de azi nu mai am prieteni sau amici ci doar cunostinte. De azi nu mai am incredere in mine. De acum ma voi lasa purtat de val. De acum drumul e drept, nu mai exista caluze sa ma duca pe scurtaturi si nici obstacole. Un drum drept cu urcusurile si coborasurile sale, dar de azi sunt urcusurile si coborasurile mele. De azi mai am incredere doar in umbra mea.

Game over

Ai dreptate. Poate trebuie sa termin cu joaca…

Fata cu ochii negri

De ceva timp am inceput sa am acelasi vis. Se face ca ma plimb printr-un colt de natura (de fiecare alt decor). In jur nimeni, doar un decor feeric. Din senin apare cineva. o fata cu ochi negri. Nu pot niciodata sa-mi aduc aminte fata ei, dar stiu sigur care ochi negri, ma uit fix in ei si ma pierd, ma fascineaza, dintr-o data totul dispare si ma simt ca si cum as pluti undeva deasupra norilor. Incerc disperat sa ma eliberez din vraa ochilor ei dar nu reusesc. Ea incepe sa mearga, de fapt sa pluteasca spre mine. Vine spre mine si imi sopteste ca trebuie sa imi spuna ceva, iar eu trebuie sa-mi amintesc mereu ceea ce imi va zice. Atunci incepe sa se indrepte sa-mi spuna la ureche ceva, dar cand ma pierde din vraja ochilor ei ma trezesc brusc.

De fiecare data acelasi vis, aceleasi miscari, de fiecare aceiasi rugaminte sa-mi amintesc ce vrea sa-mi spuna, si de fiecare data aceiasi trezire brusca inainte de afla ce vrea sa-mi amintesc. Si de fiecare data ma trezesc fara sa aflu ce vrea sa-mi spuna, fara sa-mi amintesc cine e, stiu doar ca are ochii negrii, ca e imbracata intr-o rochie ingrozitor de alba si mai stiu ca o cunosc. Stiu sigur ca o cunosc, desi nu cunosc nici o fata cu ochii negrii. Si in fiecare zi traiesc cu senzatia ca trebuie sa-mi amintesc ceva. Si stiu ca ma voi culca din nou si somnul imi va fi din nou intrerupt de fata cu ochii negri care vrea sa-mi spuna ceva ce trebuie sa tin minte si sa-mi amintesc si cand sunt treaz, si iar ma voi trezi exact inainte sa imi spuna acel secret…